Capitolul 29

Do you know, I can’t remember the last time we kissed….
‘Cause you never think the last time’s going to be the last time – you think there will be more. You think you have forever, but you don’t.

                   Bella Point of View

Ne-a gasit!!!!

-Bella,suntem in siguranta ,nu are cum sa ajunga la noi,agape mou.
-Cum poti sa spui ca suntem in siguranta Edward? Tot corpul imi tremura,nu ma asteptam ca pauza noastra sa se termine asa repede.Stateam in spatele lui Edward,lacrimile imi cadeau la comanda…singurul lucru pe care il vedeam era arma pe care sotul meu o tinea atintita spre usa.Alarmele tiuiau ingrozitor,fumul isi facea cunoscuta prezenta…norocul meu era prosopul ud pe care Edward mi-l daduse cu cateva minute in urma.Il tineam in dreptul nasului,reusind astfel sa respir.
-Nu va ajunge pana sus Bella,e prins in capcana…baietii au de gand sa il incolteasca.
-Vreau sa iesim de aici,Edward!
-O sa iesim,agape mou. S-a intors cu fata spre mine,si cu mana stanga mi-a atins obrazul…Fata lui nu era panicata asa cum eram eu,ci exprima siguranta,sentimentul de care aveam nevoie atat de mult acum.
-Edward,e atata fum…o sa ne sufocam aici,am spus presandu-mi din nou prosopul pe fata,ochii imi lacrimau acum de la fum.M-a tras la pieptul lui incercand sa ma aprotejeze cu propriul corp.O sa folosesti arma? Am intrebat incercand sa imi tin mintea ocupata.
-Daca o sa fie nevoie,o voi folosi.Cred ca ai dreptate totusi…ne vom sufoca aici daca nu iesim curand.
-Edward…mi-e frica,am soptit.
-Nu ai de ce,sunt aici iubirea mea.Ca sa ajunga la tine trebuie sa treaca de mine,iar asta nu se va intampla,agape mou.Ai incredere in mine.
Nu se auzea nimic decat alarmele si bataile inimilor noastre.Aveam incredere in Edward,dar toata situatia ma inspaimanta.Faptul ca nu stiam la ce sa ma astept,ceea se va intampla….groaznic.
-Bella,stai aici indifferent ce auzi,sa nu te misti din locul asta,ma auzi?
-Unde te duci?
-Nu putem astepta Bella,trebuie sa il prindem pe nenorocit.
-Nu ma lasa singura aici,te rog.Trupul mi-a fost inundat de o sudoare rece dar mi-am inclestat dintii si mi-am mentinut privirea spre Edward.Nu aveam timp sa analizam situatia sau sa incercam sa il prindem,in acest moment trebuia sa scapam cu viata si atat.Nimic altceva nu mai conta.Trebuie sa gasim o portita de scapare,Edward si atat.Vom vedea mai incolo ce vom face,dar vom arde de vii aici daca nu iesim,nu mai suport fumul.
Imi fortam capul sa se limpezeasca astfel incat sa pot auzi pasii atacatorului nostru sau pe cei ai baietiilor care incercau sa il prinda,dar tot ce auzeam era o liniste sfasietoare.
-Bella,hai sa incercam sa iesim pe scarile de la terasa.O sa iti dau o veste antiglont,vreau sa o iei pe tine.L-am vazut cum se indeparteaza si bajbaind prin fum dupa bagaj.
-Ia asta pe tine,intinzandu-mi vesta si cautand in continuare in geanta.Sper ca iti plac sepcile,agape mou.
Mi-a prins parul intr-un coc si mi-a pus o sapca inchisa la culoare in  cap,dupa ce am reusit sa iau vesta antiglont pe mine,mi-a mai o geaca de-a lui.
-Ce-I cu toata deghizarea asta,Edward?am intrebat uitandu-ma intrebator la el.
-E doar pentru protectia ta,agape mou,atat.Nu iti face griji.
Parea sa evite sa imi raspunda,ochii lui incercau sa imi zambeasca ca sa ma linisteasca desi situatia era grava.
-De ce nu iti iei vesta pe tine,Edward? Am intrebat nepricepand de ce nu se imbraca si el.
-Nu am nevoie,din cauza asta.
-Nu ai decat o vesta,nu?
-Nu asta conteaza acum,si da, nu am decat o vesta.
-Ia-o tu,eu nu am nevoie!

-Bella,intelege ca dupa tine vine,eu…nu contez acum,decat tu si copilul contati,asa ca inceteaza sa iti faci griji in privinta mea.Uita-te la mine si mi-a luat fata in mainile lui,vei merge in fata mea,indiferent ce se va intampla nu vreau sa te opresti,ai inteles?Continui sa mergi,viata ta si a copilului depind de asta.Nu te uiti in urma,ok?Orice crezi ca s-a intamplat,mergi mai departe.Promite-mi ca asa vei face.
Stiam ca era gresit,dar am dat din cap.

-Nu,vreau sa te aud spunand-o Bella.
-Promit ca nu ma voi opri,promit ca nu ma voi uita in urma mea,indiferent de ce se va intampla,Edward.
-Asta-I fata mea,a spus si a depus un sarut tandru pe fruntea mea.Acum haide,usor fara sa facem galagie.
Am inaintat usor,tinandu-l pe Edward de mana.
Din cauza fumului vedeam greu ceea ce era in fata,noroc cu prosopul umed care ma ajuta sa respir.In cateva minute am ajuns la usa terasei,am deschis-o si am iesit putand in cele din urma sa respire in cele din urma aer curat.Situatia era mai grava decat ma asteptasem initial.Tot parterul era cuprins de flacari,baietii ar fi trebuit sa ajunga déjà la noi dar nu se vedeau prin apropiere.Ceva se intamplase cu ei.Oh,Doamne.
-Nu e timp de pierdut,agape mou.
-Edward,trebuiau sa ajunga la noi pana acum,au patit ceva! Am spus,gandindu-ma la prieteni lui Emm si Jazz.
-Inainteaza Bella,nu te gandi la ei acum,nu e timp.
Imi era greu sa vad in fata,peste tot numai fum si intuneric.Era trecut de miezul noptii de asta eram sigura.Zorii nu aveau sa vina in salvarea noastra prea curand.Incercam sa imi tin echilibrul,cu toate ca ma agatam de diferite craci,Edward imi spusese ca trebuie sa ne indepartam de casa si de plaja,asa ca ne croiam drum spre mijlocul insulii.Simteam respiratia lui Edward in ceafa mea in timp ce ma chinuiam sa merg cat de repede puteam.
Inima imi batea inebunitor,presentimentul ca se va intampla ceva rau,nu imi dadea pace.
Venise clipa.
Niciodata nu am crezut ca se va ajunge aici,si totusi eram pusa in aceasta situatie alaturi de un barbat care in ultima vreme imi zdruncinase lumea interioara.Parea incredibil,dar alaturi de el parca ma trezisem dintr-un somn adanc.Nu intelegeam prea bine sentimentele care le aveam pentru el,dar stiam ca acestea sunt intense,mult mai intense decat cele pentru Jacob.Saracul meu Jacob!
Mersesem vreme de jumatate de ora prin intuneric cand Edward m-a tras de mana,semn sa ma opresc.
Vroiam sa il intreb ce se intampla,cand mi-a dus mana la gura.Incercam sa imi dau seama face, cand in cele din urma m-a lovit.
Cineva venea dupa noi.
Imediat Edward a inceput sa ma traga nebuneste dupa el,fugeam intr-un ritm alert.La un moment dat ne-am oprit.
Era liniste,prea multa liniste…
-Bella,mi-ai promis ceva,iar acum vreau sa te tii de cuvant.
-Nu! am spus apasat.
-Shhhh,nu avem mult timp la dispozitie,e in urma noastra.
-Nu te las singur,am protestat.
-O sa fiu bine,agape mou.Trebuie sa te indepartezi cat poti de mult,ca sa nu aiba nicio sansa sa ajunga la tine.Nu va pleca de aici viu,Bella.E sansa mea sa il prind,devine neglijent iar asta e in favoarea noastra.Nu se asteapta ca noi sa ne despartim.
Uite,am reusit sa iau aceste doua doua rachete de semnalizare si statia,in felul asta te vom gasi mai repede,dupa ce se va termina tot.
-Edward…
-Nu e timp,ai promis.Fugi si nu te uita in urma!Spunand asta m-a sarutat apasat pe frunte si mi-a dat drumul,facandu-mi in acelasi timp si vant,indepartandu-ma de el.
Cu sufletul facut bucatele am inceput sa merg,uitandu-ma mereu in urma,la el…pana cand nu se mai vedea nimic.
Am inceput sa fug,gandindu-ma la promisiunea care i-o facusem….Picioarele imi erau amortite,tot corpul ma durea de la efortul pe care il depusesem in ultima ora.Imi era greu sa inaintez prin toate hartoapele,dar nu aveam de ales.Speram ca Edward sa vina repede dupa mine,ca sa ma pot simti din nou in siguranta la adapostul bratelor lui.
In cele din urma m-am oprit,m-am sprijinit de un copac din apropiere si am asteptat,un semn,orice…nimic.
Pana cand am auzit sunetul pe care nu doream sa il aud…si nu o data,nici de doua ori ci de trei ori.Zgomotul facut de gloantele trase le simteam de parca pieptul meu fusese cel care le incasase.Ma gandeam cu oroare la Edward.
Nu trebuia sa plec,sa il las singur,poate ca impreuna aveam mai multe sanse sa scapam vii din situatia asta.
Inima imi bubuia in asemenea fel incat crede-am ca la un moment dat pur si simplu se va opri…toate gandurile mele erau acum indreptate spre Edward si focurile de arma pe care le auzisem.
Doamne,te rog,sa nu fie el cel ranit,te rog,nu el….nu el.
M-am lasat pe genunchi,facandu-ma cat mai mica,nevrand sa mai inaintez,sperand ca Edward sa ma gaseasca mai repede.Trebuia sa fie bine,sa vina dupa mine.Niciodata nu m-am gandit ca poate nu am mult la dispozitie cu persoanele dragi mie.Niciodata nu stie cand va fi sfarsitul,cand va veni.
Cand eram mica crede-am ca parintii mei vor fi nemuritori…Ca vor fi alaturi de mine intodeauna,apoi cand au disparut…mi-am dat seama ca niciodata nu vom stii cand va fi ultima clipa…Jake,parea a fi ultima persoana la care ma asteptam sa dispara in felul ala din viata mea.Stiam ca de data asta nu aveam sa imi mai revin.Edward,era prea important in viata mea.Multi ar spune ca prea usor mi-am revenit dupa moartea logodnicului meu,m-ar condamnat poate ca am ajuns atat de repede sa il iubesc pe prietenul lui.
Dar ei nu stiu….
Nici eu nu imi pot explica prea bine,cum au aparut aceste sentimente intr-un timp atat de scurt.E mai presus de mine…E ca si cum il cunosc sau mai bine spus inima mea il recunoste dintr-o alta viata.Sentimentele de déjà-vu pe care le am alaturi de el…singuranta pe care o simt cand sunt cu el. Nu exista doar atractie fizica, emotionala, sexuala ci simt ca este mult mai mult, ca tot ce simt si percep va exista pentru totdeauna. Îl pot simti în toata complexitatea lui, ca si cum l-as cunoaste de mii de ani. Este ca si cum nu mai astept nimic de el, pentru ca am deja totul. Simplul fapt ca stiu ca exista îmi este suficient.As face orice,doar sa stiu ca e in viata,in siguranta….inclusiv sa ma predau.
Edward…el reprezenta luminita mea de la capatul tunelului.
Edward,te rog…vino dupa mine.Te rog Doamne,adu-l la mine.
Era intuneric,nu vedeam decat un metru in fata mea .
Trebuia sa ma intorc,sa il gasesc ,dar nici macar nu mai stiam din ce directie venisem.Totusi trebuia sa incerc,trebuia sa ajung la el,sa vad daca e bine.Ii promisesem ca nu ma voi intoarce dar nu puteam sa imi tin promisiunea,era prea important pt mine.
Asa ca obercaind prin intuneric am incercat sa refac drumul pe care il parcursesem,de data asta nu mai fugeam,mergeam incet si cu grija ca nu pot fi luata prin surprindere.Totul parea desprins dintr-un film de groaza ca cele pe care le vedeam in adolescenta cu Alice.Cel mai infriscator lucru era linistea.Vroiam sa aud ceva,orice dar nimic.
Pana cand…
Statia a inceput sa fasaie,ca atunci cand cineva schimba frecventele.
Poate ca e Edward…
Am apasat pe butonul verde nestiind ce altceva sa fac.
-E cineva acolo? Edward,tu esti? Am intrebat sperand sa ma auda cineva.
-Edward? Auzeam respiratia cuiva,dar parea sa nu ma auda sau cel putin asa crede-am.
-Buna seara d-na Cullen,in cele din urma reusim sa avem o conversatie.Vocea de la capatul celalat ma inghetase.Nu era Edward,nici baietii.
Ci atacatorul meu.
Vocea era groasa,parea un pic fortata.Era ciudat sa ma gandesc ca el era cel care incercase de atata ori sa ma omoare,ca el era cel care ii curmase viata lui Jake.
-Fara cuvinte? A intrebat.
-Cine esti?
-Ooooo,ti-ar placea sa stii asta,nu? Ei,o sa pastrez surpriza pentru la sfarsit.
-Unde e Edward? Am intrebat disperata.
-Nu mai trebuie sa iti faci grija in privinta lui.Vezi ce provoci Bella?
-Ce spui?
-Totul e din vina ta,doar a ta.Toti cei din jurul tau vor avea de suferit.O sa ii distrug unul cate unul pana cand vei ramane singura.
-De ce faci asta?
-Din placere sa te vad suferind.
-De ce eu,de ce?Nu ti-am facut nimic,nici macar nu stiu cine esti.
-Indirect mi-ai facut,asa cum nu vei stii niciodata,cat rau imi face numai simpla ta existenta.
-Te rog…
-Ma rogi ce?
-Lasa-ne in pace,nu ti-am facut nimic! Am tipat printre lacrimile sarate ce imi siroiau pe obraji.Nu intelegeam nimic din ce imi spunea.
-Nu va voi lasa in pace decat in clipa in care voi termina cu voi,iar tu vei fi martora la moartea prietenilor tai.Vreau sa simti aceeasi durere pe care am simtit-o cand am pierdut iubirea vietii mele! Nu meriti sa fii fericita,ai inteles?Niciunul dintre voi nu merita,nu dupa prin cate am trecut eu.Vreau sa simti disperarea pe care am simtit-o eu cand cel drag mi-a fost smuls de langa mine! Vreau sa inebunesti de durere.
Vreau sa iti doresti sa mori,sa mori ca sa fii cu el…vreau ca fiecare secunda care trece din zi si noapte sa te gandesti la el,sa te visezi langa el si acest lucru sa fie imposibil,pt ca el nu mai e….el te-a lasat aici singura. Vreau sa nu iti gasesti linistea sau consolarea nicaieri.Vreau sa simti ca te sufoci de atata durere…ca mine.
-Ok,am inteles ma urasti….atunci uite,facem un targ,ce spui?
-Sa te aud,nu ca m-ar interesa prea mult,a raspuns vocea glaciara.
-Ia-ma pe mine in locul lor,nu ai de ce sa ii ranesti pe ei…nu au nicio vina,pe mine ma vrei,nu?
-Suna bine Isabella Marie sau cum iti spunea Jacob? Hmm,sa ma gandesc…a,gata Isa.
Suna bine dar vezi tu….am ceva si cu ceilalti.Fiecare dintre voi ati contribuit la ruinarea vietii mele,asa ca nu ma poti invinui ca vreau sa va servesc acelasi meniu tuturor.Dar,o sa ma gandesc la asta.Atunci cand se va intampla asta,vei actiona dupa instructiunile mele.
-Edward? Am soptit sper sa imi spuna ca nu l-a capturat.
-Imi pare rau D-na Cullen,dar se pare ca ai ajuns sa fii vaduva inca din luna de miere.
-Nuuuuuuuu!Nu,nu e adevarat,nu ai facut asta….
-Ba da,vrei sa iti spun care au fost ultimile lui cuvinte?Induiesatoare chiar…implora pentru viata ta “agape mou”. Mare placer mi-a facut sa il privesc in ochii in timp ce ii puneam stop vietii lui patetice.Am asteptat 5 ani ca acest moment sa vina,5 ani nenorociti dar au meritat.Atat am avut la dispozitie sa ma pregatesc…sa planuiesc fiecare amanunt.
-Te rog,spune-mi ca nu i-ai facut nimic,te rog.
-O sa vin dupa tine Isa,e mai bine sa nu te opui.Pe curand!
Emmett&Jasper Points of View

-Nu poate sa fie mort,Jazz.La dracu,nu asa! Mi-am dus mainile la cap,vrand sa imi smulg parul.Tot ce se intampla….era greu de asimilat.
Nu exista cuvinte,pentru momentele prin care treceam de cand am prins de veste ce se intampla pe insula.In toiu noptii Sam ma sunase sa ma anunte ca e acolo atacatorul,in casa.
Trecuse peste toate sistemele noastre sophisticate,trecuse peste baietii mei.Paul e in coma indusa,medici incearca sa repare raul pe care 5 gloante il produsese.Jared avea arsuri de gradul 2 si un ligament rupt la piciorul stang.Ceilati aveau lucruri minore,cum ar fi coaste rupte,vanatai…
Nu puteam sa imi dau seama unde planul nostrum daduse gres.Se parea ca atacatorul era mereu cu un pas inaintea noastra,ne stia toate golurile.
Gandul asta ma omora,doar o data in viata m-am mai simtat atat de vulnerabil si stim cu toti cum a iesit atunci.
-Emm,o sa fie bine.Nici eu nu cred ca Ed e mort,a spus asta doar ca sa o atace cumva pe Bella din moment ce nu putea ajunge la ea.
-Dar sangele…
-La ranit,dar nu e mort.Nu simt asta.
-Nici eu.Ce dracu a fost in capul lui, Jazz cand i-a iesit in cale atacatorului?Putea sa fuga cu Bella,trebuia sa isi imagineze ca noi suntem pe drum,putea sa traga de timp.
-Trebuie sa fi avut un motiv.Stia ce face,te-ai gandit poate e cineva cunoscut noua?Poate l-a recunoscut si a crezut ca asa are mai multe sanse sa il doboare.
-Nu stiu ce sa mai cred.Stii la fel de bine ca si mine ca nu il va lasa prea mult in viata.Iar noi nici macar nu stim de unde sa incepem.
-O sa gasim ceva,Emm.Acum trebuie sa avem grija de Bella,e destul de daramata.
-Cine e cu ea?
-Carlisle si Esme incearca sa o linisteasca sis a afle cat mai multe,iti dai seama ce simt ei in momentul asta?
-Da.Fetele?
-Alice si Rose s-au dus sa verifice ceva,au o idée.
-A,ce?
-Rose cunoaste pe cineva la aeroport iar Alice are alte contacte acasa si sperau sa vada lista cu pasageri care au venit in aceasi perioada cu noi,poate vor recunoaste vreun nume.
-Stii ca nu ne va ajuta cu nimic asta,probabil foloseste un nume fals.
-Stiu,dar e bine le tine ocupate momentan,sunt la fel de ingrozite ca si noi.
-Nu trebuiau sa plece singure.
-Nu sunt singure,Emm.
-Cu cine sunt Jazz?
-Nu cu cine ci cu ce…a spus zambit viclean in timp ce mi-a raspuns.
-Ce ai facut?
-Le-am dat ceva cu care sa se apere in caz de ceva.
-Esti un nebun Jazz,la cat de paranoice sunt in acest moment poate gresesc tinta.
-Eeeee,m-am gandit la asta si eu,asa ca I le-am dat lui Rose.
-Ce-ai facut? Te omor cu mainile mele!
-Linisteste-te bro,le-am dat doar un pistol cu electrosocuri si un spray.E de-ajuns momentan.
-Ar trebuie sa mergem sa vorbim cu Bella,acum ca s-a mai linistit.
-Ok,hai sus.
La usa Bellei Carlisle era rezemat de perete,parea distrus.
-Nu mai suportam sa stau acolo,amandoua nu fac decat sa planga iar eu…nu pot face nimic.
-Carlisle tocmai mi-a venit o idée.
-Spune Emmett.
-Ai prieteni la FBI?
-Da,cativa.
-Acei cativa sunt sus-pusi?
-Sefi,la cine altcineva crezi ca ma refeream.I-am ajutat la cateva cazuri in care parea imposibil sa castige.
-Ok,as fi apelat chiar eu la cativa dar stii cum e munca noastra,ne-am facut si cativa dusmani pe-acolo.
-Pe cine vrei din FBI?
-Pe Dean si Sam Winchester,sunt psihologi criminalistici.
-Ii cunosc,sunt cei mai buni.Crezi ca ar putea sa ne ajute?
-Cu siguranta,suntem depasiti de situatie,Carlisle.Nu stim cu cine avem de a face.
-Ok,ma duc sa imi sun contactele atunci,cu putin noroc pana maine sunt aici cei doi.

-Jazz,esti sigur ca e femeie?
-Da.
-Atunci am dat de dracu’ femeile fac mizerie,intodeauna.
-Nu asta ma ingrijoreaza cel mai mult Emm,ci trecutul ei,se vede de la posta ca are trecut militar.E organizata,foarte organizata.
-Sa inceapa jocul,atunci!
……………………………………………………………………………………………………………………

Edward Pov
In urma cu 6 ani.
“-Cand ai venit Jamie?
-Azi-noapte,dar nu am vrut sa te trezesc,Eddie.Era tarziu pentru tine,pustiule.
-Noutati?
-Da.
-Cand o vom cunoaste?
-Hey,e prea devreme pentru asta.
-Mama va fi inebunita cum va auzi.
-Stiu,dar e prea curand.In plus ea nu vine des acasa,acum e acolo.
-S-a indragostit de Afganistan?
-Poate.E complicat.
-De ce?
-Eh,postul ei e mai dificil decat al meu.Nu poate pleca cand are chef.
-Ce face,va aduce cafele? Am spus razand.
-Nebunule! E lunetista.
-Wow…rece ca gheata,banuiesc.
-Nu,nu e asa.Poate face cel mai greu lucru dintre noi dar asta nu o face mai putin om decat noi restul.Are un suflet minunat,e dulce,pura…
-Dar e lunetist,James!
-E extraordinara, Edward tocmai din cauza asta.Nu te gandi ca omoara ca vrea,ci sunt ordine.Pentru ca mai multi oameni sa traiasca uneori trebuie sa moara unul.Asta e meseria noastra.A mea.
-Bine,nu mai comentez.Te-ai culcat cu ea?
-Intinzi coarda prea mult,fratioare.
-Asta inseamna ca da?
-Inseamna,ca nu e treaba ta,strengarule!
-Daaaa!
-Offf,ce ma fac eu cu tine?
-James,vreau sa ma inrolez si eu.
-Sa nu te aud ca spui asta!
-Dar asa am fi din nou impreuna.
-Edward,te-ai gandit la Esme si Carlisle? Ar fi distrusi daca ai face-o.
-Dar tu te-ai inrolat,nu e corect!
-Eu sunt mai mare decat tine,in plus nu avem de gand sa mai ramanem mult.Vreau sa imi intemeiez o familie,atat eu cat si ea.Am vorbit destul de serios despre asta cand am plecat.Inca un an si gata,ma intorc acasa.
-Veti sta cu ai tai?
-Nu,nu se pune problema,dar stai linistit nu o sa scapi asa usor de mine.Il stii pe batranul Mackenzie din josul strazii?
-Da,morocanosul pe care il sicanam cand eram mici.
-Da,el.Vrea sa vanda casa ca sa poata merge sa locuiasca cu fiul lui.Ma gandeam sa o cumpar.
-Abea astept sa treaca anul asta….”

Simteam durerea si in cea mai mica particica a corpului meu.Imi simteam trupul greu,respiram greu si ma durea fiecare gura de aer pe care o luam.
Nu imi aduceam aminte ce s-a intamplat cu ore in urma,totul era in ceata.Eram pe un scaun,mainile imi erau prinse cu catuse la spate iar piciorele si ele erau legate.
Bella!!!
Usor imi aduceam aminte,il luasem pe atacator prin surprindere,reusisem s ail pun la pamant si sa ii dau masca jos.Aflarea identitati atacatorului ma luase prin surprindere si pentru cateva secunde am inghetat timp in care ma impuscase.
-Ti-ai revenit,bun.
-Tu?
-Nu te asteptai…contam pe asta.Stii,era o vreme cand abea asteptam sa te intalnesc.Si uita-te la noi acum in ce conditii o facem.

Ola…Sper sa va placa capitolul,scz greselile daca exista…Capitol mic din pacate,luni incep sesiunea si am zis ca nu are rost sa o mai lungesc.

kisses&hugs

Klauss33

Capitolul 28

Când lucrurile par că nu se mai înrăutățesc, ai răbdare. Se vor înrăutăți curând.

 Edward A. Murphy

 

Edward a aranjat ca un echipaj sa ne duca pe insula,mica plimbare a durat aproximativ o ora,nu se vedea nimic la cat de intuneric era.Nu intelesesem de ce a insistat sa plecam noapte cand puteam sa asteptam cateva ore pana rasarea soarele sa plecam.Nu avea rost sa il enervez mai rau decat era,chiar daca incerca sa para relaxat se prefacea.Mereu cand erat nervos isi trecea mana prin parul rebel.Asa ca m-am abtinut de la comentari si am stat cuminte pe banca de pe yacht.Oare la ce se gandea?

Stiam la ce ma gandeam eu si parea sa imi fie de-ajuns sa ma ingrozesc.

Aveam sa fim singuri doua zile,pe o insula…intr-o casa.

Nu aveam cum sa incerc sa il evit,asta era sigur. Oare daca o sun pe Alice si ii spun sa ma scape din asta ar facea-o?

Cu siguranta ca nu.Aveam impresia ca diavolitei ii cam placea aranjamentul asta.Nu ca mie nu mi-ar placea,sincera sa fiu dar…mi-e frica de el.Se presupune ca sunt sotia lui acum.Si ce face o sotie?

Vreau sa fiu un strut,Doamne cat imi doresc! Sa imi bag capul in nisip pana trec aceste doua zile.Daca numai cu un sarut putea sa imi faca picioarele de gelatina nici nu vroiam sa ma gandesc la ceva mai mult.

O sa fac in asa fel incat sa ajung in casa prima si ma evaporez in prima camera pe care o gasesc  si incui usa.Oare ar fi in stare sa o sparga?Dupa temperamental lui volcanic s-ar putea spune ca da.Trebuia sa imi fac cateva planuri de salvare,dar nu prea am prea multe alternative.Poate ca e un gentleman si ma va scuti de aceasta umilinta.Nu puteam sa ii ofer ceea ce isi doreste.Bella Swan nu a fost niciodata buna la asa ceva,cu Jacob era…niciodata nu pusesem asa problema,nu ma gandisem ca va disparea din viata mea si va trebuie sa iau asta de la capat.Nu vreau sa mai gandesc la asta,punct.Daca va incerca el va fi dezamagit.

-Te simti bine Bella? Pare ca se da o lupta in mintea ta…in momentul in care am auzit ceea ce a spus m-am inecat cu gura de suc pe care o luasem…

-Si de ce ai crede asta?

-Pai,esti pusa pe ganduri de cand am plecat,de fiecare data cand te-am atins ai tresarit.

-Nici tu nu esti prea relaxat,asa ca nu te lua de mine.

-Touche.

-Frumos yacht-ul.

-Intr-adevar,dar a  fost alegerea lui Alice.

-Ar fi trebuit sa imi dau seama,am inceput sa radem amandoi.Era imens iar pe langa asta foarte luxos.Numai ea putea alege asa ceva pt o plimbare de o ora.

-Daca vrei putem sa ramanem pe el .

-Aaaaa,nu.M-as simti mai bine intr-o casa,crede-ma.

-Banuiam,dar trebuia sa te intreb.

-Ei,pai multumesc atunci ca ai intrebat.

-Mai e mult pana ajungem?

-Putin,sincer nu am habar.

-Cum ai gasit casa?

-Emmett si Jazz au gasit-o,mi-au aratat cateva poze si m-am gandit ca ar fi bine

sa ne indepartam putin de toata nebunia.Nu crezi?

-Hmmm,e ok cred,am marturisit.

-Bella…a suspinat

-Da?

-Esti atat de frumosa.

-Mi-ai mai spus asta azi,de multe ori.

-Asta e adevarul.Se pare ca nu ma pot abtine dar nu vreau sa te deranjez asa ca imi voi tine gura.

-E in regula,numai ca nu imi dau seama ce vezi atat de frumos.In privinta asta te asemeni cu Jake.Si el avea obiceiul de-ami spune asta si sincer cand ma uit in oglinda nu vad nimic altceva decat o femeie obisnuita,prea enervant de obisnuita.

-Nu esti deloc obisnuita.Esti…,o sa tac acum,nu vreau sa te simti si mai stanjenita decat te simti acum.

-Sunt atat de obosita,dupa ziua de azi.Am spus sperand ca va intelege aluzia,asta avea sa fie cartea pe care aveam sa o joc in seara asta.Intr-un fel nu minteam,chiar eram franta.

-Si eu la fel.Ne bagam la somn imediat ce ajungem asta daca nu cumva nu ti-e foame.Am dat comanda sa fie pregatite ceva gustari in caz ca ti-e foame.

-Nu prea mi-e foame,nu vad in fata ochilor decat un pat imens.

-Ne apropiem Bella,uite vezi luminile alea in indepartare?

La inceput nu vedeam nimic dar in cateva secunde mi-am dat seama ca se vedea ceva in indepartare.

-Da,le vad.

Dupa inca 15 minute ajunsesem,Edward luase bagajele si stabili cu echipajul cand sa se intoarca iar eu am luat-o incet inainte.

Casuta asa cum crede-am eu era o imensa,parea scosa dintr-un basm.In gradina din fata ei ne astepta o masa plina cu tot felul de gustari care mai de care apetisante.Acum ca le vazusem incepea sa imi fie foame,asa ca m-am asezat pe un scaun si il asteptam pe Edward sa apara sperand ca imi va tine companie la aceasta  masa destul de tarzie.Nu puteam sa ma cert cu micutul meu,daca ii era foame atunci si mie imi era,nu puteam sa nu ii satisfac poftele.

Sarcina mea decurgea normal daca nu tineam cont de seara trecuta.Nu aveam greturi,nici pofte.

Mi-am dus mana la pantec,ca sa il mangaie pe micutul meu cand am simtit ca dadea cu piciorusul.

-Si tu esti treaz micutul meu? Mama te iubeste,auzi?Mami te iubeste mult,te rog sa fii puternic sa trecem peste toata nebunia asta.

-Misca?

-Da,vrei sa simti?

-Da.S-a apropiat de mine si si-a pus mana pt a doua oara pentru pantecul meu.E puternica,micuta.

-Puternica?Tot insisti asupra faptului ca e fata?

-E fata,Bella.Va fi fetita tatalui ei,ai auzit micuto?

-Esti nebun,Edward.

-Nimic nou.

Am mancat,am vorbit,am ras de nebuniile care ii treceau prin cap si pe care parea sa poata sa mi le spuna fara facandu-si griji ca ma voi supara.

Nu mai aveam emotii privind ceea ce urma,deloc.A avut grija sa ma faca sa uit orice indoiala care aplana in mintea mea.Cand ne-am decis ca am mancat destul,am inaintat spre casa.Acum puteam observa mult mai bine ceea ce ma inconjura.Era superba,o oaza de liniste si caldura,numai lemn si piatra.Ca noi doi,dealtfel.

Cand a deschis usa m-a luat in brate.

-Stiu ca nu e casa noastra dar dincolo parea sa para aiurea traditia asta,avand in vedere ca nunta am facut-o acolo.Aici pare potrivit,nu crezi?

Nestiind ce sa raspund am dat din cap.Nu lasase nimic in urma,nicio traditie.Putea fi mai perfect decat atat?

Nu am reusit sa vad nimic din casa,Edward m-a dus in brate pana in camera mea sau a noastra,m-a asezat pe marginea patului si a plecat dupa bagajele noastre.Primul lucru pe care l-am observant era patul,era imens si moale asa cum mi-l doream si mult mai mult decat visam era cu baldachin.Un voal alb il imbraca si o multime de perne albastre erau pe el,defapt toata camera era decorata in alb si albastru,m-am ridicat si am deschis usa care era aproape de pat,am descoperit o baie,mica dar frumoasa.Pe masa intr-o vaza se aflau un buchet de flori salbatice si langa cate cartii despre mitologia greceasca si o harta a insulei.Exact cand ma intrebam daca poate fi mai perfect decat atat am observant terasa.De ce totul in jurul lui Edward trebuia sa fie perfect?M-am plimbat pe terasa pana cand Edward a aparut.

-Unde ai fost?

-Scuze Bella,am uitat ca trebuia sa vorbesc si cu cei de la paza,asa ca am coborat putin pana la cabana in care stau.

-Cabana?

-Casa mai are o mica anexa,asa ca ei stau acolo,nu vroiau sa deranjeze.

-Suntem singuri in casa?

-Da,a spus amuzat.

-Aha….pai,ok,atunci ma duc la baie sa ma schimb.

-Asta nu e partea la care ar trebuie sa te ajut,printesa mica?

-Hmmm,ma descurc.

-Ok,am inteles cred,a spus dezamagit.

Mi-am luat geanta si am plecat in baie,cum am inchis usa m-am lasat in jos sprijinindu-ma de ea…

A venit momentul,uf…nu te va obliga aiurito!Nu ar face asta niciodata.

Asa e,nu ar face-o.

Am deschis geanta si cautand prin ea mi-am dat seama ca nu am nimic decent,am mai patit asta asa ca…nu avea rost sa ma enervez,nu era ca si cum as fi rezolvat ceva,un singur lucru imi ramanea de facut.Asa ca am scos capul pe usa .

-Hey,ma intrebam daca ai….Edward fara camasa,desfacandu-si cureaua de la pantaloni,wow!

-Ai nevoie de ceva,a spus uitandu-se la mine intrebator.

-Hmmm,pai…Alice…nimic decent…pijama …tricou…vreau,si asa te-ai facut de ras,idioato!

-Vrei cumva un tricou?

-Daca ai…

-Cum sa nu,dar mi-ar fi placut sa vad ce ti-a pus spiridusul in geanta.

-Altadata,adica niciodata pe inselesul meu.

Mi-a intins un tricou alb si am inchis usa,dupa ce m-am eliberat de rochie am luat tricoul pe mine,imi venea exact pana deasupra genunchiilor.

Era ok asa,nu se vedea nimic.

Cand am iesit Edward era in pat asteptandu-ma.

-Ti-a luat cam mult sa iei un tricou pe tine.

-Am mai facut si alte lucruri.

-Da,bineinteles,nu ma indoiam.

-Nu mai sunt alte camere? Am intrebat pe un ton cat se poate de relaxat si glumet.

-Ba da,dar imi place asta pentru noi.Nu e frumoasa?Daca nu e pe placul tau ne putem muta in alta.

-E frumoasa dar nu ma referam la asta ci la…

-Am priceput din prima printeso.Trebuie sa intelegi ca eu le-am spus baietiilor sa stea la distanta de noi,ca sa te simti in largul tau.Nu suntem decat noi in casa iar tu vrei sa dorm in alt dormitor? Ok,plec daca asa te simti mai bine,imediat s-a ridicat din pat si se indrepta spre usa.

-Edward,stai! Nu as putea sa dorm daca as fi singura,iarta-ma doar ca…evit acest moment de azi dimineata iar acum ca am ajuns in acest punct am tendinta sa te resping,intelege-ma.

-Trebuie sa discutam,acum.

-Ok,despre?

-Nu se va intampla nimic in seara asta Bella.Nu ca nu te-as dori,Dumnezeu mi-e martor dar nu esti pregatita pentru asta si sub nicio forma nu as face presiuni asupra ta.Nu vreau sa fie asa prima data,vreau sa ma doresti si tu la fel de mult cum te doresc eu.Stiu ca nu esti pregatita,inteleg , nu sunt un animal de prada,care sa ia ceea ce isi doreste.

Nu mai simtisem pentru niciun barbat o asemenea dorinta carnala,nici macar pentru Jacob.Asta era adevarul dar la fel cum a spus si el nu era pregatita,pt nimic din toate astea.

-Simt ceva pt tine,chiar mai mult dar tu ai spus,nu sunt pregatita.

-O vom lua pas cu pas,e bine asa?

-Da,am spus entuziasmata,asta suna bine.

-Ok,acum la somn,d-na Cullen,e tarziu si amandoi suntem obositi.

Cum ne-am bagat in pat,m-a tras spre el si usor m-am cuibarit in bratele lui calduroase.Simteam usor,usor cum incep sa plutesc…Edward imi fredona o melodie la ureche ,imi placea dar imi era foarte greu sa mai stau concentrata pe ea,in cele din urma nu mai era nimic,decat liniste.

…………………………………………………………………………………………………………………………..

Soarele era déjà de mult pe cer cand m-am trezit,aveam o durere de cap ingrozitoare.In camera era liniste iar locul din pat gol,o senzatie de déjà-vu isi facea cunoscuta aparitia,de cate ori trebuia sa am parte de aceasta senzatie? golul din inima aproape ma izibi.M-a uitat la locul gol de langa mine si am observat un bilet pe perna,scrisa “Ma intorc imediat,asteapta-ma in pat.”

M-am dat jos din pat si m-am indreptat spre baie,trebuia sa ma spal pe dinti si putin pe fata si bineinteles sa imi iau halatul de baie care se afla in bagajul pregatit de Alice.

Cand am terminat m-am intors in camera,era o liniste totala,m-am asezat in pat asteptandu-l pe Edward,sotul meu.Era ciudat,inca nu ma puteam obisnui.

Si pentru prima data mi-am dat seama….eram fericita ca el era sotul meu.Era un barbat tandru,pasional,intelegator chiar daca nu lasa se se observe asta prea des.

-Buna dimineata,somnorila….Vocea lui Edward ma trezi la realitate.

-Neata! Ridicandu-mi privirea spre el am observant ca nu mai avea tricoul de noaptea trecuta decat o pereche lejera de panaloni de trening,in brate avea o tava plina de mancare,probabil isi petrecuse dimineata in bucatarie landu-ma dupa mirossurile care invadasera camera odata cu venirea lui.

-Ai gatit!

-Da,ce ti se pare atat de ciudat?

-Hmmm,nimic,doar ca nu te credeam in stare de asa ceva.

-Ei,uite ca gatesc…Nu stii multe despre mine,agape mou.

-Miroase bine.

-Clatite cu miere,oua cu sunca,suc natural,si fruncte.Ti-e foame?

-Da,apetitul meu a crescut mult de cand sunt in preajma lui Emmett.

-Mi-a spus ca ai ajuns la spital din cauza ca nu te alimentai corespunzator.

-Ati tinut legatura in tot acel timp?

-Da.Incearca sa nu te superi pe niciunul dintre noi,totul a fost pentru binele tau.Hai pe terasa sau vrei sa manaci aici?

-Pe terasa,Edward imi povestesti mai multe?

-Daca esti cuminte si imi promiti ca mananci tot.

-Promit.

Ne-am asezat la masa de pe terasa si am inceput sa ciugulesc usor din mancare,cu privirea atintita spre el.Parea ca in minte lui se dadea o batalie daca sa imi povesteasca sau nu.

-Mi-ai promis,am spus.

-Dupa ce termini de mancat,Bella.

-Nu,spune-mi in timp ce mananc,ti-am promis ca voi manca asa ca tine-te si tu de cuvant.

-Ok,ce vrei sa stii?

-Ai spus ca Jake te-a sunat.Cand?

-Cu putin timp inainte de accident.

-Ce ti-a spus?

-Nu prea multe,in mare parte vroia….

-Ce?

-Sa ii promit ca voi avea grija de tine daca se va intampla ceva cu el.

-Nu ai venit la inmormantare.

-Ba da,am fost.

-Nu te-am vazut.

-Nici nu vroiam,Bella.Trebuia sa pun totul cap la cap pana sa vin in fata ta.

-Emmett si Jasper?

-Nu stiau despre moartea lui Jake,i-am sunat dupa ce am aflat despre tentativele de omor.

-Cum ai stiut despre ele?

-Pai….acum parea mai incurcat decat la celelalte intrebari,parea sa ocoleasca intrebarea.

-Nu conteaza cum….

-Edward,vreau sa stiu.

-Am angajat un detectiv.El m-a anuntat in momentul in care erai déjà in Grecia.

-Un detectiv?

-Da.Iti aduci aminte de omul care te-a tras din fata masii care vroia sa de-a peste tine?

-Da.Cum as fi putut sa il uit? Omul acela imi salvase viata.

-El era.Inclusiv a venit pana in Grecia sa vada ca ai ajuns bine,iar la intoarcere a venit direct la mine.Atunci i-am sunat pe baietii sa le cer ajutorul.

-Ok,am inteles pana acum.Dar nu inteleg cum de nu ati mai tinut legatura.Jake nu a vorbit niciodata despre voi,despre niciunul.

-Probabil ca vroia sa uite aceea perioada din viata lui,Bella.Asa cum am incercat si eu.

Privirea lui deveni trista si furioasa dintr-o data.Partea aceasta a povestii stiam ca nu avea sa mi-o impartaseasca.Dar eram satula ca sa mi se ascunda lucruri,toate sub motivul ca ma protejeaza.Puteam sa fac fata,indiferent ce era.

-Aveam numarul lui Emmett dar nu il mai folosisem de 5 ani,din aceea seara cand drumurile noastre s-au despartit.Nu stiam daca ma vor ajuta,doar un lucru stiam,acela ca trebuia sa imi respect promisiunea pe care i-o facusem lui Jake.La inceput Emmett nici nu a vrut sa vorbeasca cu mine,pana cand i-am spus de moartea lui Jake.

-De Jasper cum ai dat?

-Aici nu a fost prea greu,ei doi niciodata nu si-au intors spatele unul celuilat cum facusem eu si Jake.Au fost tari si au incercat sa mearga mai departe in felul lor.

-Edward ce s-a intamplat acum 5 ani?am intrebat cu jumatate de gura.

Privind durerea din ochii lui,am regretat imediat ca am pus intrebarea.Am asteptat in liniste,o liniste apasatoare in timp ce Edward parea ca era plecat in trecut.Oare era atat de ingrozitor,ceea ce se intamplase? Nu aveam nici cea mai mica banuiala ce putea fi.

Fara sa imi dau seama de ceea ce fac m-am ridicat de pe scaunul meu si m-am apropiat de Edward care nu parea sa imi observe miscarea.Mi-am ridicat o mana pentru a-I mangaia parul des si ravasit.N-aveam puterea de-a ma opri,era ca si cum un magnet puternic ma atragea sa urmez acest traseu.

-Edward….in pofida mea insami ,simteam cum trupul imi este cuprins de valuri de dorinte,care imi puneau sangele in circulatie si  imi faceau inima sa bata mai tare.L-am simtit pe Edward care se ridica,ma lua in brate si ma aseza in mijlocul patului.Am deschis ochii la timp pentru a-I vedea capul capul care cobora,hotararea pe care o avea expresia lui,inainte ca buzele lui sa se apropie de ale mele.Instinctul ma avertiza sa ma indepartez dar nu puteam.Buzele mele se desfacu neputincioase la comanda lui.Orice simt de precautie  sau de aparare disparura,fiind inlocuite de senzatii.Nu m-am putut retine si mainile mele ii inconjura mijlocul.Lumea mea se redusese la el,auzeam doar respiratia lui ravasita si simtindu-I corpul ce se misca nelinistit.Golul dureros din interiorul meu,dorea sa fie potolit.In momentul in care mainile lui Edward se insinua pe sub tricoul meu,alunecand spre sale ca sa se opreasca in dreptul sanilor,toate gandurile coerente disparu.Cu un oftat inabusit de placer,mi-am desprins buzele de-ale lui ,simtind cum intreaga mea fiinta  este obsorbita de cupa mainilor lui.Ochii mi se deschisera dar nu vedeam nimic ,simteam doar aburul respiratiei lui Edward care-mi trasa saruturi pe obraz si barbie,precum si frecarea de catre degetele lui a sfarcului ce zvacnea ,val dupa val de caldura ajungand pana in centru cel mai intim punct al trupului.Caldura lui ma ardea,atunci cand imi scoase tricoul pentru a-si inlocui degetele cu buzele.In jos si mai departe,buzele isi continuara drumul.

-Edward…!

Numele lui era un geamat inabusit,iar eu m-am cunfundat  in placerea provocata de el.

Vointa ma parasi cand mangaierile lui Edward luara drumul binecunoscut.Presiune fierbinte a buzelor acestuia inconjura conturul sanilor spre cel de-al doile sfarc,supanandu-l aceleasi torturi.Gemetele mici de incantare imi scapau din gat,amestecandu-se cu ale sale.Pierdut in lumea senzualitati,Edward se insinua intre picioarele mele,ridicandu-mi soldurile cu mainile si stragandumi-le cu putere spre el.

Se misca peste mine,mimand actul dragostei,in timp ce buzele lui se afundase  in pielea sensibila a gatului.

-Simti cat de mult te doresc?spunand cuvintele astea usor s-a dat la o parte si s-a asezat cu capul pe pieptul meu,trasand cercuri in jurul sanului.

 

Mi-a trebuit cateva minute bune sa imi revin din amorteala ce imi cuprinsese tot corpul.

-Bella…nu am vrut sa se intample asta,iarta-ma.

-Pe amandoi ne-a luat valul,nu esti de numai tu de vina,si in plus suntem sot si sotie,Edward.Suntem oameni,nu sloiuri de gheata,e normal ce s-a intamplat.Nu e ca si cum nu mi-a placut.

-Ti-a placut? A intrebat mirat

-Da,am raspuns simtind cum ma inrosesc.

-Ce vrei sa facem azi?

-Nu m-am gandit la asta.Orice!

-Singuri,in cele din urma…Desi,daca nu ii punem si pe baietii la socoteala.

-Chiar asa….cum de au aparut?

-Lucreaza pentru Emm si Jazz,i-au retras din alte angajamente si i-au adus aici de vreo saptamana.

-O saptamana? Nu i-am observant.

-Nici nu trebuia,sunt foarte buni la ce fac din cate se pare.

-Cati sunt?

-Sunt 5:Sam,Paul,Embry,Jared si Quil.

-Wow!

-Da,asta am spus si eu.E pentru protectia noastra Bella.Nu ne vor deranja,promit.

-Inca nu imi vine sa cred ca totul e adevarat.S-au intamplat atatea lucruri in viata mea,mi se pare ireal cateodata.

-Si eu am aceeasi parere,agape mou…

-Agape mou? Cine te-a invatat greaca?

-Eleny,am ajutat-o cu cumparaturile zilele trecute si am intrebat-o mai multe chestii.Suna atat de bine “dragostea mea” in greaca,nu crezi?

-Ma surprinzi si imi place asta,mult.

-E bine de stiut.Ce ai zice sa ne imbracam si sa iesim prin jur,sa exploram putin zona?

-Suna bine.

-Vrei sa tea jut sa te imbraci? Din nou zambetul strengar era afisat,ma inebunea barbatul asta.

-Cred ca voi reusi sa ma imbrac si singura,daca nu te superi.

-Nu,agape mou.Ma duc sa vorbesc cu baietii despre planurile noastre.Ma intorc imediat.

-Ok.

Mi-am tras repede o pereche de pantaloni scurti bej si o camasa alba din in,am trecut rapid peria prin par .Edward avea sa se intoarca repede si nu vroiam sa ma astepte.Am iesit pe terasa si am mai luat o bucata de portocala.Marea era linistita,soarele voios pe cer,pescarusi se auzeau in apropiere…liniste,prea liniste.Ceva nu era in regula,aveam acelasi sentiment ca in ziua in care plecase Jake.Stiam in aceea zi ca ceva nu e in regula dar indepartasem sentimental si….Jake a murit.Nu mi se putea intampla din nou,nu vroiam s ail pierd sip e Edward.Am intrat in camera si mi-am cautat geanta sa iau telefonul.Trebuia sa sun pe cineva altfel as fi inebunit.

La al treilea apel a raspuns,numai vocea de la celalat capat ma calmase.

-Jasper…am spus incercand sa nu par disperata.

-Bella,s-a intamplat ceva? A spus ingrijorat.

-Nu,nu s-a intamplat nimic.Nu ar fi trebuit sa sun,nu stiu ce-a fost in capul meu,iarta-ma.

-Hey,nu te scuza…Ceva s-a intamplat,asa ca vreau sa imi spui indifferent cat de nebunesc e.

-Nu s-a intamplat nimic dar….simt ca ceva nu e in regula,Jasper.Am avut acelasi sentiment in dimineata in care Jake a plecat,si nu am spus nimic si stii bine cum s-a terminat.Mi-e frica.

-Nu iti fie frica,nu se va intampla nimic,promit.Poate e din cauza ca ati plecat singuri,simti ca sunteti intr-un fel descoperiti.Incearca sa te linistesti,va fi bine.Edward te va proteja,indiferent ce se va intampla,toti o vom face chiar si cu pretul vietii noastre.

-Mersi ca m-am calmat,se pare ca reusesti mereu asta.Esti bun pentru Alice.Apropo de ea,ce face?

-Doarme ,noi am continuat petrecerea aseara …spre dimineata s-a spart gasca iar fetele dorm inca.Bella,cine e Riley? Alice era putin ametita azi dimineata cand am dus-o in camera si tot balmajea ceva despre un anumit Riley.

- Cel care i-a frant inima.

-Aha…am inteles.M-a sarutat azi-dimineata si dupa aceea mi-a spus Riley.

-Oooo….nu te gandi ca il mai iubeste,pt ca nu o mai face.Cine stie,dar asa cum ai spus era ametita.

-Ar face bine sa nu il mai iubeasca.

-Ce simti pentru ea?

-O sa iti raspund cat se poate de sincer,nu stiu.Dar vreau sa aflu.

Doua maini ma cuprinse usor de talie si si-a presat usor corpul de-al meu.Buzele lui imi atinse ceafa,facandu-si usor drum spre gat.

-Edward te saluta,tocmai a sosit.

-Ok,saluta-l din partea mea.Si Bella,stai linistita voi vorbi cu baietii sa stea cu ochii in patru.

-Ok,mersi mult Jasper,pa.

-Pa.

-Esti incordata agape mou.

-Putin.

-Vrei sa vorbim?

-Nu,e ok.Mergem afara?

-Da.Am vb cu baieti si nu ne vor sta in cale dar vor fi in apropiere.Mai mult nu am putut face.Ce vroia Jasper?

-Eu l-am sunat.Vroiam sa stiu ce face Alice,am mintit desi stiam ca nu ma pricep la asta prea bine.

-Si,ce face?

-Doarme,se pare ca au continuat petrecerea pana dimineata,s-a ametit,l-a sarutat pe Jasper .

-Au avut treaba se pare,stiam eu ca se va intampla.

-Eu inca nu m-as bucura prea devreme,desteapta la numit Riley dupa ce l-a sarutat.

-Riley?

-Fostul iubit.

-Urata faza,banuiesc ca lui Jazz nu i-a convenit prea mult.

-Cam asa ceva,dar sa inchidem subiectul pentru moment.

-Iar acum Dna Cullen hai la explorat.

In clipa in care am iesit pe usa am uitat de sentimental neplacut ce il avusesem cu cateva clipe inainte.Afara ma asteptase o noua lume.

Totul era perfect.Am hoinarit cateva ore pe insula iar apoi ne-am intors.Eram mai obosita ca niciodata.Cu cat petreceam mai mult timp alaturi de Edward imi dadeam seama cat de deosebit era,Imi povestise despre cazurile lui,despre adolescent ccare se omorase cu putin timp inainte sa vina in Grecia.Acum intelesesem purtarea lui din aceea seara si nu numai asta.Stiam cine e Edward Cullen iar asta era de ajuns.Nu stiu ce s-a intamplat acum 5 ani poate,dar sunt  sigura ca nu a fost el de vina.Vazusem vinovatia pe care o simtea cand adusesem vorba de dimineata.Si chiar de-ar fi invers,nu ma intereseaza.Il iubesc.Da.Il iubesc pentru cel care e acum.Numai asta conteaza,restul poate sa se duca naibii.

Edward Point of View

“Cu acest inel,eu Edward Antony Cullen,te iau pe tine Isabella Marie Swan de sotie.

Sa te am alaturi si sa te ocrotesc de azi inainte, la bine si la rau, in saracie si in bogatie, in suferinta si sanatate, sa te iubesc si sa te pretuiesc pana ce moartea ne va desparti… acesta este juramantul meu de credinta.

-Cu acest inel,eu Isabella Marie Swan te iau pe tine,Edward Antony Cullen de sot.

Sa te am alaturi si sa te ocrotesc de azi inainte, la bine si la rau, in saracie si in bogatie, in suferinta si sanatate, sa te iubesc si sa te pretuiesc pana ce moartea ne va desparti… acesta este juramantul meu de credinta.

Atata timp cat dragostea va dainui, promiteti unul ceiluilalt sa va iubiti, onorati si sa va respectati? Sa comunicati, sa aveti grija de celalalt, din punct de vedere emotional, in asa fel incat sa puteti avea o relatie sanatoasa si sa puteti oferi un adapost civilizat copiilor, in cazul in care ii veti avea? Sa fiti un punct de sprijin pentru partener in vremuri de boala si sanatate atata timp cat dragostea va dainui?

-Da,raspunse Bella timid.

-Da,am raspuns  fericit.

Prin puterea cu care am fost investit,va declar sot si sotie.Iti poti saruta mireasa acum Dle Cullen.

Bella avea ochii in lacrimi cand m-am apropiat de ea.

-Putem sari peste asta daca asta iti doresti,am soptit astfel incat doar ea sa ma auda.

Dar nimic din privirea ei nu dadea de inteles ca vrea asta,cand buzele noastre s-au atins parea ceva normal.Sarutul a durat cateva minute,timp in care ceilalti ne aplaudau.Dupa aceea toti s-au imbulzit sa ne felicite.Stateam la distanta  si o priveam,era pur si simplu fermecatoare in rochia alba,semana cu un inger….ingerul meu.Absolut tot era minunat la ea: timiditatea,naivitatea,inocenta…era cea mai fermecatoare faptura pe care am cunoscut-o vreodata.

In timpul mesei,Alice a tinut toastul in calitate de domnisoara,urmata de Emmett.Ma asteptam la Alice sa strecoare si o mica amenintare in toastul ei…cat despre cel al lui Emm….nici nu imi puteam imagina ce putea sa spuna nebunu’,el mereu glumea astfel ca greu scoteai ceva serios de la el.

 

-Bella,ai vb cu Alice despre toastul ei? Am intrebat vrand sa sti ce avea sa spuna spiridusul.

-Nu,cand am intrebat-o despre el a spus ca vrea sa fim surpinsi.Nu mi-a spus niciun cuvintel.

-Ar trebuie sa fiu inspaimantat?  Cine stie ce va spune.

-Incepe,asa ca…o sa aflam imediat.

Imediat clinchetul unui clopotel se auzi.Alice se ridicase in picioare,cu un pahar cu sampanie in mana…

-Buna seara tuturor in primul rand.Asa cum majoritatea stiu déjà sunt prietena miresei.Bell’s…sper din toata inima sa fii fericita,meriti !

Edward- Am 3 sfaturi pt tine : Sa nu o furi,Sa nu o minti si Sa nu o inseli.

Iar daca ar fi sa o furi….furai supararile….

Iar daca ar fi sa o minti….minte-o in fiecare zi spunandu-I cat de frumoasa e….

Iar daca ar fi sa o inseli….inseala moartea caci fara tine nu ar putea trai nicio zi….

Va iubesc,Casa de piatra!

 

-A fost perfect,nu crezi?

-Da,iubire…perfect.

-Randul meu,oameni buni.Eu sunt prietenul mirelui,nu pot spune ca cel mai bun…pt ca asta l-ar supara cu siguranta pe celalat prieten al nostru,Jasper.Imi cunosc prietenul- stiu ca va face tot ce ii sta in putinta pt a imi face surioara mai mica fericita,iar daca nu o face am sa fac bine si ii voi rupe picioarele-Am glumit Bro! a spus razand gigantul.

Cupidon se pare ca a lovit din nou. Si dupa privirile voastre, nu cred ca v-a durut prea tare. Sa fiti fericiti!

Casa de Piatra!

Am rasuflat usurat cand cei doi au terminat,toata lumea se simtea bine.Muzica curgea lin,cateva cupluri erau pe ringul de dans….

Mama si tata radeau la glumele lui Emmett,Rosalie si Alice erau antrenate intr-o discutie ce parea ca le absorbise total…Jazz vb cu Seth si cu bunicul acestuia.

Probabil Seth avea unele intrebari despre trecutul fratelui sau.Mi s-a parut a fi un baiat dragut.

Bella era concentrata pe ce avea in farfurie,nu parea sa fie constienta de cei din jurul ei.

-Ti-e foame?

-Poti sa o mai spui odata,din clipa in clipa ma astept ca rochia sa se rupa.

-A facut treaba buna Eleny,avusese grija sa aduca cateva bucatarese de pe insula care pregatise un adevarat festin.

-Apropo de ei…unde sunt?

-Uite-I pe ringul de dans ca doi indragostiti…

-Chiar si dupa 40 de ani se iubesc ca in prima zi,cat de frumos! A oftat Bella….

-Sper sa ajunge si noi ca ei….Bella,esti fericita? Am intrebat-o uitandu-ma in ochii ei…si cu cel mai frumos zambet mi-a raspuns:

-Da,mult mai mult decat as fi crezut….

-Ma bucur sa aud asta.”

 

Eram obosit,avusesem o zi plina.Impreuna cu Bella am incercat sa descoperim mica insula.Se meritase,totusi.Ajunsesem la concluzia ca trebuia sa cumpar casa,Bellei ii placea aici si adevarul ca si mie.Telefonul incepuse sa sune aducandu-ma la realitate.

-Spune Sam,am spus cunosc numarul de pe ecran.

-Edward,nu vreau sa te speri dar am gasit niste animale moarte in jurul casei.

-Erau acolo mai devreme?

-Nu,asta e problema.Am tot patrulat cu randul dar chiar si asa nu putem acoperi tot terenul.

-Crezi ca ar trebuie sa plecam?

-Nu,ne-am luat toate masurile de siguranta pentru a trece de noaptea asta.

-Ok,dar am nevoie de ceva.

-Spune.

-Vreau sa imi dai o arma,sa ma simt eu in siguranta.Vreau sa o am in caz de ceva.

-Stii sa folosesti una?

-Da,am acasa una inregistrata dar iti dai seama ca nu am luat-o.

-Ok,chiar eu ti-o voi adduce,in 5 minute ne intalnim pe tereasa.

-Ok.

Nu aveam sa ii spun Bellei despre aceasta discutie si mai ales despre ostrum care o voi pune sub patul nostru.Arma,era pt siguranta noatra daca avea sa se intample ceva.

Bella era de ceva vreme in baie asa ca am profitat si am plecat sa ma intalnesc cu Sam pe terasa,cand am ajuns el ma astepta.

-Hey!

-Edward-arma asa cum am promis.

-E incarcata?

-Full.

-E aici pe insula Sam,ce crezi?

-Nu stiu,in afara de acele biete animale nimic altceva.Toata ziua am fost in alerta,si nu am gasit nimic.Indiferent de situatie va vom apara,aveam mai multe iesiri,suntem la cateva minute de voi.Nu ar trebuie sa avem probleme.

-E ok daca luam masa pe terasa?

-Da,vom fi tot timpul in jurul vostru,nu se va intampla nimic.Senzori de miscare din gradina si imprejurul casei sunt activati,alarma de la casa si ferestre la fel si ele,la noapte doi dintre noi va sta in camera sa supravegheze senzori de caldura,nu ne va lua prin surprindere,iti garantez.

-Bine Sam,am spus in timp ce ma indepartam.

Masa era pregatita,doamna ce avea grija de casa si care momentan statea in cabana de langa baieti avusese grija sa pregateasca totul perfect.M-am intors in camera si mi-am luat un alt tricou pe mine,apoi m-am asezat comod pe pat,nu inainte de-a aseza arma sub salteaua patului.Abea asteptam sa ne bagam la somn,fusese o zi lunga si cu greu imi mai puteam tine ochii deschisi.

-Edward? Vocea Bellei se auzi prin vis….

-Hmmm….am incercat sa raspund dar nu imi iesise decat un mormait.

-Trezeste-te,hai la masa.

-Mi-e somn agape mou,atat de somn.

-Ok,ma duc singura atunci.

-Stai o secunda sa imi revin,am spus ridicandu-ma ,asteptam sa vii si am pus capul pe perna,de acolo nu mai stiu nimic.

-Ai dormit cam jumatate de ora,daca asta se poate numi somn.Cand am iesit din baie mi-a fost mila sa te trezesc asa ca te-am mai lasat sa dormi.

Mi-am trecut o mana prin parul ravasit si am tras-o pe Bella dupa mine,pe scari.Imi era cam foame,ce e adevarat….nu mai mancasem nimic de azi-dimineata.

La inceput am mancat in liniste,amandoi privind valurile marii.Parea atat de concentrata pe mancare si mare incat am zis sa o las in pace,poate asta isi dorea.Dar inebuneam sa nu stiu ce gandeste,cuta dintre ochii ei imi spunea ca era mai mult decat o simpla liniste.

-Bella,s-a intamplat ceva? Am intrebat desi stiam raspunsul.

-In ziua cand Jake a plecat am avut un presentiment oribil…si nu am facut nimic.

Azi l-am avut din nou,Edward…mai devreme si acum.Se va intampla ceva,stiu asta…

-Bella,sunt aici.Nu voi lasa nimic sa ti se intample.Amandoi suntem obositi,pregatirile pt nunta si-a pus amprenta pe noi.Si nu e numai asta,ai trecut prin atatea in ultimile luni.E normal sa fi putin stresata.

-Poate ai dreptate.

Dupa asta am inceput sa vorbim  din nou vrute si nevrute.Despre muzica,filme,pasiuni,etc.Doua ore mai putin am ajuns in camera noastra.Se facuse insuportabil de cald asa ca am schimbat camerele,luasem una din capatul holului,Bellei ii placuse din cauza imensului baldachin care trona in mijlocul ei.Pe rand am intrat in baie si ne-am schimbat,eu intr-o pereche de panaloni de pijama fara tricou si Bella lua tricoul meu din nou pe ea.

-Sa inteleg ca iti place tricoul meu?

-Il gasesc destul de comod.

M-am apropiat de ea si am sarutat-o usor pe nas in timp ce o trageam spre mine.Ea isi lasa buzele acaparate,punandu-si bratele in jurul umerilor mei,se apropie si mai strans de mine.

-Edward,a gemut in timp ce i-am lasat buzele,indreptandu-ma spre urechea ei.Limba imi ajunsese in adancitura sensibila a urechii ei.Apoi mi-am indreptat privirea spre  ea…o figura atat de minunata.Ma uitam in ochii ei fermecatori,incarcati de dorinta si mi-am dat seama ca nu era o femei cu care sa te culci si apoi sa o uiti.Ea imi dadea stabilitatea,era o femeie de casa.Stabilitate,camin,dragoste.Erau lucruri la care nu imi permisesem sa visez niciodata.Nu fusese loc pentru ele in viata pe care am dus-o.Respiratia imi devenise greoaie ca si cum ar fi trebuit sa fortez aerul sa imi umple plamani.

Am luat-o in brate si am pus-o in pat.

-Trebuie sa am grija de tine.Am promis.O sa fii in siguranta cu mine,am spus bagandu-ma in pat langa ea.Imediat am tras-o in bratele mele,i-am sarutat parul ce mirosea inebunitor a capsuni si frezie.

Si de-acolo firul s-a intrerupt.Imi simteam pleoapele grele ca plumbul,oricat as fi vrut sa le tin deschise nu am reusit,asa ca m-am lasat prada somnului,am mai strans putin ingerul din bratele mele…nevrand sa ii mai dau vreodata drumul…

M-am trezit brusc,simtind miros de fum,alarmele si luminile o luasera razna,Bella se agita in bratele mele.Creierul imi era inca ametit pana mi-am dat seama de ceea ce se intampla.Cineva era in casa.Fumul si alarmele demonstrau asta.Am dus mana libera sub saltea sa iau pistolul si apoi am trezit-o usor pe Bella.

-Bella,agape mou…trezeste-te.

-Doar putin mai lasa-ma….se ruga.

-Bella,nu e timp pentru asta acum,trezeste-te.

Ii trebuira cateva moment sa se dezmeticiasca si sa isi de-a seama ca ceva nu e in regula.I-am intins o pereche de pantaloni si o bluza,i-am facut semn sa nu faca galagie in timp ce  cautam incaltarile ei si ale mele.Dupa ce m-am incaltat m-am dus in baie si am udat un prosop si I l-am intins.Daca fumul avea sa devina mai rau,prosopul ii era de folos.

Am luat telefonul de pe noptiera si l-am sunat pe Sam.

-La dracu Sam,ce se intampla? Am intrebat nervos.

-E cineva in casa,a dat foc la bucatarie si la sufragerie,iar acum cred ca se indreapta spre etaj,adica spre voi.Dar nu va ajunge , Paul si Jared  sunt in drum spre voi,pe scarile de la terasa.Eu si restu vom incerca sa il incoltim pe partea asta.

-Ok,am spus inchizand telefonul.M-am ridicat,am tras-o Bella spre mine si am dus-o in coltul camerei.Am armat pistolul moment in care am auzit-o pe Bella tipand incet.

-Edward,vocea ii era parca gatuita.Ochii,ii erau uzi de lacrimi,corpul ii tremura…

-O sa fie bine,agape mou,nu voi lasa sa ti se intample nimic.        

-Edward,ne-a gasit! a spus ingrozita

                    Ola chicas!

Sper ca va placut capitolul si m-ati iertat daca am avut greseli.Azi-dimineata la ora 3 jumatate am terminat de scris.Nu stiu cand va veni urmatorul capitol deoarece nu prea mai am idei.Asa ca va rog pe voi sa ma ajuta-ti,lasati-mi intr-un comm sugestiile voastre in leg.cu capitolul 29.

Persoana carei ii voi folosi ideiile ii dedic capitolul…nu e prea mukt dar sper sa conteze.

Sa aveti un inceput de saptamana bun(nu spun frumos,pt ca de-acum incolo vremea va fi suparata)…

kisses&hugs

Klauss33

Capitolul 27

Love is patient, love is kind. It does not envy, it does not boast, it is not proud. It is not rude, it is not self-seeking, it is not easily angered, it keeps no record of wrongs. Love does not delight in evil but rejoices with the truth. It always protects, always trusts, always hopes, always perseveres.

Love never fails.

 Corinthians 13:4-8

Bella Point of View

 

Cateva ore ma desparteau de momentul in care voi deveni d-na Edward Cullen.

Ii spusesem „Da” lui Jacob in urma cu cateva luni.Trebuia sa ne casatorim.

Apoi el a murit.

Si asa a disparut din viata mea.

Apoi ca o furtuna a aparut el.

Edward Cullen.

Atat de diferit de Jake al meu si totusi atat de asemenator. Imi aduc aminte de ceea ce mi-a spus Rosalie la un moment dat:

„Toti avem nevoie de finaluri fericite,inclusiv  tu,te rog,ca atunci cand ti se va da ocazia sa nu o lasi sa iti scape si sa o faci sa se termine cu bine.Pentru tine.Cand vei transpira cand cineva iti va zambi sau sa iti faca inima sa bata cand niste ochi cunoscuti se vor intersecta cu ai tai.Nu renunta sa crezi in asta.”

Poate ca ar trebuie sa ma agat de acesta sansa care mi se oferea,stiu ca nu va mai exista si o a treia.Puteam incerca sa fiu fericita si sa sper ca de data asta  iubirea va ramane in viata mea.Este o sansa si sunt gata sa recunosc-il iubesc.Odata cu acesta noua sansa venea pacea si alarma.Stiu ca aceasta dragoste va fi diferita de cealalta pe care o simtisem pt. Jake.E o dragoste mai adanca,pe deplin matura,din toata inima unei femei.Din nefericire nu am experienta  in acest gen de dragoste si sunt alarmata de barierele si capcanele pe care le puteam vedea inaintea noastra.

Edward…un om cu o sexualitate potenta si o putere magnetica ,capabil sa ma intoarca pe dos doar cu un sarut.

Si el vroia mai mult decat un sarut de la mine,mult mai mult.Numai gandul asta imi dadea fiori.Oare puteam sa impart patul cu altcineva in afara de Jake?

Gandurile astea nu imi dadeam pace in timp ce ma plimbam pe plaja….in aceasta seara se presupunea ca era ultima mea ca domnisoara…Alice facea pregatirile pentru o mica petrecere,desi cu toti stiam ce inseamna „ o mica petrecere” a la Alice.

Imi petrecusem toata dimineata proband rochii de mireasa deoarece rochia comandata de Alice se pare ca a fost pierduta la aeroport.Toata acesta situatie o daduse peste cap evident,foarte mult timp nu a vorbit si atunci cand a facut-o a fost pentru a se certa cu cei de la aeroport.Fotograful venise si ne facuse cateva poze,Edward facuse ca toata acesta chestie sa para distractiva iar ura mea asupra aparatului foto disparand usor sub farmecul lui devastator.

Cand eram mica mama imi aranja parul si imi spunea ca asa va face si in ziua nuntii mele.Niciodata nu mi-as fi inchipuit ca totul se va schimba atat de mult.

Ani la rand dupa moartea parintilor mei am avut cosmaruri si de cele mai multe ori ma intrebam dimineata de ce nu am murit si eu odata cu ei.Nu parea corect ca eu sa fiu vie si ei nu.Eram familia perfecta si urma ca fim intregiti de venirea pe lume a micutului meu frate.Matusa Sue,m-a ajutat asa cum a putut desi isi dadea singura seama ca nu avea cum sa ma faca sa ma simt mai bine.Imi revenisem putin in momentul in care am aflat ca e pe moarte,leucemia avea sa mi-o rapeasca si pe ea.Zilele pareau a fi mult mai lungi si pline de durere si singuratate in acea vreme.Cosmarurile erau si ele prezente iar viata imi oferea o lovitura dupa alta.Alice…Spiridusul care a facut ca toate asta sa devina suportabile.Incapatanata mea…a avut grija de mine pana cand a aparut Jake.

In acel moment totul s-a schimbat in bine,cosmarurile isi pierduse din intensitatea lor pt ca el era mereu acolo sa ma tina in brate cand apareau.In noaptea aceea,cand am primit veste ca  Jake avusese accident si nu a supravietuit,m-am gandit cum ar fi daca as pune stop la toata durerea…Imi cladisem viata in jurul lui,nu mai puteam vedea mai departe de acel moment.Obosisem sa fiu puternica si sa vad cum persoanele dragi mie dispareau unul cate unul.Si inca o data viata mi-a oferit un motiv pt a merge mai departe.Iar din acea zi totul parca se intampla altcuiva.Acum gasesc o mie de motive pt care sa traiesc,sa sper,sa iubesc chiar.

Pot fi toate astea adevarate?

Merit oare?

Speram sa trec cu bine peste petrecerea lui Alice,nu imi doream decat sa ajung cat mai curand in camera si sa ma pot odihni inainte de-a deveni d-na Cullen.Edward fusese luat aproape cu forta de baieti si de tatal sau in oras pt a profita de ultima sa noapte de burlac.Speram numai sa nu il duca la un club de striptes,nu stiu daca exista asa ceva aici dar…numai gandul ca altcineva l-ar putea atinge pe Edward…trezea in mine o posesivitatea enervanta.E normal? Nu am mai simtit  asta niciodata,nici macar cu Jake…stiam ca e al meu iar asta era de-ajuns.

Cand m-am intors in spatele casei , Alice deja aranjase micuta petrecere intre fete…la inceput eram speriata de planurile lui Alice dar privind in jurul meu,imi dadeam seama ca totul era perfect iar Alice era mereu cea mai buna la astfel de lucruri,avea un spirit organizatoric minunat,poate isi gresise meseria.

-In cele din urma ai aparut,crede-am ca te-a pus pe fuga Alice,mormai Rosalie.

-Cum sa fug de ultima mea noapte ca domnisoara? Am spus cu jumatate de gura toate astea inca parandumi-se ireale.

-Bell’s,sunt asa emotionanta!

-Nu e nunta ta,Alice….

-Eh,poate nu dar…am asteptat atat de mult clipa asta.

-Stiu,esti o romantica incurabila dar nu uita ca nu e o casatorie normala.

-De ce trebuie mereu sa strici momentul? Spuse Alice trimitandu-mi sageti din priviri.

-Esme? Am intrebat incercand sa schimb subiectul

-Vine acum,s-a dus sus sa aduca darurile.

-Daruri?

-Ceva vechi,ceva nou,ceva imprumutat si ceva albastru…

-Ih…traditi,am priceput.Nu putem sa trecem peste ele?

-Daca tu nu esti incantata asa cum ar trebuie sa fii,te rog nu ne lua noua placerea.

-Ok,am inteles…daruri,yupppiiiiii.

-Te-ai intors,draga mea! Cum a fost plimbarea?

-Revigoranta,as putea spune Esme.Avand in vedere ca toata lumea este agitata in jurul meu,aveam nevoie de cateva clipe singura.

-Te inteleg.Curioasa?

-Daaa,am incercat sa par mai vesela desi imi venea sa o rup la fuga.Toate astea ma speriau intr-un anumit fel,erau noi si circumstantele in care se incheia acesta nunta la fel.Revino-ti Bella,e nunta ta….

-Cu ce incepem Alice? Rosalie parea mai nerabdatoare decat mine.

-Pai…Esme?

-Bella,iti daruiesc ceva vechi…am pastrat-o desi pare ca a trecut o viata de la nunta mea si-a lui Carlisle.

Sper sa iti placa jartiera pe care am purtat-o la nunta.Alice m-a sunat inainte sa plecam si mi-a spus sa iau ceva vechi…iar asta mi s-a parut cea mai potrivita.Mi-a fost daruita de mama mea atunci cand m-am maritat.

-Oooo,Esme…Multumesc mult,nu ma asteptam.E minunata! Si chiar era,m-am intins si am imbratisat-o pe viitoarea mama soacra.

-Bella…e randul meu,iti daruiesc ceva nou.Sper sa iti aduca fericire,speranta si liniste in noua ta viata.Am ales-o impreuna cu Emmett.

Intr-o cutie se afla o bratara,delicata ce avea agatata un pandativ cu litera E de la Edward si un medalion.

-Deschide medalionul Bella,ma indemna Rose.

Cu mainile tremurande am reusit sa il deschid.Am ramas blocata pt o secunda.

-Dar cum? Abea in dupa-amiaza asta am facut pozele…

-Eeee,nu conteaza cum am reusit,iti place?

-Rose…Nu am cuvinte.E perfecta,nu ma asteptam…o voi purta mereu.

-Iar acum e randul meu…oare trebuia sa imi fie frica de ceea ce imi luase Alice?Dupa privirea pe care o afisa am decis ca nu,ea era sora mea,prietena mea cea mai buna,nimic nu ma putea face sa uit asta,nici macar nazdraveniile ei.

-Am doua cadouri.Ceva imprumutat si ceva albastru.Mi-a intins doua cutiute micute.

Deschizand-o pe prima am descoperit perechea ei preferata de cercei,care imi placeau la nebunie,inca de prima oara de cand ii vazusem la ea.

-Stiu cat de mult ti-au placut Bella,si m-am gandit ca sunt perfecti pentru ziua de maine.

-Alice…nu trebuia.

-Cum sa nu,dar nu uita ii vreau inapoi,imi spuse Alice.

A doua cutie era putin mai mare.Dandu-i capacul la o parte am avut parte de o surpriza mai mare decat as fi crezut,pietrele semanau atat de mult cu cele de la cercei mamei mele…

-Sunt…nu am reusit decat atat sa scot pe gura,simteam cum lacrimile se aduna in ochii mei.In interiorul cutiei se afla un pieptene de argint,safirele de un albastru-inchis erau adunate in niste modele florale complicate in varful dintilor.

-Da,ai dreptate.Cu putin timp inainte de accident mama si tatal tau s-au dus la un bijuterier si au modificat cercei de la bunica ta. Pt tine i-au modificat Bella,apoi matusa Sue la gasit cand facea bagajele si l-a pastrat sperand sa gaseasca momentul in care ti-l va darui,dar…stii ce s-a intamplat,asa ca inainte sa moara i-a dat mamei mele ca sa ti daruiasca in ziua nuntii tale.Nu fii trista,Bell’s,te rog.

Nu am reusit sa imi mai retin lacrimile care acum imi siroiau pe obraji.Bratele lui Alice ma tineau strans ca in alte dati cand avusesem nevoie de ele sa ma sustina.

-Multumesc Alice!E cel mai frumos dar din lume! E ca si cum mama si tata ar fi aici,cu mine.

Erau aici intr-un fel,nu puteam sa explic dar stiam ca sunt.

Mama,tata…mi-e dor de voi.Am spus in gand.

Cu toate ca nu ma asteptam a fost una dintre cele mai frumoase seri din viata mea,plina de veselie,caldura,emotii,surprize.

Edward avea sa doarma la Emmett,deoarece asa cerea traditia iar Alice respecta intocmai asta.Ea si Rose trebuiau sa  doarma cu mine,nu inainte de a-mi face bagajele pt scurta luna de miere pe care Edward o pregatise in ultimul moment.Am asistat neputincioasa in timp ce Alice si Rose imi impachetau hainele pt acele zile.Banuiam ca sunt rosie toata la fata vazand toate acele lenjeri frantuzesti aterizau in mica valiza.Era ca si cand…eu si Edward am fi fost…nu era posibil totusi.Mi-e frica sa nu fie un dezastru de la inceput pana la sfarsit.Edward avea sa plece in momentul in care viata mea si a micutului nu mai avea sa fie in primejdie.Iar toate aceste lucruri marunte pe care le faceau acum nu aveau decat sa faca lucrurile si mai dificile pentru mine..Poate pe parcurs va incepe sa tina la mine dar stiu ca va pleca,asa o fac toti intr-un fel.

Poate vom ramane prieteni,mi-am spus incercand sa ma incurajez gandindu-ma ca Edward nu va disparea complet din viata mea.Dar ideea de al vedea ocazional nu ma satisfacea.Stateam pe marginea patului  si ma gandeam la blandetea lui,la grija constanta .Desigur asta insemna ceva….ceva special.Am inceput inconstient sa imi masez burta in timp ce o durere ascutita incepu incet sa se faca simtita in partea de jos a abdomenului.

-Bella,ce se intampla? Rose si Alice s-au indreptat alarmate spre mine dupa ce au auzit geamatul care mi-a scapat.

-Nu stiu,m-a apucat o durere dintr-o data…Au.

-Hai la spital repede,spuse Alice in timp ce butona telefonul.

-Nu…Cheama-l pe Edward,te rog,am nevoie de el.

-Acum il apelez,Rose du-te dupa Esme,spuse Alice pe un ton poruncitor.

-Uf….Copilul se agita.Ma tot loveste.

-Respira,Bell’s,respira.

In 20 de minute toti se aflau in camera mea,cum a venit , Edward m-a luat in brate si nu parea sa vrea sa imi de-a drumul prea curand,mainile lui ma mangaiau usor pe spate.Putin cate putin durerea disparuse la fel si ceilalti din camera,observase probabil scena dintre mine si Edward si plecase fara sa ii observ.

-Ne-ai dat ceva emotii in seara asta la toti.

-Nu am vrut,Edward.

-Stiu,printeso.E normal sa fi agitata dar asta il afecteaza si pe micut.Imi doresc atat de mult sa stiu ce gandesti,pt ca stiu ca te framanta ceva iar asta va afecteaza pe amandoi.Spune-mi ce este,poate cine stie gasim rezolvarea impreuna.

-Eu…cuvintele nu ieseau,ce ii puteam spune ca ma gandeam la ce voi face dupa plecare lui?

-Am inteles.Ti-e teama de ziua de maine,asta e?

Termenul corect era poate inspaimantata.Trebuia sa facem acel legamant sacru iar apoi ce se intampla?Dupa nasterea copilui el avea sa dispara din viata noastra ca si cand nu ar fi existat niciodata.Asta era de neconceput.

-Bella,uita-te la mine,te rog.Trebuie sa ma lasi sa patrund in gandurile si in sentimentele tale.Nu plec nicaieri,mereu voi fi aici,langa tine.

-Chiar si dupa ce nu voi mai fi in pericol vei mai fi aici Edward?Atunci nu te va mai retine nimic.

-Nu am de gand sa plec nicaieri,prostuto.Daca cumva asta te preocupa pe tine.Ce zici daca ne bagam in pat,e destul de tarziu iar maine e ziua cea mare pt amandoi sau mai bine zis pt toti trei,trebuie sa il includem si pe micut.Fugi in baie sa te schimbi sau daca nu te simti in stare te pot ajuta eu,ce zici? Ma privea cu o expresie amuzata , asteptand raspunsul meu.

-Cred ca ma descurc.

-Tu pierzi,printeso…

M-am desprins din bratele lui pentru a-mi lua camasa de noapte si a intra in baie.

Dupa ce am inchis usa m-am sprijinit cu spatele de ea,Edward ma facea sa ma simt ca o adolescenta.

M-am spalat pe dinti,mi-am luat pe mine singura camasa decenta pe care Alice o cumparase pt mine si am iesit din baie.

Edward se schimbase intre timp intr-un tricou gri si o pereche de pantaloni scurti.

-Tie somn? A intrebat in timp ce s-a asezat pe partea lui de pat.

-Nu prea.

-Putem sa mai vorbim pana adormim,daca vrei.

Imi doream sa vorbim,sa il cunosc mai bine pe zeul din fata mea.Pentru o secunda am putut observa o anume vulnerabilitate la el,care ma surprinsese.Nu imi puteam imagina un barbat,si cu atat mai putin unul atat de puternic si autoritar ca acesta simtindu-se vulnerabil.M-am asezat in pat,cu fata spre el.

-Ce vrei sa stii? L-am intrebat,nestiind ce altceva sa spun.

-Nimic anume.Care e culoare ta preferata,de exemplu.

-As putea spune ca albastru dar se schimba de la zi la zi…Depinde foarte mult de starea in care ma aflu.Dar a ta?

-Negru.

-Negru?

-Da.

-Ce gen de muzica asculti?

-Cate putin din toate genurile,as putea spune.Dar imi place in general cea clasica.

-Aha.Dar acum ce melodie ti-ar place sa asculti?

-E usor…toata ziua mi s-a perindat o melodie prin cap.”Wicked Game” de Chris Isaak.

-Frumoasa alegere.Si imediat a inceput sa fredoneze prima strofa a melodiei… Iar in timp ce facea asta se uita in ochii mei.Parea hipnotizant.

„The world was on fire
No one could save me but you.
Strange what desire will make foolish people do
I never dreamed that I’d meet somebody like you
And I never dreamed that I’d lose somebody like you”

-E si melodia preferata a mamei mele.Erau zile in care o ascultam la nesfarsit,asa ca am memorat versurile,a spus zambind.Bella…

-Da?

-Maine seara la ora asta vom fi sot si sotie…a spus ganditor.

-Stiu.

-Te sperie asta?

-Putin,am marturisit.

-Stii ca niciodata nu ti-as face rau?

-Stiu.

-Atunci nu ai de ce sa fi speriata.Maine va fi o zi extraordinara pentru amandoi.Crede-ma ca nu ma asteptam sa fac lucrul asta prea curand.

-De ce? Am intrebat curioasa,gandindu-ma probabil la cate femei trecuse prin viata lui.

-Chestia asta o faci din dragoste,iar in cazul meu….nu aparuse nimeni pentru care sa simt ceva mai serios.Pana la tine…Din prima clipa in care te-am vazut,erai atat de fragila,vulnerabila…Din acea clipa totul a incetat sa mai existe pentru mine,notiunile de bine,rau…au incetat,pur si simplu.Erai in bratele mele,atat de linistita si tinandu-te cu forta de camasa mea ca sa nu plec…Am stiu ce vreau si stiam ca voi face totul ca sa te obtin.Trebuie sa intelegi ca nu fac un gest onorabil casatorindu-ma cu tine.Te vreau pe tine, trebuie sa intelegi asta.

Declaratia lui ma luase prin surprindere.Inima batea nebuneste de parca tocmai concuram la un maraton,speram sa nu se vada totusi impactul pe care il avusese marturisirea lui.

-Nu spui nimic?

L-am privit in liniste,iar apoi respiratia imi deveni mai slaba cand el se apleca si isi trecu buzele peste ale mele.Pleoapele mi se inchise  si am simtit caldura buzelor lui in tot corpul,lasandu-ma buimacita si toropita.Am deschis ochii ca sa il vad cum ma priveste de aproape.

-Fa-o din nou,am soptit.

A ras ca si cum l-am luat prin surprindere si ma trase mai aproape,ma imbratisa entuziast si de data asta sarutul lui ateriza pe varful nasului,apoi pe frunte.A fost dragut dar nu ca atunci cand ma sarutase pe buze.

-Am senzatia ca urmatoarele luni vor fi foarte interesante,spuse el inca razand incet.E timpul pentru somn acum viitoare d-na Cullen.In momentul in care am vrut sa ma retrag Edward nu mi-a dat drumul asa ca l-am imbratisat si eu si mi-am pus capul pe pieptul lui…

Dimineata fusese agitatie mare in camera mea,inca de la primele raze,  Edward fusese expediat la Emmett.

Eram manevrata ca o marioneta de catre Alice si nu opuneam rezistenta deoarece printul meu in armura stralucitoare nu era langa mine sa ma salveze din mainile mici vrajitoare care ma chinuia in cele mai sofisticate moduri.

Stateam comod pe un scaun si ma lasam in voia soartei sau mai bine zis a lui Alice.Eram cuminte,nu ma opuneam la absolut nimic,ce mi se spunea sa fac ma conformam.Nu avea niciun rost sa comentez.

Fata imi fusese data cu o crema-masca,probabil in speranta de-a curata chiar si cele mai mici impuritati dar ma indoiam de acest lucru.Pur si simplu nu mai puteam sa imi misc muschii fetei,era ca si cum as fi fost paralizata.Parul imi fusese dat cu diverse spreiuri iar apoi o coafeza incepuse sa se joace cu el impreuna cu Rose( cea de-a doua tartora),o manichiurista avea grija ca ungiile mele sa arate decent,avand in vedere ca eu niciodata nu eram prea preocupata de acest aspect. Dupa ce mi-a curatat fata,Alice a inceput sa ma machieze.Esme era probabil pe afara ingrijindu-se ca totul sa mearga conform planurilor lui Alice.Cat despre Edward…speram sa se simta mai bine decat mine.

Dupa 3 ore de chin in cele din urma eram gata,fetele ma ajutase sa imbrac rochia,care era destul de grea sau cel putin asa mi se parea mie.Picioarele imi erau putin umflate asa ca momentan nu se punea problema sa incalt pantofii.

-Bella  inchide ochii,vreau sa aduc oglinda sa te vezi.

Am inchis ochii asa cum mi se poruncise si pentru un minut am reusit sa ma detasez de toata forfota care ma inconjura.

Eram doar eu….eu si gandurile mele.

D-na Cullen Edward,suna bine.

Odata visam ziua in care ma chema d-na Black dar totul disparuse ca prin ceata.Nu ma puteam plange,cateodata viata iti inapoiaza lucrul luat printr-un altul chiar daca e sub alta forma.

Iar Edward nu era chiar asa rau.

Seamana cu zeu din mitologia greceasca,dar si Jacob parea la fel.

Intr-un fel imi aduce mereu aminte de el,uneori vad aceeasi grija pt mine in ochii lui,aceeasi pe care o vedeam intr-ai lui Jacob,si mai era si trecutul pe care se pare ca il impartise impreuna…despre care nu stiam nimic.La inceput imi dorisem sa aflu mai multe,speram sa aflu dar….m-am lasat usor furata de farmecul lui si inflacarata de dorinta lui.Toata saptamana avusese grija sa imi distraga atentia si nu am reusit sa il intreb ceea ce ma interesa.Imi doream sa stiu adevarul,ceea ce Jacob imi ascunsese,era ca si cum nu il cunoscusem cu adevarat iar asta ma durea,sa stiu ca a fost nevoit sa imi ascunda lucruri.Nu vroiam sa trag concluzi eronate,dar asta era adevarul.Ascundeau ceva,ceva ce avea legatura cu acel nebun care acum dorea sa imi faca rau,dar asta nu era cel mai rau…Aceea persoana avusese legatura cu moartea lui Jacob.

Niste pasii imi distrase atentia de la gandurile morbide ce imi umblau in minte.

-Wow….Arati …ca o printesa,surioara!

La auzul vocei am deschis ochii…Seth statea in pragul usii imbracat intr-un costum negru,il facea prea matur tinand cont de varsta lui.Pentru cateva secunde imaginea lui m-a tulburat,deoarece imi aducea aminte de tot ceea ce pierdusem,adica o viata intreaga.

-Seth,cat ma bucur ca esti aici! Am spus in timp ce m-am ridicat de pe scaunul pe care statusem ore intregi.

Alice…? cu toata nebunia din jurul meu,uitasem de el,iar Alice ca de fiecare data avusese grija de tot pentru mine.

-Nu,Edward.El m-a sunat si a pregatit tot pentru mine si bunicul.El a venit si ne-a luat acum jumatate de ora de la aeroport.

Imediat am inceput sa ma simt aiurea,cum puteam sa ii explic ca ma casatoream atat de repede cu alt barbat?

-Bella,Edward mi-a povestit tot.Stai linistita,inteleg.Vreau ca tu si nepotelul meu sa fiti in siguranta.Orice pentru voi,iar Edward pare omul potrivit.Nu imi vine sa cred ca Jake nu mi-a povestit niciodata de prieteni lui.Emmett,Jasper…par a fi de treaba.

-Seth,stii cat de mult l-am iubit pe Jacob,si il voi  iubi incontinuare dar,el nu mai e…nu vreau sa crezi ca…

-Nu cred nimic,vreau doar ceea ce e mai bine pt tine si micut.Sunt sigur ca vei fi in siguranta cu el.Am sentimentul ca il cunosc dintodeauna,desi nu il stiu decat de putin timp.Nu vreau sa ramai singura pentru totdeauna Bella,fratele meu nu ar vrea asta.

 -Seth,stii ca te iubesc,nu?

-Nu m-am indoit de asta nicio secunda.Bella,pot fi eu cel care te conduce?

-Normal,nici nu mi-as fi dorit pe altcineva.

-Ai idee pe unde umbla Alice?

-Cand am intrat eu in camera se certa cu Jasper in privinta costumatiei lui.

-Hehehe….pe mine m-a chinuit ore intregi,sa mai experimenteze si pe altii! Am spus usurata ca spiridusul avea sa fie ocupata ceva vreme.

-Nu mai am nicio sansa cu ea,nu?

-Asa s-a parea.

-Edward vroia sa te vada dar Alice a spus ca aduce ghinion sa vada mireasa.

-E stresata ea cu traditiile,oricum ne-am vazut pe ziua de azi,si nu e ca si cum ghinionul nu m-ar urmari.

-Nu spune asta.

-E,asta e adevarul Seth.Dar sa schimbam subiectul.Te-a mai deranjat Victoria?

-Nu.Oamenii angajati de tine mi-au inapoiat bijuteriile mamei,iar propietatea a devenit o fortareata.M-a sunat odata si si-a cerut scuze pentru tot ce-a facut,mi-a povestit ca e bine,ca nu mai bea si face voluntariat in Africa.M-a intrebat daca voi putea vreodata sa o iert pt tot ce mi-a facut,mie si bunicului.Sper din tot sufletul sa fi vorbit serios si sa se fi schimbat.Mi-ar place sa am o matusa adevarata.

-Ma bucur ca gandesti astfel,oricine merita o a doua sansa,chiar si ea.

-Nu imi pot lua privirea de la tine,esti minunata.

-Ummm,nici chiar asa Seth.

-Te-ai uitat in oglinda Bella?

-Sincer? Nu.

-Ar trebuie sa o faci,daca Jake ar fi aici sa te vada…

-Daca…

-Hai la oglinda Bella,ca sa vezi ce vad si eu.

M-am apropiat si am privit imaginea din oglinda si am vazut o femeie eleganta.Nu semana deloc cu mine.

-Bella,e timpul!

Aparitia lui Alice m-a adusese la realitate.Era momentul.

-Arati minunat Alice!

-Stiu,dar nimeni nu ma va observa pe mine azi,tu esti cea care va fi in centrul atentiei.

Edward Point of view

Niciodata nu crezusem sa am atatea emotii.

Gandul ca Bella,se afla la cateva camere distanta de mine nu ma ajuta prea mult.De cum se facuse dimineata,Alice m-a dat afara din camera si a trebuit sa ma ameninte ca sa nu ma mai duc la ea.De  cateva ori am ascultat la usa dar vocea Bellei nu se auzea,probabil statea cuminte pe scaunul torturei in timp ce uraganul numit „Alice” se manifesta.

Tocmai m-am intors de la aeroport de unde l-am luat pe fratele lui Jake si pe bunicul sau.Ii anuntasem cu cateva zile inainte,nu ii spusesem Bellei si speram sa fie o surpriza frumoasa pentru ea.

Seth,seamana mult cu Jake,cel pe care il stiam eu.Plin de viata,veselie si am putut sa observ dragostea pe care i-o poarta Bellei in timp ce am vorbit cu el despre ceea ce se intampla.Nu a pus intrebari,ci doar m-a rugat sa am grija de sora lui,asa cum o numea pe Bella.Micutul asta nu mai avea pe nimeni in afara de bunicul sau si de Bella.

Nu trebuia sa ma roage sa am grija de ea,as fi facut-o oricum.

Aseara am tras o sperietura cu moartea,in momentul in care Rose m-a anuntat ca Bellei ii e rau.Scapasem de aceea petrecere stupida pe care baietii o pregatise pentru mine.

Idiotii inchiriase un bar si adusese inclusiv o dansatoare.Poate in trecut tipa ar fi reusit sa ma atraga dar acum…vedeam prin ea.

Dupa telefonul lui Rose,am ajuns acasa si am putut sa stau cu cea pe care imi dorisem toata seara sa o vad.

Eram vrajit de ea,de prezenta ei,de mirosul ei de capsuni si frezii.

Nu ma puteam gandi decat la noaptea trecuta si cat de bine fusese sa o tin la piept.Somnul meu era linistit atunci cand Bella era in bratele mele,cosmarurile pe care le-am avut timp de ani disparuse ca prin farmec.Si asta numai datorita ei.

Eram la a nu stiu cata oara cand incercam sa imi fac nodul la cravata si nu reuseam,parca aveam degetele lipite.

Abea asteptam sa terminam cu circul asta,stiam ca Bella merita o nunta frumoasa dar era si riscul la care ne expuneam.Stateam atatea ore in aer liber…Nenorocitul ala putea fi oriunde,incercand Dumnezeu stie ce…

Asa nu puteam sa o apar prea bine.

Nu imi ramanea decat sa sper ca timpul va trece repede si nu se va intampla nimic.

Dupa petrecere am aranjat sa plecam 2 zile pe o insula din apropiera,nu stia decat Emm si Jazz unde vom fi.

Emm,avusese grija ca vila in care vom sta sa fie bine pazita,nu vroiam decat sa ii ofer Bellei putin timp sa respire si sa obisnuiasca cu noul statut de d-na Cullen.

 

Putin timp sa ma cunoasca,sa ne cunoastem.

Trebuia sa ii spun curand adevarul,pana nu se va intampla nimic irevocabil intre noi.Trebuia sa stie adevarul despre mine,chiar daca avea sa ma urasca dupa asta.

-Hey,omule esti gata?

-Aproape Jazz,ma chinui cu cravata asta de ceva timp si nu ii dau de cap.

-Te ajut eu,nervos?

-Putin,iti vine sa crezi?

-E normal,banuiesc si eu as fi la fel daca as fi in locul tau.

-Sper sa fii in curand,cum merge treaba cu spiridusul?

-Alice? Imi da batai de cap.Uita-te la mine cum sunt imbracat,parul mi-a fost dat cu diverse.Imi mananca viata!

-Nu e chiar asa de rea.A inceput sa imi placa de micuta,ce-i drept e enervanta dar in acelasi timp are intenti bune,nu trebuie sa uiti asta.

-Daca ar fi putin mai relaxata,poate…

-Poate,ce?

-Nu stiu,ma atrage dar…e de lucru cu ea.Imi dau seama ca e mai mult la ea decat lasa sa se vada,dar nu isi permite sa traiasca cu adevarat.Totul trebuie sa fie perfect in cazul ei,inclusiv nenorocitul ala de par.As vrea sa o vad intr-o dimineata ciufulita,cu machiaul putin sters nu sa fie non-stop ca una de pe copertiile revistelor,impecabila.

-Are nevoie de cineva ca tine,Jazz,si tu de ea chiar daca nu iti dai seama acum.Nu sunt cel mai potrivit sa dau sfaturi,stiu. Alice e cum sa spun,ravisanta cred ca e termenul cel mai bun pentru ea.

Bella mi-a povestit ca a avut in trecut o relatie din care a iesit putin sifonata,ca sa spun asa.Reactioneaza ca un animal ranit,te-ai gandit la asta?Poate asta e felul ei de-a se proteja.

-Am observat anumite lucruri la ea,dar nu stiu cum sa procedez.Si totusi nu as vrea sa incerc ceva.Eu nu sunt ca ea,Edward nu as putea duce viata pe care o are si nu stiu daca as putea sa accept ca ea sa o duca in continuare daca ceva s-ar infiripa intre noi.

-Asta numai tu o stii,dar eu cred ca trebuie sa ii dai o sansa micutei.

-Chiar o placi,nu? Intrebarea lui Jazz ma facuse sa realizez ca o plac pe zapacita,pt felul ei de-a fi.

-Da,cred ca incep sa tin la ea. Incep sa o vad ca pe o sora mai mica,la fel ca si Bella e fragila,micuta asa cum e…

-Da,ai dreptate.

-Emmett?

-Dadea ultimile instructiuni  angajatilor nostri.Nu cred ca va incerca ceva azi,totusi.Sa fi nebun sa faci asa ceva avand in vedere ce armata inconjoara casa.Nu ar avea nicio sansa.

-Tot crezi ca e o femeie?

-Tind sa cred ca da,dar nu pot fi sigur inca.

-Fratele lui Jake,Seth mi-a spus ca Victoria l-a sunat,se pare ca e in Africa,face voluntariat,pustiul spera ca ea sa se fi schimbat.

-Una mai putin pt care sa ne facem griji atunci,dar ramane intrebarea: Cine e,atunci?

-Nu imi trece prin cap,si asta ma sperie cel mai rau,faptul ca nu stiu.

-Vom afla cine e.Avand in vedere ca i-a distrus rochia Bellei,inseamna ca e aici si va incerca la un moment dat sa atace iar noi vom fi pe faza si il vom prinde sau o vom prinde.Nici eu nu stiu ce sa mai cred.

-Edward,esti gata? Tata aparuse in camera intrerupandu-mi discutia cu Jazz.

-Da,tata…Imediat imi iau haina pe mine si sunt gata.

-Ok,Alice mi-a spus ca sunt gata.Mireasa,te asteapta,fiule.

-Da,mireasa mea.

Carlisle si Esme Point of view

Nu crede-am sa apuc ziua in care imi voi vedea fiul fericit.

De-a lungul a celor 5 ani care trecuse de la tragedie mi-am dat seama ca Edward nu va mai fi la fel.Cu cat timpul trecea,ma intrebat daca fiul meu isi va mai gasi vreodata linistea.

Privindu-l acum imi dau seama ca si-a gasit-o.

O cheama Isabella.

Nu crede-am ca voi spune asta cu o saptamana in urma cand am primit telefonul de la el,anuntandu-ne ca se casatoreste.

Poate ca dragostea nu sta la baza deciziei lor dar stau lucruri mult mai importante.

Nu spun ca dragostea nu ar trebuie sa fie pe primul loc dar …din experienta stiu ca alte ingrediente sunt  poate mult mai importante ca ea,in unele cazuri.Iubirea la prima vedere dureaza putin,se stinge usor.Dar dragostea care ia nastere pe parcursul anilor,in fiecare zi din lucruri mici,ei aceea dureaza o viata.

Ma uit la el si incerc sa imi dau seama cum a putut sa creada ca nu merita sa fie fericit,ca nu merita o a doua sansa.

Acum,e barbatul care speram mereu sa fie.

Daca cineva merita sa fie fericit,atunci e el.Cum altfel ar putea fi?

-La ce te gandesti,dragule?

-La fiul nostru.

-Azi sunt la fel de fericita ca prima data cand l-am luat in brate.Era atat de micut,Carlisle.

-Mic si galagios.

-Imi doresc atat de mult sa fi fost aici si James,cateodata imi e atat de dor de el.

-Si mie,mi-e dor de el.Ar fi fost acolo,in fata langa Edward.

Asa cum trebuia.

     

-Eh,gata cu regretele.Cred ca e cea mai fericita zi din viata lui asa ca,hai sa incercam sa fim si noi Carlisle.A trecut prea mult timp de cand am uitat ce inseamna asta,i-o datoram fiului nostru.

-Stii ca te iubesc,nu? Fara tine,fara dragostea ta fara limite nu stiu daca am fi rezistat.Am trecut prin atatea Esme,nu stiu ce m-as face fara tine.Imi dai puterea sa merg inainte,intodeauna ai facut asta.Sunt ceea ce sunt din cauza ta,pentru ca ai crezut in mine,ai crezut in iubirea noastra.

-Nici macar moartea nu ne va putea desparti Carlisle,sunt meniti sa fim impreuna pt totdeauna.

Bella Point of view

    

Totul parea ireal.Ma aflam in fata preotului jurandu-i iubire lui Edward Cullen.Am facut-o.

In mod real si onest pana la Dumnezeu.

Ii apartineam de-acum.

Senzatia buzelor lui Edward pe ale mele ma adusese la realitate,ceremonia se terminase.

Imediat am fost asediati de imbratisari,urari.

Numarul invitatilor nu era mare,cativa dintre directori lantului de magazine,unele vanzatoare si cateva secretare,majoritatea erau insotiti.

Incercam sa imi aduc aminte numele tuturor incercand sa nu ma fac de ras.Edward era mult mai bun la asta decat mine,dadea impresia ca ii cunostea pe toti de ani de zile pe cand eu inca ma simteam o straina.Dupa jumatate de ora reusisem sa ramanem singuri ceilalti fusese condusi de Alice in gradina acolo unde era amplasat cortul.Pentru prima data am putut sa imi analizez verigheta,era absolut perfecta.

Marimea si frumusetea ei ma lasau pentru a doua oara in aceasta dupa- amiaza fara respiratie.

-Iti place?am privit spre Edward care m-a surprins admirand-o.Dupa o mica pauza,el ma intreba din nou.

-Iti place verigheta,Bella?

-Enorm.Cred ca a costat mult.

Amuzamentul de pe fata lui era evident,in timp ce ma privea si ma strangea incet de mijloc.

-D-na Cullen,imi place cum suna.

Sotia mea,inca nu imi vine sa cred.

-E real,mai real de atat nu se poate,Edward.

-Ti-am spus cat de frumoasa esti azi?

-Nu.Am zambit amandoi pentru ca in timpul ceremoniei avusese grija sa mi-o spuna de cateva ori.Spune-mi!

Dar el nu mai zise nimic.Mai mult ma privea cu o expresie amuzata si surprinsa,ca si cum facusem ceva ciudat si minunat in acelasi timp.Dupa un moment,a murmurat cu o voce ragusita:

-Hai sa dansam! Si m-a condus usor spre ringul amenajat din apropierea cortului.

M-am sprijit de el lasandu-l sa ma conduca,in timp ce muzica dulce,romantica inunda ringul.Am fi putut fi si singuri,daca ne-am fi luat dupa atentia pe care o acordam celorlalti oameni,care ne priveau ca zambete atotstiutoare.In timp ce valsam pe langa ei.Era usor sa dansez cu Edward,aproape nici nu atingeam podeaua.

-Dansez cu cea mai frumoasa femeie,iti vine sa crezi?

-Nici pe departe cea mai frumoasa,poate ai probleme cu ochii.Mai priveste odata in jur,Edward.

-Aici te inseli micuta mea Bella,esti cea mai frumoasa si printr-un noroc chior esti sotia mea.

Imi era destul de greu sa gandesc cand eram in preajma lui si mai ales simtindu-i degetele puternice si pricepute pe pielea mea,eram sigura ca nu voi mai putea gandi absolut deloc.

Dar bineinteles nu vroiam ca el sa stie acest lucru asa ca trebuia sa imi distrag atentia de la aceea senzatie pe care numai el mi-o putea oferi.

-Alice spunea ca ai aranjat sa plecam 2 zile,e adevarat?

-Da,mai stam putin si plecam.Sunt sigur ca esti obosita ca si mine de altfel.Nu e cine stie ce luna de miere dar iti promit ca dupa ce tot se va termina vom pleca in luna de miere.Am aranjat sa mergem pe o mica insula din apropiere,vila e foarte bine pazita asa ca nu ai de ce sa iti faci griji.Nu as face nimic care sa te puna in primejdie.

-Putem pleca acum? Am intrebat desi stiam ca acest lucru ar rani-o pe Alice.

-Oricat mi-as dori sa te rapesc in acest moment,nu se poate.Nu vei mai trece prin alta nunta,asa ca incearca sa te simti bine.Relaxeaza-te,printesa mea.

Mana lui apasa putin mijlocul meu intr-o incercare  de-a ma trage mai aproape.

-Nu,am spus impotrivindu-ma fara succes.

-Hmmm,iti arati ghierutele deja? Ma intrebam eu cand va reaparea pisicuta din prima zi,aproape ca imi era dor de ea.

Zambetul i se sterse putin,desi ochii verzi si neastamparati ii erau plini de amuzament.

-Eziti atat de mult sa te increzi in mine?Nu fac decat sa urmez ritmul acestui dans si sa te tin mai aproape.

-Ma tii destul de aproape,e de ajuns.

Privirea lui indrazneata cobara pentru a admira decolteul pe care rochia mea il dezvaluia si spuse cu tristete:

-Nu atat pe cat as vrea.

-Ei,va trebuie sa suferi atunci , am spus pe cel mai sever ton de care eram in stare.

-Sufar din seara in care ne-am cunoscut,Bella.

Intr-o secunda una dintre mainile lui ii aluneca pe spate spre ceafa mea, si imi cuprinse capul tinandu-l nemiscat,de parca as fi incercat sa fug.Insa nici nu ma gandeam la asa ceva.Gura mi se deschisese sub presiunea insistenta a gurii lui,acceptandu-i marunta posesiune a limbii,iar tremurul meu isi gasi ecoul intr-un fior de dorinta care imi strabatu intregul trup.

-Va rog sa ma scuza-ti,dar frate trebuie sa iti imaparti mireasa si cu noi restul muritorilor de rand,spuse Emmett jovial.

Daca nu ar fi fost prieteni cred ca Edward ar fi comis  o crima extrem de satisfacatoare luandu-ma dupa expresia fetei lui.Inainte de-a se indeparta s-a lasat usor spre urechea mea si mi-a soptit:

-Esti a mea de-acum,nu uita Bella. Si spunand asta s-a indepartat lasandu-ma cu Emmett.Nu era chiar la fel de usor sa dansez cu Emm dar era acceptabil pentru indemanarea mea.

Restul serii s-a derulat repede.Dansasem cu majoritatea barbatilor,inclusiv cu Alice si am avut un moment de-al nostru…inclusiv a plans spunand ca si-a pierdut cea mai buna prietena dar in sinea mea stiam ca nu ar avea cum sa ma piarda sau invers indiferent de ceea ce aparea in viata noastra.Alice facea parte din categoria acelor pentru care mi-as fi dat viata si acestia erau putini la numar.

Putin dupa miezul noptii m-am retras in camera sa ma schimb,invitati inca nu plecasera dar rochia devenea destul de incomoda.

M-am imbracat cu rochia bej pe care Alice o pregatise pt mine, bagajele erau puse langa usa,totul era pregatit pt plecare,numai eu nu era pregatita pt asta.Nu stiam ce avea sa se intample de acum incolo.Ce astepta de la mine „sotul meu”.

Cand am deschis usa am observat ca era lipit de perete astepatandu-ma,cravata ii era slabita,parul ravasit iar in mana avea un pahar.

-Iarta-ma pentru mai devreme.

-Nu am ce sa iti iert,Edward.E in regula,am inteles.Sunt sotia ta acum dar sa nu crezi ca asta iti da dreptul sa faci ce vrei,sa vorbesti cum vrei.

-Nu am vrut,Bella.Promit ca nu se va repeta.

-Sper,si spunand asta am plecat,lasandu-l acolo.

Ajunsa in gradina din nou am stat deoparte.Ziua fusese incredibil de frumoasa si scurta.Decorul era parca desprins din povestiile pe care mi le citea mama inainte de-a adormi.Nimic nu fusese neglijat de la luminitele care impodobeau cortul si copacii pana la muzica.Apoi privirea mi-a zburat spre ringul de dans unde cele mai importante persoane din viata mea se aflau.Totul parea atat de normal in acel tablou,nimic fals sau ireal.Esme cu Carlisle,Alice si Jazz,Rosalie si Emmett.Toti vorbeau si radeau in timp ce dansau.Nimeni din-afara nu cred ca isi puteau inchipui cate secrete se aflau  sub aceste masti perfect purtate sau poate imi e mie prea frica sa cred ca poate chiar asa era.Nu trebuia neaparat sa fie o prefacatorie dar nu stiam ce sa mai cred.Totul era prea mult chiar si pentru mine.Imi era dor de zilele alaturi de Jake,zilele in care totul era simplu si stabil.Unde au disparut?

Dupa un sfert de ora a aparut,se schimbase si el si a coborat din nou in gradina.

Parul ii era ciufulit ca de obicei,isi luase o camasa albastra si o pereche de pantaloni simpli negri.Niciodata nu eram atenta la ce purta,dar acum imi dadeam seama…erau fara cusur.Dar era mult mai mult decat asta la el.

Cei mai expresivi erau ochii,la naiba! Te puteau arde cu o simpla privire si ce e cel mai rau e ca iti puteai dori sa arzi la nesfarsit in ei.

Un zgomot m-a facut sa revin la realitate,stiam cine e fara sa intorc capul.

-E timpul sa plecam,dar mai intai trebuie sa arunci buchetul.

Tonul vocii lui ma atentiona asupra faptului ca era furios.

-M-ai auzit sau traiesti in trecut Bella? Nu i-am raspuns,cauta cearta dar nu isi gasise persoana potrivita.

-Probabil iti doresti ca in locul meu sa fie Jake,imi pare rau ca nu se poate!

-Inceteaza,te rog. Am spus incet si incercand sa ma indepartez de el.

-Imi pare rau ca nu sunt barbatul potrivit pt tine.Mereu va fi el,nu?

Imbecilul!Daca ar stii sau macar ar banui…..

L-am simtit cand s-a apropiat,mainile lui care mi-a incolacit talia,respiratia sacadata in ceafa mea,parfumul inconfundabil al corpului lui.

-Bella….spune-mi daca Jake reusea sa te faca sa te simti asa,cuvintele lui joase si ragusite,imi transformara furia intr-o caldura ciudata,mai puternica.Avea dreptate.Trupul imi ardea de dorinta de a fi atins,de-a fi tinut in brate.Incepuse sa depuna saruturi mici de-a lungul cefei,apoi continua cu umarul.Mainile se miscau frenetic pe suprafata corpului meu trezind in mine senzatii pe care nu as fi crezut ca le pot simti.Invinsa,am inchis ochii si m-am lasat in voia inevitabilului.

-Saruta-ma,am soptit cu ultimile puteri.

Dintr-o data se afla in fata mea iar gura lui o acoperi pe a mea cu un sarut profund si arzator.Raspundeam  saruturilor lacome cu o nerabdare inocenta,explorandu-i  gura la fel de complet cum mainile lui pricepute imi explorau corpul.

Deodata inceta sa ma mai sarute si se dadu putin inapoi.Privirea ii era la fel de fierbinte,iar pe buze ii juca un zambet slab.

-Ma tem ca trebuie sa continuam mai tarziu.Trebuie sa plecam,d-na Cullen.

-Nu ai obosit sa imi spui asa?

-Niciodata nu voi obosi sa te numesc asa.Hai printesa mea,ne asteapta 2 zile minunate,promit.

Anonymus Part of view

Incecam sa ma calmez dar nu reuseam,imaginea din fata ochilor ma facea sa imi aduca aminte de clipele de fericire pe care le traisem alaturi de el.

Eu trebuia sa fiu acolo,in fata altarului cu iubirea vietii mele.Mi-ati luat tot,iar acum vreti sa fiti fericiti?Nu se poate.

Nu ve-ti fi fericiti,promit!

O sa muriti de la primul la ultimul,pt fiecare lacrima pe care am varsat-o,pt fiecare seara pe care mi-am petrecut-o in fata unui mormant tacut.

Ola girls…

Scz de intarziere…

Asta e capitolul,sper sa nu dezamagesc pe nimeni doar ca…sincer nu prea imi plac nuntiile in general asa ca habar nu am daca m-am descurcat,banuiesc ca se putea si mai bine but…asta a iesit.

Mai sunte-ti pe acolo?

Sper sa nu fiu singura pe aici,desi o cam merit pt disparitia mea.

Kisses&hugs

Capitolul 26

Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste .

 A. P. Cehov

-Noapte buna,Edward.Cuvintele care ii iesise din gura sunau ciudat si fals.Privirea ii era tematoare atunci cand mi-a aruncat o ultima privire inainte de-a se baga in asternut si a se intoarce cu spatele la mine.

Imediat cum ne-am intors din mica noastra escapada Bella incepuse sa imi evite privirea.Crezusem ca aceasta zi va schimba ceva intre noi.Dar acum era la sute de kilometri distanta de mine si uram asta.Tot ce faceam nu era bine….

Somnul era imposibil cu ea in aceeasi camera.Nu erau de vina picioarele care nu imi incapeau pe canapea,nici somnul ce nu mai venea,ci Bella aflata la cativa metri de mine. Mi-am impreunat mainile sub ceafa si am inceput sa privesc fix tavanul sperand ca astfel sa adorm.Imi doream ca Bella cea pe care am cunoscut in prima zi sa revina,cea care imi tinea piept si vroia sa ma de-a afara din casa,aceea pisicuta vulcanica.Incercasem sa ma port frumos,politicos sis a ma abtin de dragul ei,sperand ca poate asa va fi bine.Dar nu se intampla asta,cu cat ma port  asa Bella da inapoi.Si nu intelegeam de ce.

Jacob.

Poate chiar nu puteam trece peste asta.

Fusese cel mai bun prieten al meu si logodnicul ei.

Cum puteam sa cred ca vom trece peste amintirea lui?

Il iubeste si sunt nebun de gelozie gandindu-ma ca poate nu va putea simti acelasi lucru si pt mine si de ce nu poate si mai mult .

Nu puteam define cu exactitate acest sentiment ,dar ma necajea faptul ca il simteam,ori de cate ori ma gandeam “la noi” si la “situatia noastra”.

Imi doream ca starea Pe care o aveam sa ia sfarsit….tentatiile raiului si ale infernului se regaseau in ochii ei inocenti,iar eu eram un biet hipnotizat.

Nu imi gaseam locul.La naiba!

Vroiam sa vorbeasca mai mult cu mine.Vroiam sa stiu ce gandeste,ce ii place,sa aflu ce anume ii agitase acel spirit care ii agitase spiritual in prima zi.Probabil ca necunoasterea era cea care provoca dragostea,atractia,dorinta.Era singura explicatie rationala.Asta se intampla cu mine.Poate daca as avea toate aceste informatii desprea ea as reusi sa indepartez totul.Poate ceea ce simteam nu era totusi iubire,nu putea fi.Aveam viata mea,care ma implinea  intr-un anumit fel,nu aveam nevoie de doi ochii caprui sa mi-o dea peste cap.Nici chiar in zori,cand priveam pe fereastra cum soarele se urca incet pe cer nu reusisem sa adorm.Gandul imi era doar la ea,la mirosul de frezie pe care il emana  intregul ei trup.

Intr-un final,obosit am reusit sa adorm.

………………………………………………………………………………………………………………………….

Cand Bella se dadu jos din pat,putin dupa ora 8, Edward dormea in cele din urma linistit.In momentul in care il privi isi musca buza de jos cu dintii si zambii.

Facu cativa pasi mai aproape,sarind atenta peste  scandurile care scartaiau .In somn riduriile de pe fata lui Edward  erau mai putin pronuntate,pielea lui bronzata si parul stralucitor erau mai impresionante.

Buzele relaxate erau usor departate.Ochii Bellei coborara  pe pieptul lui gol umbrit de firele de par des.

Un mic oftat ii scapa pe buze,dar Edward nu se misca…Era incredibil de frumos in somn,atat de ….atat de natural.

Acesta era Edward la care visa de cateva zile.

Bella zambi tinandu-si gatul incordat.Incunviinta din cap.Doamne ce frumos era.Parul de culoarea bronzului ii cadea acum pe frunte,nearanjat ca intodeauna.

Stranse pumnul pentru a se abtine sa nu-l atinga.

Pozitia in care statea parea incomoda pentru cineva de dimensiunile lui.Cum putuse sa fie atat de absurda cu dormitul separat? Patul era destul de mare incat sa doarma amandoi.

-Edward,trezeste-te.Hai in pat.

El isi deschise ochii si ii inchisese la loc si  clatina putin capul ca si cand ar fi vrut sa si-l limpezeasca.Cand ii deschisese din nou,o cerceta din cap pana in picioare.

-In pat,noi doi?

Abia atunci isi dadu seama  ca purta decat o rochita de noapte de matase transparenta pe care Alice i-o alesese cu cateva luni in urma.

Fusese atat de tarziu atunci cand s-au intors incat nu facu nimic altceva decat sa se dezbrace si sa bage sub patura.

-Treci tu in pat,eu voi intra la baie pt un dus.Zise repede si fugi in baie.

El o urmari inchizand usa si auzi cheia in broasca.

-Mi se parea mie ca suna prea bine ca sa fie adevarat,mormai el,ridicandu-se.

………………………………………………………………………………………………………………………….

Trecuse doua zile de la escapada mea si a Bellei.De cand ne intorsesem ma evita sau cel putin asa imi lasa impresia.Nimeni nu observa ceea ce se intampla.

Nu reusesc sa raman singur cu ea nicio clipa.Seara cand intram in dormitor o gasesc adormita, sau e in baie.In timpul zilei e inconjurata mereu de ceilalti asa ca nu pot  decat sa stau deoparte si sa o privesc si dorindu-mi sa stiu ce gandeste.Alice isi intrase in rolul de iubita destul de usor,era caraghios sa il vad pe Jasper in acea postura.Idiotul fusese tarat prin magazine,incat nici nu mai stia ce e cu el.Pare a fi un manechin pe care il vezi pe copertele unor reviste.Stia ca spiridusul se purta atat de dragostos numai ca sa il enerveze si sa se razbune pe mine.Alice nu a vrut sa vina acasa sa ii cunoasca pe parinti mei pana cand idiotul nu a mers la o sesiune de cumparaturi.Emmett radea in timp ce imi povestea prin cate trecuse Jazz in cateva ore.In final a ajuns sa arate respectabil pt ea,abea dupa e a fost dus la un salon,parul lui rebel a trebuit tuns,indreptat si vopsit.Eram sigur ca Jazz o uraste pe micuta.Dar cu toti stim de la ura la iubire nu e decat un pas infim….pe asta mizam,in ambele cazuri.

Oricat de rece ar fi vrut Jazz sa arate ca e,stiam ca nu e adevarat.In timpul in care avusese grija de spiridus din umbra,ajunsese sa tina la ea.In afara de mania cumparturilor stiam ca Alice era o persoana minunata.Avusese grija de Bella atunci cand nu mai era nimeni sa o faca.Chiar si acum se comporta ca o mama cu ea,o protejeaza.Pentru asta o respectam si imi doream sa ajungem sa fim prieteni.Si de ce nu,o vedeam ca pe o sora mai mica,foarte mica.

Pregatirile sunt pe suta de metri,rochia Bellei trebuia sa soseasca azi,costumul meu era gata.Firma care se ocupa de amplasarea cortului era afara, tocmai il ridicau.Telefoanele lui Alice si Rose sunau incontinuu  de acum,eu trebuia sa ma asigur ca vor veni cei de la aranjamentele florare,alesesem trandafiri,frezi si lacramioare…toate albe,I se potriveau atat de bine,mai ales culoarea.

-Edward! Vocea lui Alice reusi sa ma aduca la realitate.

-Spune Alice.

-Curand va veni un fotograf sa va faca cateva poze tie si Bellei.Am nevoie de ele pt ziua nuntii.

-I-ai spus Bellei? Stiam ca nu va fi foarte incantata sa fie atat de aproape atat de mine din moment ce doua zile avusese grija sa evite orice fel de contact cu mine.

-Ma gandeam sa ii spui tu,eu mai am cateva telefoane de dat.E pe plaja acum asa ca ai face bine sa te duci acum pt ca trebuie si sa va aranjati pentru poze.

-Ok,venim imediat.In cele din urma eramsinguri,aveam ocazia sa vorbesc cu ea.Vroiam atat de mult sa o simt aproape de mine,sa o ating…

Am invatat demult din viata,ca daca vrei ceva cu disperare,ai toate sansele sa fi dezamagit.

M-am indreptat spre plaja,Bella era cu spatele la mine,privea marea,bratele usor ii imbratisa pieptul….ca si cum doar ele impiedicau ruperea ei in mici bucatele.

Privindomi-am dat seama ca era o femei fara aparare,care trecea prin niste schimbari incredibile.Era prea vulnerabila.

O senzatie pe care o puteam descrie doar ca o slabiciune sentimentala,aproape ca ma sufoca.Am inghitit usor.

Si totusi….

Era gata sa spun ,la dracu cu toate motivele alea tampite,care ma faceau sa o iau incet,imi doream sa o duc departe de toata nebunia asta,sa ii scot hainele de pe ea si sa fac dragoste cu ea….

Stateam de cel putin 15minute langa ea si totusi nu dadea niciun semn ca ar fi constienta de prezenta mea.

-Bella,trebuie sa vorbim,am spus incet.

Bella nu se clintise din pozitia ei….linistea ma inebunea iar ea si mai mult.

Dupa cateva minute a inceput sa mearga spre palmieri lasandu-ma sa o privesccum se indeparteaza.

-Asteapta! Am strigat.

-Nu!

Am pornit dupa ea si in momentul in care am ajuns-o ,mi-ampus mainile pe umerii ei astfel tinand-o nemiscata.

O tineam atat de aproape de mine.

-Trebuie sa vorbim Bella,am soptit.

-Nu pot.Se intoarse sa ma priveasca.

Nu aici.

Am aruncat o privire spre casa ca sa ii vad pe toti pe terasa cum ne priveau.

La naiba!

-De acord.I-am prins mana intr-a mea si am inceput sa mergem cant mai departe de privirile acelor curiosi care nu se puteau abtine.

Am mers in liniste aproximativ 15 minute,atingerea maini Bellei ma ardea cu fiecare secunda care trecea,ma tras usor la umbra unor palmieri si s-a asezat jos pe nisip.Nu imi sustinea privirea,se uita oriunde in alta parte decat la mine,asa ca nu am avut ce face si m-am asezat langa ea si i-au luat capul intre mainile mele facand-o in felul asta sa se uite la mine.

-Bella,iubire….Ce ma fac eu cu tine?

-Nu stiu,Edward.Imi pare rau pt ultimile doua zile.Nu stiam cum sa ma comport cu tine,nici acum nu stiu.

-Bella,nu ti-as face niciodata rau,trebuie sa intelegi asta.

-Stiu,nu e vorba de asta.

-Atunci?

-Tu….

-Da…Eu.

-Tu….

Imi venea sa rad,era atat  de draguta cand rosea,ca o scolarita….

-Nu poate fi asa rau ce ai sa imi spui.

-Ma simt intr-adevar atrasa de tine.Gata,am spus-o!

Ma place….Nu stiam daca eram fericit sau dezamagit de marturisirea Bellei.

Era un inceput bun,totusi…Nu puteam sa sper sa simta mai mult pentru moment.Poate ca aveam o sansa.

-Nu spui nimic? Ochii I se marise,asteptandu-mi raspunsul….dar nu stiam ce anume vroia sa auda…

Eu te iubesc,mai mult ca orice pe lumea asta Bella,nici nu iti poti inchipui cat demult….Dragostea pentru tine imi umple inima,asa cum lumina soarelui inunda pamantul.

Dar in loc de asta,mi-a iesit…

-Si eu.

Idiotule!!!!

Dar imi era frica….Nu vroiam ca ea sa se retraga tocmai acum cand reusisem sa scot de la ea aceasta declaratie.

-Dar in acelasi timp mi-e frica,Edward. De tine….

-De mine?

-Da.Nu iti pot explica.

-Incearca,iubire…incearca.

-Dar am anumite responsaibilitati acum.Fata de copil,Seth,lantul de magazine…In plus….Eu sunt …obisnuita.Nici acum nu imi dau seama cum Jacob a putut sa se indragosteasca de mine.Nu am nimic special.Nu am nimic in comun cu fetele cu care probabil ai umblat tu…La un moment dat,te vei plictisi si vei pleca.

Iar eu nu stiu daca voi ramane intreaga dupa asta,am pierdut prea multe persoane dragi mie.Voi avea un copil la care trebuie sa ma gandesc.Un copil care nu e al tau.

Probabil crezi ca poti controla toata electricitatea asta care vibreaza intre noi.

Dar cred ca te pregatesti pentru cea mai mare greseala din viata ta.

Eu nu sunt buna pentru tine,Edward.

Niciodata nu voi fi.

-Nu tu decizi ce e bun sau nu pentru mine.Eu am decis deja,Bella.

Te vreau,ai auzit? T-E V-R-E-A-U!!!! Esti o femeie incredibila.

Eu nu te merit pe tine,si intelep ar fi sa te avertizez in legatura cu asta….Aduc nefericire in viata celor dragi mie.Dar am sa fac tot ce imi sta in putere sa te protejez sis a te fac fericita,si nu mai spune niciodata ca micutul nu e al meu.Aici te inseli…Abea astept sa vina pe lume,il doresc la fel ca orice tata.

Iti promit ca in mometul in care te voi face sa suferi voi iesi din viata ta,chiar daca asta ma va omora,Bella.Stiam cat suferise….si cu siguranta nu ii voi provoca si eu mai multa durere.Pt binele ei,as fi plecat daca asta i-ar fi adus fericire.Puteam sa o fac,atata timp cat stiam ca ea e bine,chiar daca eu as fi murit pe dinauntr-ul meu.

-Ce mai pereche suntem,a spus razand.

-Bella,intelegi de ce am facut ceea ce am facut ceea ce am facut?Poti intelege ca eram ingrijorat pt tine si viitorul tau?

O priveam neincrezator si pe buna dreptate.Dar ea nu facea decat sa imi surada.

Incercand sa stea serioasa,isi stranse buzele.

-Inteleg ce spui si de ce.

-Ei,bine atunci…sant bucuros.Esti sigura? O priveam vrajit de jocul de emotii de pe chipul ei superb si atat de deschis.

-Oh,da.Absolut.

Nu stiam ce sa spun pentru prima data in viata mea.Nu multa lume ma vazuse asa,incurcat ca acum.Nu ma pregatisem pt discutia asta.

-Bella…

-Da?

-Pot sa te sarut ? Crede-am ca imi pot controla sentimentele astea dar,de fiecare data cand te privesc,te doresc si mai mult.Nu vreau sa regreti….Bella,daca nu esti pregatita pentru asta,adica….

Dar ea isi pusese degetele peste buzele mele,pecetluind cuvintele cu atingerea si zambetul ei.

-Sant pregatita.

Eram pregatit sa ii mai spun ceva cand ea se ridica pe varfuri si imi acoperi buzele cu ale ei…buzele noastre s-au unit intr-un sarut tandru dar in acelasi timp si pasional.

Nu stiu cat a durat totul….pentru prima data in viata mea,am simtit fericirea pe care ti-o da numai persoana de langa tine…Cand am reusit sa ne separam si asta doar pentru a respira,privirea Bellei inca era un mister pentru mine.

-La ce te gandesti acum,iubire?

-La tine,spuse iar roseata din obraji reveni.

-E de bine sau…?

 -Hmmm,nu stiu…Ma gandeam la cel pe care l-am intalnit prima oara….argatosul,orgoliosul,tiranul Edward Cullen si cel care ma sarutat atat de pasional acum.

 -Si?

-Nu stiu…ce e curios e ca in acela am incredere.

-Cum adica,nu inteleg.

-Nici eu nu stiu sa iti explic.Pareai dur,tiran,cumam mai spus dar ma simteam in siguranta.

-Acum nu te simti in singuranta?

-Ba da,normal….numai ca Edward de acum incolo vor interveni sentimentele si nu vom mai vedea clar.Chiar daca nu s-a mai intamplat nimic in ultima vreme asta nu inseamna ca cel care vrea sa imi faca rau s-a dat la o parte.Poate doar asteapta momentul oportun sa ne raneasca acum pe noi toti…Nu vezi? Eu va pun in pericol pe toti!

Din cauza asta ne casatorim,si toti sunt aici….Edward,parinti tai….as inebuni daca ar pati ceva din cauza mea….Seth,Alice,Rose,Emm,Jasper….Tu….Eu,nu pot trece….nu!

In clipa urmatoare Bella a inceput sa planga si tot ce puteam face era sa o strang in brate si promitandu-I ca nu vom pati nimic.Avea dreptate,niciunul dintre noi nu ne mai facusem griji in privinta atacatorului.Cand ajungeam acasa trebuie sa vorbesc cu baietii despre asta.

-Printeso trebuie sa mergem,curand vine un fotograf pentru cateva poze,ne omoara Alice,desi ma intriga faptul ca nu a venit deja dupa noi.

-Mai spune-mi odata asa,te rog.

-Cum?

-Printesa….

-Printesa mea…. E bine?

-Da….Asa ma alinta Jacob.

-Am inteles…

               Jacob,trebuia sa imi dau seama!

Fir-ar!

Cu cat ne apropiam de casa,simteam ca raiul meu lua sfarsit dar faptul ca imi tineam o mana in jurul Bellei ma facea sa ma simt mai bine.Imi doream ca,casa sa fie goala…sa fim doar noi doi si atat.

Cand am ajuns pe terasa,Rose si mama vorbeau despre cum vor aseza invitati.Ne-au zambitsi au rugat-o pe Bella sa ramana sa le ajute,avand in vedere ca ii cunostea pe cei invitati.

-Edward,tatal tau si baietii te asteapta in birou,ceva despre o anumita petrecere a burlacilor?mi-a spus mama zambind…

-Ok,va las atunci,aveti grija de printesa mea,le-am spus si am sarutat-o tandru pe frunte pe Bella.Vin imediat iubirea mea,sa nu fugi nicaieri…

In birou era linistite,pt o fractiune de secunda am vrut sa ma intorc crezand ca nu e nimeni acolo cand l-am auzit pe tata.

-Trebuie sa contramandam tot,acum cant nu e prea tarziu!vocea ii era furioasa.

-Hey,ce se intampla aici,am spus deschizand usa si vazandu-I pe toti in jurul biroului.

-Bine ca ai venit Edward,a spus Alice care parea speriata,Jazz o tinea in brate si ii freca bratele ca si cand incerca sa o calmeze.

-Bro…imi pare rau…

-Ce se intampla? am ridicat vocea mai mult decat era nevoie din cauza ca nimenie nu imi raspundea la intrebare.

-Fiule,asta a venit azi,si mi-a indicat o cutie mare,alba ce avea insemnele unei mari case de moda.

Nu imi dadeam seam ace se intampla,m-am uitat la toti si ei nu faceau decat sa stea incurcati cu fetele mohorate.

M-am apropiat de cutie si am deschis-o.

Imaginea m-a oripilat….Am ramas blocat,la asta nu m-am asteptat.

In cutie era rochia de mireasa a Bellei plina de sange,un bilet pe care scria :”EA URMEAZA!” si un cutit deasupra lor.

-NUuuuuuu!Nu voi permite asta!

-Fiul,mai incet,nu vrei sa ne auda Bella,nu?

-O sa il omor inainte sa apuce sa se atinga de un fir de par de-al ei! Nu ii veti spune despre asta,sa fie clar.

-Si ce face cu rochia,nu mai am timp sa comand o alta,va intra la banuieli.

-Alice,spunei ca au avut o problema la aeroport si au pierdut coletul. Cumpara una de aici,te rog,dar nu ii spune,o sa isi iasa din minti.

-Dar vroiam sa fie ceva special,vocea lui Alice era plangareata acum.

-Spiridusule,nu mai conteaza acum.Incearca sa te prefaci in fata ei.Mai vine fotograful ala?

-Da,trebuie sa apara curand.

-Ok,du-te sa o aranjezi pe Bella si vin si eu imediat,iar apoi mergeti in oras pentru rochie.

-Bine.Alice s-a uitat cu ochii tematori la Jazz si acesta i-a soptit ca va fi bine…

-Jazz,tu mergi cu ele in oras,vezi ce motiv gasesti,sa nu dai de banuit,ok?

-Bine.

Stai linistit,Edward,voi avea grija de ea.

-Stiu,mersi.

-Eu si tata vom suna sa vedem cand a vut ocazia sa distruga rochia,iar Emmett vei  mai instala cateva sisteme de alarma si camera de luat vederi.Nu vreau ca sa avem vreo surpriza in ziua nuntii,probabil atunci vrea sa atace,sperand ca ne va lua prin surprindere.

Jazz a plecat sa vorbeasca probabil cu Alice iar eu ramasesem cu tata si Emm.

-Edward,o sa mai verific senzori din gradina,cu toate ca sapt trecuta i-am modificat din nou,dar cine stie,poate am omis cateva detectoare.Nu trece nimic de ele,nici macar o pisica.

-Ma  gandeam sa instalam un gard electric,ce zici?Nu va uitati asa la mie,de parca sunt paranoic.Doar pentru a fi pregatiti de orice.Daca nenorocitul vrea sa ii faca ceva Bellei,nu are decat sa incerce!

-Calmeaza-te fiule.O sa fie bine,nimeni nu va pati nimic.Du-te si te schimba,te asteapta viitoare sotie pentru poze,nu crezi?

-Ai dreptate,ma intorc repede.

I-am lasat discutant diverse detalii despre sistemul de securitatea al lui Emm,am urcat incet treptele parca mai obosit ca niciodata.Bella,avusese dreptate.

In ultima perioada nu mai avusesem grija si asta s-a vazut acum.

Am intrat in camera,se auzea dusul din baie,am profitat si m-am pus pe pat,era atat de moale iar mie mi se inchideau ochii de la oboseala.Uram canapeaua aia nenorocita pe care dormeam seara de seara,pe cand patul era comfortabil….

-Edward,dormi?

-Nu,iubire.

-Ma ajuti cu rochia? Alice vrea sa ma imbrac cu asta,dar abea ma cuprinde.Nu a tinut cont si de sarcina.

-Arati perfect Bella,am spus in timp ce o admiram.Bella,ma intrebam daca…

-Ce? A spus razand usor?

-Pot sa te ating pe burta? Vreau sa il simt pe micut….

-Cum sa nu.

S-a intors cu fata la mine si mi-a luat cu tandrete si a dus-o pe pantecul ei.

-Se misca,am spus uimit de senzatie…Se intampla des?

-De cateva zile,am un mic fotbalist aici.

-E fetita.

-De unde stii Edward?

-Pur si simplu o simt.Voi avea doua printese,Bella.

 Ola chicas!

Sorry de intarziere dar nu tine numai de mine.

Sper sa va placa cap 26,la ora 5 dimineata l-am terminat. Cei doi isi recunosc atractia care exista intre ei.Cat despre rochia Bellei…hmmm,trebuia sa se intample ceva,a fost liniste o vreme,dar de acum gata!

It’s show time!

Capitolul 27,va fi din doua perspective sau poate patru because it’s time for the wedding!!!!

Capitolul 25

Un crin nu îşi pierde puritatea chiar dacă-i tăvălit prin mocirlă.

(Elevul Dima dintr-a şaptea, Mihail Drumeş)

 

-Idiotule!

-Ce-am facut?

-Ce-ai facut? M-ai si intrebi! Nu te face ca nu stii….

-Iubire,dar nu inteleg de ce ma acuzi.Nu am facut nimic rau.

-Nu ai facut nimic rau,hmmm!

- Isabella incearca nu ma mai intarati atat,esti atat de sexi cand esti suparata!

-Nu te suport!

-Nu e frumos ce imi spui.Ne vom casatori in cateva zile si deja imi spui ca nu ma mai suporti.

-Infumuratule!

-Putem sa ne bagam la somn acum? Sunt obosit,dulceata.

-Imediat. M-am dus si i-am luat o patura si o perna de pe pat si I le-am aruncat pe canapea.Nu avea sa doarma cu mine in pat.Nesuferitul! Promisese sa incerce sa fie prieten cu Alice,si ce face el? Isi minte parinti ca Alice e cu Jasper! Avea sa fie un scandal monstru maine,cand Alice se intorcea.

-Nu,nu,nu…nu dorm pe canapea,o sa imi rup oasele.

-Asa iti trebuie,trebuia sa te gandesti la asta in momentul in care ai scos minciuna aceea.Alice si Jasper? Ha,o sa te omoare maine cu putin noroc!

-Spiridusul? O sa imi multumeasca la sfarsit,te asigur.I-am facut un serviciu,avea nevoie de cineva care sa o faca sa nu mai fie asa energica,iar Jazz e omul potrivit pt asta,crede-ma.

-Sa te cred? Nu o sa mai fac prostia asta niciodata! Mi-ai promis ca o sa incerci sa te intelegi cu Alice? Si ce ai facut in schimb?……Dormi pe canapea!

-Nu…Vrei neaparat sa ma schilodesti ca sa scapi de noaptea nuntii?

-Ce vrei sa spui? Cand auzisem afirmatia tot sangele mi se scursese din corp.Cum putea avea pretentia la o noapte a nuntii cand noi incheiasem un acord?

-Doar nu crede-ai ca va fi intr-adevar ceva de ochii lumii,Bella mia.Nu,vom avea o nunta adevarata deci se cere si o noapte a nunti.

-Aveam un….

-O intelegere,da.Care a cazut din pacate,te vreau leoaico,e prea tarziu acum.Nu ai idée ce trezesti in mine, Bella.Daca stau bine si ma gandesc te vreau din prima clipa in care te-am vazut in poza.

Poza? Ce poza? Crede-am ca ….

-Ce poza Edward? Fata lui era total descompusa….

-Te-am vazut in poza din ziar,cea de la inmormantarea lui Jake,a adaugat repede intorcandu-se spre baie,agitat.

-Noapte Buna!

-Poate pentru tine va fi buna pt ca te vei tolani in tot patul ala mare,a spus trantind usa de la baie.Nu il supotam! Cum aveam sa ii spun lui Alice prostia care o facuse ? Cum ii voi spune ca trebuie sa se prefaca ca si noi in fata familiei lui Cullen?

Avea sa isi iasa din minti iar eu trebuia sa ii support starea pe toata perioada pregatirii nunti.Cel putin ma razbunasem in felul meu si avea sa doarma pe canapea,a fost o scuza buna sa scap de el,inca nu uitasem dimineata in care ma trezisem in bratele lui.Imi placea parintii lui Cullen,pareau asa de…fericiti impreuna,pareau o familie.

Edward o mostenise pe mama lui in intregime sau nu chiar dar fizic,da.Esme e genul de om de care te apropi imediat,calda,materna.Si asta o pot afirma chiar eu care na,nu eram genul de om prea sociabil.Imi amintea putin de mama,in momentul in care m-a imbratisat m-am simtit ca in serile in care ma lua de la balet.Mereu ma imbratisa si imi spunea ca sunt asemeni unei lebede desi eu ma simteam ca la un exponat de animale impaiate atunci cand mergeam la cursurile acelea,dar stiam cat de mandru era tata iar asta ma facea sa continui cu baletul,adoram privirea din ochii lui atunci cand venea sa ma vada pe scena.Patru ani de balet,dar meritase pentru el,imi dorea sa fie mandru de mine.In seara cand am avut accidentul parintii mei tocmai ma luase de la studioul de balet asa cum faceau mereu,era o seara ca toate celelalte…tata ma inregistrase,mereu imi spunea ca e multumit ca nu i-am mostenit stangacia la dans,mama imi arata pozele de la ecograful pe care il facuse cu cateva ore pana sa vina sa asiste la cursul meu,nu imi venea sa cred ca micutul din poze era fratiorul meu…Curand aveam sa il tin brate.Avea sa il cheme  Marcus,Marcus Swan,iar eu eram surioara lui mai mare,cea care il va ocroti mereu….

Si dintr-o data ma aflam iarasi in sala de balet…..

“-Bella,ai fost extraordinara!

-Mersi tata,ma bucur ca ti-a placut.Mami, saptamana viitoare voi sta mai mult sa repet,e in ordine?

-Da Bella, profesoara ta a vorbit cu noi si i-am spus ca nu e nicio problema.Te va lua tatal tau.Vrei sa vezi noile ecografi?

-Da!

Mama scotocea prin geanta dupa pozele cu micul meu fratior,toti eram atat de fericiti si abea asteptam venirea lui pe lume,in sfarsit aveam un fratior.15 ani fusesem singurul copil asa ca dupa atata timp chiar era un miracol ca voi avea in cele din urma un frate.Niciodata nu ma gandesem la o surioara,iar acum visul meu se implineMarcus mai avea putin si venea pe lume,intreaga noastra viata dar mai ales a mea avea sa schimbe.

-Uite,am uitat ca le-am pus in portofel.O sa le punem pe frigider langa celalalte,curand va trebuie sa ii facem un album ca sa il aratam cand va fi mare.Abea astept sa il am la pieptul meu,pe micutul Marcus,Charlie….

-Stiu,iubito.Si eu simt la fel,mai tii minte ca atunci cand doctorita ti-a dat-o pe Bella pentru prima data,aceasta a zambit?Scantecea usor,iar atunci cand ti-a simtit caldura a zambit pentru prima data,desi nu era nici jumatate de ora de cand o adusesei pe lume. Ai fost raza noastra de soare de atunci,micuta mea lebada….tata si-a luat o clipa privirea de la volan ca sa se uite la mine si atunci s-a intamplat…Farurile unui camion,tipetele mamei,ale mele si vocea tatalui meu inspaimantata care imi spunea sa ma las in jos…atat…..

Apoi zgomotul asurzitor de fiare,tipetele mamei si apoi nimic.

Liniste , multa liniste….prea multa.”

-Tata!…Nu,nu…tata,uita-te in fata,nu…te rog…

Mama,mama spune ceva,mama te rog mamiiiiii!

-Shhh,sunt aici Bella…esti bine.

Doua brate ma stranse tare la piept,era cald,era bine.Ma mai simtisem odata asa,puteam jura,aveam un sentiment de deja-vu…curand am simtit o pereche de buze fierbinti acoperindu-le pe ale mele.

Buzele mi s-au intredeschis iar el  imi exploata  gura in toate ascunzisurile cu atingerea arzatoare a limbii.I-am intors sarutul,lasandu-ma in voia magiei sarutului lent,actionand ca un drog asupra mea.Apoi dintr-o data m-am trezit in bratele lui,lipita de pieptul lui solid.Sarutul devenise mai profund si ma simteam cotropita de o excitatie ciudata si noua.Pulsul mi s-a acelerat in momentul in care parfumul lui de mosc m-a invaluit.Usor m-am agatat de umerii sai  sa il tin mai strans de mine.In acel moment buzele noastre se despartira,fiecare luptandu-se pentru aer.Am ridicat privirea si in lumina slaba a lunii il puteam vedea pe Edward ,prindu-ma fix.Cu degetul mare imi trasa forma buzelor.

-Mi-ai raspuns la sarut,nu incerca sa negi si nu te astepta sa imi cer scuze,pentru ca nu o voi face.

-Eu…eu…

-Inchide ochii Bella,incearca sa dormi,vorbim maine despre asta.

Nu avea rost sa ma gandesc la ceea ce se intamplase,senzatia usoara de plutire ma cuprinse si nu am mai avut puterea sa contracarez.

Cand m-am trezit soarele rasarise de mult,draperiile erau trase astefel incat soarele intra in camera.M-am ridicat usor si l-am zarit pe Edward care tocmai iesea din baie incheindu-si nasturi la camasa.

-Buna dimineata,somnoroaso!

-Neata! I-am raspun incet,incerc sa imi aduc aminte ceea ce s-a intamplat noaptea trecuta.

Edward se uita la mine curios.

-De ce te uiti asa? L-am intrebat,sperand sa isi mute privirea,camasa mea de noapte nu acoperea prea multe.

-Nu am voie sau o sa imi interzici si asta Isabella? Era nervos,nervos pe mine.Cum vroia sa ma port? Eram doi straini obligati de imprejurari sa ne casatorim, asta nu insemna ca isi putea permite anumite lucruri.

-Iesi afara ca sa ma schimb,i-am spus.

-O sa fiu sotul tau pentru numele lui Dumnezeu! Si nu e ca si cand ai avea ceva nu am am vazut!

-Cum iti permiti sa imi vorbesti asa? Am spus cu lacrimi in ochi…era un insensibil,ma saturasem de farsa pe care aproape ma obligase sa o joc.Ma saturasem de el si pretentiile lui.

-Schimba-te dar repede,ia-ti ceva comod pe tine.Ti-am pregatit micul-dejun pe terasa.

-Ok.Fara prea multe comentarii mi-am luat o rochie lejera si am intrat in baie.Probabil vroia sa vorbim de sarutul de azi-noapte,altceva nu aveam ce.Nu stiu cum am putut sa las asa ceva sa se intample.Rochia erau una dintre cele cumparate cu Alice,era draguta dar nu pe atat de comoda pe cat mi-as fi dorit.M-am intors in camera si mi-am luat o pereche de blugi si un maieut , era de ajuns.Edward isi lasase in baie o camasa alba…trebuia neaparat sa il intep pentru discutia de mai devreme asa ca am renuntat sa imi mai iau maieutul si peste sutien mi-am luat camasa lui.Ce fata va mai face….Asa ii trebuia daca ma enerva.

Camasa mirosea atat a el,incat ma ametea,de parca simpla lui prezenta nu imi era de ajuns.Uitandu-ma in oglinda mi-am dat seama ca acesta pur si simplu mi se potrivea,i-am facut un nod in mijlocul camerei,mi-am dat cu putin parfum si am iesit din baie.Edward privea marea,iar pentru a nu stiu cata oara de cand l-am cunoscut acest om reusea sa ma dea peste cap.Parea cu totul alt om atunci cand nu se certa cu mine,oare eu il provocam?Oare eu trezeam acea fiara la suprafata? Putea fi si tandru,sincer,calm…il preferam mai mult pe el decat cel care avea non-stop nervi,era agitat si dispus sa se certe cu mine.

-Hey,am spus incet sperand sa se fi calmat intre timp.Nu vroiam sa ne mai certam,obosisem sa incerc sa ii mai tin piept chiar daca imi doream,era intr-un fel distractiv,asta ma facea sa nu ma mai gandesc la ceea ce pierdusem.Trebuia sa traiesc in present iar el,Edward inseamna prezentul meu orice ar fi insemnand el sau oriunde m-ar duce.

-Iti sta bine cu camasa mea pe tine,printesa mea.

-Speram sa te enervezi,i-am raspuns cu sinceritate.

- Iarta-ma pentru mai devreme,a spus in timp ce se apropia de mine.Odata ajuns langa mine,mi-a luat o suvita de par si se juca cu ea.Gestul parea atat de tandru.

-Edward?

-Da,Bella.

-Nu vreau sa ne mai certam,nu imi place.

-Nici mie nu imi place atunci cand ne certam.

-Si atunci de ce o facem?

-Poate pentru ca santem doi incapatanati care vrea sa fie ca ei,iar asta duce la cearta,evident si nu in ultimul rand relatia noastra a inceput ca stangul.Trebuia sa ma gandesc mai bine la intrarea mea in viata ta si ce efect vor avea actiunile mele pe care ti le impuneam.E prea tarziu sa mai pot schimba ceva din pacate.N u vreau decat ca tu si copilul sa fiti in siguranta.Am promis asta unuia care a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.

-Imi poti povesti?

-Despre ce?

-Despre voi…de ce Jacob nu mi-a pomenit niciodata de existenta voastra.Intodeauna am stiu ca avusese trairile lui pe care niciodata nu aveam sa le aflu,nu ma deranja lucrul asta,vreau sa spun speram ca mi le va spune el atunci cand va crede ca e timpul,dar a venit accidentul si ….nu a mai apucat.

-Totul e complicat,Bella.Lucrul asta ne-a tinut pe toti departe unul de celalat atatia ani.Toti incercam sa nu vorbim despre asta.De uitat nici macar nu se pune problema,pentru ca stiu ca fiecare dintre noi a trait cu asta in fiecare zi nenorocita timp de 5 ani,sau cel putin eu.Poate intr-o zi iti voi povesti,dar chiar si acum dupa atata timp nu pot vorbi despre asta,sper sa ma intelegi.Nu am de gand sa plec nicaieri,asa ca vei afla odata si odata.Astept ziua in care imi va fi mai usor,nimic altceva,nu vreau sa crezi ca iti ascund ceva.

-Bine,voi astepta.Despre ce vroiai sa vorbim mai devreme?

-Ummm,cred ca stii despre ce e vorba.Uite,te-ai inrosit! Imediat a inceput sa rada si atunci am stiut ca da,eram atrasa de acest barbat misterios.

-Sarutul de azi-noapte,nu?

-Sper sa nu negi ca si tie ti-a placut la fel de mult cum mi-a placut mie.Uite ce e,putem sa facem pasii mici,sa incercam sa ne cunoastem.Nu ma deranjeaza asta.

Ma uitam la el si nu imi venea sa cred.Il iubeam pe Jacob sau nu?Dar oricat l-as fi iubit el era mort,pe cand Edward era aici,langa mine si imi cerea sa ne cunoastem mai bine.Insemna asta ca il inselam pe Jacob?Ceea ce simteam pentru Edward este cu totul diferit de ceea ce simtisem vreodata pentru Jacob.Puteam face aceasta diferenta,dar acum ce se presupunea ca trebuie sa fac in aceasta situatie?

-Pasii mici?

-Da,nu o sa mai incerc nimic din ceea ce nu imi poti oferi deocamdata.Dar vreau sa imi dai sansa sa pot concura pentru inima ta.Stiu ca inca il mai iubesti pe Jake,dar eu …..sunt aici.Si vreau sa stiu daca am vreo sansa la inima ta.Am vreo sansa Bella?

-Edward,eu…sunt confuza.Imi pare rau.

-Am inteles.Si s-a indepartat de mine in acel moment.Privea din nou marea,pentru cateva minute s-a lasat o liniste apasatoare,nu stiam ce sa zic dar exact cand eu vroiam sa spun ceva Edward a inceput sa vorbeasca.

-Incep sa ma indragostesc de tine,Bella.Poate ca suna aiurea asta,deoarece nu te cunosc prea bine,si nici nu cred in dragoste la prima vedere.Dar ceea ce simt pentru tine,nu se compara cu ceea ce am simtit vreodata pt cineva.Asa ca nu poate fi decat iubire…Sunt in stare de orice pentru a te avea,inclusiv  sa las garda jos ca acum.Vrei sa ne indepartam de toate astea pentru cateva ore? Putem profita de situatie,mama si fetele vor fi ocupate cu pregatirile,tata va ramane cu Emm si Jazz,altfel Alice ne va tortura cu probe sau mai stiu eu ce.Vreau sa avem cateva ore pentru noi.Ce spui?

Toate afirmatiile pe care le facuse ma lasase fara cuvinte.Sa fii fost oare acesta Edward pentru care nutream o atractie coplesitoare?Vocea ii paruse sincera dar nu aveam de unde sa stiu,in orice clipa putea sa devina din nou rautacios,artagos si tiran.

-Da,as vrea.Dar inainte de toate ar trebuie sa vorbim cu Alice,nu crezi?

-Il sun imediat pe Jasper si ii spun care este situatia si tu vorbeste cu Alice.Spune-I ca imi pare rau pt ceea ce am facut….

Sau,stai! Nu,nu imi pare rau daca stau sa ma gandesc mai bine.Rezultatul ar fi fost acelasi chiar si daca nu m-as fi amestecat doar ca ar fi durat mai mult,nu crezi?

-Posibil.

Am intrat in camera si mi-am luat mobilul,imediat de cealalta parte s-a auzit vocea lui Alice.

-Hey,am spus incercand sa par vezela.

-Bella,ce faceti,totul e bine? Cum a fost aseara,sunt de treaba parintii lui Edward?

-Pe rand Alice.Totul a fost mult mai mult decat bine,parinti lui Edward au fost foarte draguti cu mine.

-Ma bucur.Putem sa venim acum?

-Normal,eu o sa imi petrec ziua cu Edward,nu prea stiu ce inseamna asta,dar cred ca nu vom fi prin preajma.

-Cum merge totul intre voi doi?

-Nu stiu,am spus cu vocea sparta.Era adevarat,nu stiam incotro se indreptau lucrurile.

-Ti-a facut ceva,Bella?Spune-mi ca da si vin si va avea de-a face cu mine!

-Ne-am sarutat noaptea trecuta,Alice.Iar mie mi-a placut,intelegi?

-Oooooo,la asta nu ma asteptam.

-Alice,imi e teama  ca ceea ce am avut cu Jacob nu voi mai avea niciodata si totusi,ceea ce simt pentru Edward…..

-E diferit,si la o cu totul alta intensitate si asta te sperie,nu?

-Da.Mi-e rusine sa admit ca Edward starneste la viata cu totul si alte sentimente decat cele pe care le-am avut cu Jacob.

-Ehe,nu trebuie sa te feresti,e normal sa se intample asa Bella.Sunt doua persoane diferite si e normal ca ceea ce simti pentru fiecare sa difere,pentru ca nu iubim pe toata  lumea la fel.O sa vorbim mai multe cand o sa ne vedem.

-Alice,s-a intamplat ceva totusi,o mare neintelegere.Parintii lui Edward cred ca tu si Jasper sunteti impreuna.

-Ceee?Cum s-a intamplat asta?El a fost,nu?

-Alice,ei au presupus ca la fel ca Emmett si Rose,si voi sunteti un cuplu.Si da, Edward nu a negat.Fa asta pentru mine,Alice.Venise vremea ca si eu sa ii cer un mic favor iar asta era momentul potrivit.

Uite ce e,probez ce vrei,nu mai comentez nimic privind nunta,dar incearca sa fii prietena cu Edward,si in ceea ce il priveste pe Jasper,eu consider ca e un barbat fermecator.

-Bellaaa,stii ca nu e corect sa ma santajezi asa.Numai eu am dreptul sa fac asta.

-Te rog,pentru mine.

-Bine,mi-a raspuns pe un ton infrat,desi stiam ca nu se va opri aici,Edward era de acum incolo pe lista ei neagra.

-Ne vedem mai tarziu Alice si mersi.

-Ok,acum ma duc la “iubitul meu”.Pa,Bell’s.

-Pa,aiurito!

-Ai vorbit cu Jasper? L-am intrebat in momentul in care am revenit pe terasa.

-Da,nu e prea fericit de situatie,propabil ca va fi torturat putin pana vor veni aici.Alice deja tipa la el ca trebuie sa mearga repede la un magazin.

-A incurcat-o saracul.Va fi tarat prin magazine,la fel cum voi fi si eu pt incurcatura pe care ai provocat-o.

-O sa am eu grija sa nu se atinga de tine,promit.

-Cum ma imbrac?

-Comod,dar nu blugii Bella,se va face cald si nu vreau sa iti fie rau din cauza caldurii,ia-ti o rochie vaporoasa.

-Ok,tu ramai asa?

-Da,cred ca da.

-Si ce vrei sa facem azi?L-am intrebat din baie in timp ce imi luam rochita alba pe mine.

-Nu am reusit sa vizitez deloc imprejurimile si am aflat de la Emmett ca esti un ghid excelent.

-Aha,am inteles.E bine asa?

-E….

-Cum e? Pt o clipa am crezut ca imi statea aiurea,Edward ma analiza din cap in picioare si nu spunea nimic.Barbatii!

-Perfect.

-Luam jeep-ul,da?

-Da,o sa le las alor mei un bilet la Elia,si te rog nu iti lua telefonul cu tine,o sa il las si eu acasa pe al meu.Nu vreau sa fim deranjati.

-Bine.Eu sunt gata,sa imi iau geanta si putem pleca.

In mai putin de 5 minute ieseam din curte.Edward daduse drumul la un cd,cred ca era Debussy…Mi-am pus ochelarii pe ochii si mi-am aranjat centura.

-Incotro o luam, iubire?

-Drept inainte.Trebuie sa iesim din oras,ma gandeam sa mergem sa vizitam Chania. Este unul dintre cele mai frumoase orase din insula, si, din punctul de vedere al multora, poate cea mai cocheta. De altfel, Chania este si un bun punct de plecare spre alte obiective de explorat ale Cretei, mai ales in partea sa vestica.

-Tu esti sefa,azi.Povesteste-mi mai multe de orasul spre care ne indreptam.

-Sunt multe spus,sigur vrei sa iti povestesc? Nu vreau sa te plictisesc.

-Nu o sa ma plictisesti Bella,imi place sa te ascult.Ziua asta este a noastra,da?

-Da…Pai sa vedem, asezare minoica, initial, sub numele de Kydonia, Chania a fost stapanita pe rand de romani, bizantini, venetieni, genovezi, turci si egipteni. Dupa atasarea sa Greciei in 1913, insula a fost invadata de germani in 1941, batalie in urma careia imprejurimile orasului au fost distruse. Ca o paranteza, cretanilor nu le place sa li se dea identitate greceasca, ei considerandu-se pur si simplu cretani. De altfel, chiar se considera diferiti de greci atat prin port, cat si prin obiceiuri si bucatarie.Trecutul zbuciumat al orasului este sugerat de fortificatiile venetiene care dainuiesc pana astazi.Viata oraselului s-a dezvoltat practic in jurul portului. In extremitatea nord-vestica se afla cea mai interesanta zona, si anume vechiul oras venetian unde vara se organizeaza seri de dans traditional si scenete teatrale.Am asistat vara trecuta la o asemenea seara,impreuna cu Jacob.Nu cred ca am vazut ceva mai frumos.Aici nu exista timp….totul e relativ…pur si simplu te cuprinde o anumita stare,cel putin pe mine,de multe ori Jacob imi facea pe plac,cred.

-E greu ca cineva sa nu iti faca pe plac Bella….Aproape imposibil.Dar te rog,povesteste-mi in continuare.

- Stradutele Chaniei sunt pitoresti. Este o placere nebuna sa te plimbi pe aceste stradute pietruite cu casute vechi cu balcoane de lemn, vechi de sute de ani, sa pasesti prin locuri batute de romani, venetieni, genovezi, turci si egipteni deopotriva…. stradute pe care s-au dat atatea pagini de istorie, multe nespuse, nestiute, necitite…

Chania este unul dintre cele mai bune locuri de cazare in Creta, pentru ca frumusetea orasului este absolut incantatoare. De aici ajungeti intr-o ora la Elafonissi, in 30 de minute in extrema vestica a Cretei, sau in 20 de minute la Rethimno. Daca mergeti in Creta, Chania este un punct absolut necesar in itinerariul vostru, fara de care nu ati intelege mare lucru din Creta.

La inceput crede-am ca il plictisesc dar  mi-am dat seama ca il interesa,pusese intrebari tot drumul pana am ajuns in oras.Am lasat masina intr-o parcare si am plecat sa exploram orasul,inca necunoscut lui.Era un cu totul alt om,trecuse peste 4 ore de cand ne plimbam si nu ne certasem.Cu acesta ma simteam in largul meu,ma facea sa rad,ma tinea de mana ca si cand eram doi tineri indragostiti.

Am luat masa la o terasa de pe stradutele aglomerate de turisti.

Aveam impresia ca ma asculta decat pe jumatate,de cateva ori.Ma privea intens,cum gesticulam cu mainile,felul in care imi treceam mana prin par,nu ii scapa nimic.Era atat de atent la orice gest pe care il faceam.Oare ce vedea atunci cand ma privea?

-Bella,am o rugaminte.Dar vreau sa imi promiti prima data ca nu ma vei refuza.

-Promit,am raspuns enervant de repede dandu-mi seama de greseala facuta,cine stie ce vroia.

-Imi place enorm muzica greceasca si mi-ar face placere cu adevarat sa facem cativa pasii in jurul gradinii asteia.Relaxeaza-te, sant vaccinat si n-am mai muscat pe nimeni niciodata.

Imi faci placerea de a-mi acorda un dans?

Ramasesem uimita pentru un moment,nici prin cap nu imi trecea ceea ce dorea el.Nu i-am mai raspuns si in cateva secunde deja ii alunecam in brate.

M-ai mult i-am simtit rasul decat sa il aud,in timp ce ma trase spre el si incepuram sa dansam.Eram mai apropiati decat fusesem restul zilei,degetele imi mangaiau spatele ,deasupra fermoarului si usorul tremur al maini lui imi facea placere.Stand atat de apropiati incat aveam impresia ca lumea se pierdea undeva departe,invartindu-se incet in jurul nostru.

Melodia se terminase dar noi inca dansam.

-Edward,melodia s-a terminat…am spus incet.

-Stiu,dar e asa bine sa te am in bratele mele.Se retrase putin si se uita la mine.Nu imi dadeam seama ce isi dorea sa spun.Vroia sa ii spun ca nici eu nu eram indiferenta? La naiba,puteam sa o spun daca chiar isi dorea sa o auda!

-Mai devreme cand ti-am spus ca sunt confuza,e adevarat.Dar iti datorez un raspuns,oricare ar fi acesta,Edward.

-Nu trebuie,Bella.

-Ba da.Nu stiu ce simt pentru tine,chiar nu stiu.Uneori esti tandru,dulce,visator iar alteori ma scoti din minti cu comportamentul tau tiranic.Sunt atrasa de tine,daca pot spune asa.Nu se aseamana cu sentimentele pe care le aveam pentru Jacob.Dar asta nu inseamna ca nu sunt puternice.Sau sa spun intrun fel in care sa intelegi,alaturi de Jacob am gasit iubire,caldura unei familii,fericire.L-am iubit enorm dar nu era acel sentiment care sa te scoata din minti,sa te arda pe din-auntrul tau,vulcanic….,era ceva cuminte,pur.Asta simt pentru tine si nu imi dau seama ce inseamna.Nu are niciun sens ceea ce spun,nu?

-Shhh,o sa ne descurcam noi….Te scot din minti? a intrebat razand.

-Uneori,am spus uitandu-ma in alta parte,dar numai la el,nu.

-Bella,iubire uita-te la mine.Usor mana lui dreapta mi-a atins fata,indreptandu-mi-o astfel incat acum ne priveam in ochii.

-Iubesc inocenta din ochii tai,te rog sa nu imi ascunzi niciodata ceea ce simti pentru mine.Trebuie sa existe comunicare si incredere intre noi,mai presus de toate.

Ametitor.Cu siguranta ametitor.

Cine ar putea sa il contrazica in asemenea moment,cand isi folosea tot farmecul pe care il avea?Cu siguranta, nu eu.

Nu i-am mai raspuns ci doar mi-am sprijinit capul pe pieptul lui.

-Edward,povesteste-mi despre tine,stii acum atatea despre mine iar eu aproape nimic despre tine,nu e corect.Edward zambi si isi scutura capul.

-Nu sunt prea multe de povestit,i-ai cunoscut pe ai mei.Am avut o copilarie frumoasa,simpla.

-Nu erai neastamparat?

-Ooooo,asta e alta poveste.Imi aduc aminte de prima data cand am invatat sa merg pe bicleta…iar zambetul de pe fata lui era acum unul schinomosit.

-Tatal tau te-a invatat? Amintindu-mi-l aminte pe Charlie atunci cand se chinui sa ma invete sa merg pe micuta bicicleta pe care mi-o facuse cadou la aniversarea celor 10  ani.

-Nu,nu tata.Ci fratele meu.

-Ai un frate,am crezut ca esti singur la….

-Nu fratele meu biologic,dar mi-a  fost frate in toate felurile posibile.

-Unde e acum?

-A murit in urma cu 5 ani,Bella.

-Imi pare rau.

-Era soldat,tocmai venise dintr-o misiune in Afganistan,era lunetist.Unul foarte bun.A trecut prin atatea acolo,ca sa vina acasa sa moara.Din cauza mea,Bella.Eu l-am omorat.

-Nu poate fi asa,Edward.

-Ba da.Ar trebuie sa stai departe de mine,Bella.Nu sunt bun pentru tine,provoc suferinta celor din jurul meu,inclusiv mie.

-Edward,nu cred nimic din ce spui.Chiar daca nu te cunosc de mult,in dupa-amiaza asta am reusit sa vad cum esti.Nu ma indeparta acum. Am decis sa nu mai continui cu discutia,observam ca ii provoca suferinta,poate in alta zi avea sa aflu mai multe.Dar pentru moment,discutia era incheiata.Era sigura ca indiferent de ce spunea el,nu era adevarat.Nu ar fi putut sa ii faca rau lui James.Si eu ma invinovatisem de multe ori pentru  seara accidentului,poate daca nu as fi vorbit cu tata,ar fi fost atent la drum sau poate daca nu as fi mers la cursul de balet…Dar toate astea nu mai contau.

Singurul lucru pe care l-am gandit timp de luni de la accident,era acela ca eu sunt in viata iar ei nu.Nu era corect. Ajunsesem la concluzia ca unele lucruri trebuia sa se intample,indiferent de ceea ce ni se parea noua corect sau gresit.

M-am ridicat pe varfuri ca sa pot fi indeajuns de inalta,si am depus un sarut mic pe buzele lui.Edward nu schita niciun gest,asa ca am continuat.Am depus alte saruturi dulci ,moi pe buzele lui,pe obraji lui,pe pleoapele lui,cand in cele din urma a reactionat.M-a tras in bratele lui si m-a sarutat,adanc,cu pasiune,cu disperare.Din  momentul in care ma imbratisat,nu mai controlam eu sarutul.Il controla el.

Apoi a inceput sa coboare pe obrazul meu,pe gat si pe umerii catifelati.Cu fiecare nou sarut,foamea lui crestea.I-am prins capul in maini si m-am retras incet.

-Edward,inca dansam iar lumea va incepe sa se uite la noi daca nu incetam acum,i-am spus pe un ton jucaus,sperand sa ne se supere.

-Ai dreptate iubire,putem continua  mai tarziu,acasa ce am inceput acum.

-Poate in visele tale.

Dupa ce am plecat  de la terasa,am hoinarit prin magazine,Edward imi cumpara fiecare lucru care imi placea asa ca la un moment dat nici nu mai spunea atunci cand imi placea cu adevarat ceva.Dar ca si cand imi citea gandurile,isi dadea seama si nu plecam pana nu imi cumpara acel obiect.Impreuna cu Edward ii cumparasem mamei lui un colier din pietre pretioase lucrate de mana.

In drumul nostru spre masina am trecut pe langa un magazin de copiii iar Edward a vrut neaparat sa intram.Si am inteles si de ce,…pt ca el insusi era un copil. A inceput sa aleaga tot felul de hainute toate pe culoare roz,chiar si o cutiuta muzicala cu o micuta balerina.Una dintre acelea avusesem si eu,dar….nu stiam ce s-a intamplat cu ea,o aveam la mine in noaptea accidentului.Tatal meu mi-a cumparase,mereu cand eram suparata reusea sa ma linisteasca.

-Roz,Edward?

-Daaaa,a raspunz cu un zambet imens.Sper sa fie fata,o micuta “Bella”….cu ochii ca de caprioara, ca mama ei.

-Nu stiu ce e,vreau sa fie surpriza.

-Am inteles,iubire.Poate vor fi gemeni,ca sa fim multumiti amandoi.

-Din pacate,nu.L-am vazut pe micut,i-am auzit inimioara cum bate.Saptamana viitoare trebuie sa merg din nou la control,ai vrea sa ma insotesti?

-Cu cea mai mare placere!

Toata ziua ne-am petrecut-o plimbandu-ne,admirand peisajul,vorbind despre noi sau mai mult despre mine.Edward vroia sa stie tot ce imi place,ce nu,cartiile pe care le citisem,locuri pe care le-am vizitat….

Cand ne-am intors la masina soarele apunea…Si pentru prima data dupa multe saptamani,m-am simtit intreaga.Golul nu disparuse de tot,inca era acolo dar cumva o noua speranta luase viata.Asa cum spunea si personajul meu preferat,Scarlett….”E si maine,o zi”.

Pe tot parcursul zilei,Edward fusese un gentleman perfect.Aproape rigid de perfect.

-Primul apus impreuna,Bella…Promit,sa avem cat mai multe astfel de apusuri…

Ola,am revenit destul de repede cu cap 25,sper sa fie pe masura asteptarilor.Iertati-mi greselile,l-am postat pe fuga pt ca trebuie sa plec acum.Cap 26 va veni sper intr-o saptamana,dar nu promit.

Theo,asta e capitolul tau,stiu cat il asteptai.Daca nu erai tu,probabil nu il scriam atat de repede.

Lucrurile dintre Edward si Bella sau mai imbunatatit,dar nu se stie niciodata.Cap 26 va din perspectiva lui Edward,cred…nimic sigur pana acum.Nici macar nu m-am gandit ce va urma,daca vreit ca ceva anume sa se intample,puteti sa imi spune si in masura in care voi putea voi incerca sa introduc sugestia voastra in capitol.

Nunta,vine si ea in curand.Pozele sunt gata,e ceva organizat in capul meu despre cum vreau sa fie.

Sa aveti o sapt frumoasa!

kisses&hugs

Klauss33

Capitolul 24

“Mă rog în fiecare seară să trăiesc până după moartea lui, pentru că prefer să sufăr eu decât să sufere el. Iată dovada că-l iubesc mai mult decât pe mine însumi.”

(La rascruce de vanturi, Emilie Bronte)

In urma cu 25 de ani…

-Carlisle?

-Da,iubire.

-Stii speram ca zilele astea sa mergem pe la ai mei…

-Iubire stii ca nu vreau sa plecam acum cand esti atat de aproape de termen.Poate vin ei aici dar cu siguranta noi nu vom merge la ei.

-Carlisle…

-Esme,intelege ca nu vreau sa patesti ceva.

-Nu i-am mai vazut de 2 luni.

-Atunci suna-i.

-Stii ca ii sun aproape in fiecare zi.Suntem decat la 2 ore de cel mai apropiat spital.O sa fie bine,te rog.

-Esme,mai e atat de putin, stii cat de speriat sunt de acel moment,dar daca se mai si intampla in timp ce suntem plecati din oras,ei atunci ma voi panica.

-Bine,o lasam pe alta data.M-am apropiat si mi-am sarutat sotul.Cateodata era asa un copil.Nu aveam sa patesc nimic…au fost 9 luni foarte lungi,pt mine cel putin.Nu ma lasa sa fac nimic,aveam impresia ca eram invalida.Daca i-as fi spus ca vreau stelele de pe cer stiu ca ar fi gasit o cale sa mi le aduca.Il iubeam pe barbatul asta mai mult decat pe mine insami.As fi facut orice pentru el,trecuse 5 ani de cand ne-am cunoscut dar dragostea a crescut si mai mult.Pe z ice trece descopar la el lucruri de care nu aveam habar.Intodeauna am fost o romantica incurabila,dar atunci cand l-am cunoscut,din acea clipa viata toata a devenit un vis,chiar daca am intampinat si unele piedici in calea iubirii noastre.

Usor si-a dus mainile pe pantecul meu,si il mangaia…Era fascinat de micutul ce crestea in mine,ca si mine de altfel.Uneori purta adevarate discutii cu el,si ii povestea cum parinti lui s-au cunoscut sau cat de iubit era inca de pe acum.Avea o legatura speciala cu el,cu micutul Anthony asa cum il numise.Nu stiam ce avea sa fie,nu facusem ecografia,niciunul dintre noi nu am vrut,vroiam sa fie o surpriza.Dar Carlisle era sigur ca acolo crestea micutul lui Anthony.Pt mine nu conta atata vreme cat era sanatos,desi ma acomodasem cu ideea ca va fi baietel.

-Carlisle…

-Da,regina mea.

-Daca va fi fata?

-Atunci o voi iubi la fel de mult.E al nostru.Iar asta nu are echivalent.Dar nu te gandi ca e fata,pt ca nu e….micutul meu fotbalist,abea astept sa te vad,ai auzit prichindelule?Tati nu mai are rabdare,abea astept sa te tin in brate.

-Il va chema Edward Anthony Cullen.Suna asa bine.

-De ce vrei neaparat sa poarte si numele tatalui meu?

-E un nume frumos in primul rand,si in al doilea rand e bunicul lui,indiferent daca vrei sau nu.Poate ca vazundu-l pe nepotul lui,se va schimba.

-Nu vreau sa il vada sau sa il atinga,Esme…are sufletul atat de murdar.Nu,copilul nostru nu isi va cunoaste bunici,nu pe cei din partea mea.Ai tai il adora inca de pe acum,sunt niste oameni minunati,de la care va avea ce sa invete.

-Au gresit Carlisle,au trecut 5 ani de cand nu ai mai vorbit cu ei.Va trebuie sa iti treaca la un moment dat.

-Nu merita sa isi cunosca nepotul,pt felul cum s-a purtat cu tine,cu mine propriul lor fiu.Si cu asta inchidem subiectul.

-Stii ca nu o sa o las balta,nu?

-Stiu,dar mereu te voi da la intors.

Nu aveam nimic cu parinti lui Carlisle chiar daca nu m-au vrut pentru fiul lor.Ii compatimeam chiar.Nu aveau sa isi vada nepotul crescand,singurul nepot.Nu mi-am dorit sa il despart de parinti lui,dar ei nu i-au dat alta alternativa.Nu am inteles niciodata motivele lor.Inteleg nu aveam un nume ca cel al lor,I nici conturile din banca nu eru la fel,dar le-am iubit fiul din prima clipa in care l-am cunoscut.Iubirea nostra trebuia sa fie de ajuns,dar nu au putut accepta ca singurul lor fiu s-a indragostit de o fata de o conditie inferioara lor.Eu si Carlisle am avut intodeauna o legatura speciala.Era peste puterea mea de intelegere.Am avut o copilarie frumoasa,fericita…aveam tot ce imi puteam dori de la viata,intrasem la facultate printre primi din colegiul unde invatasem.Prieteni nu lipsise nici ei,rar eram singura dar lipsea ceva din viata mea.Nu imi dadeam seama ce,dar simteam asta chiar si in momentele cand aveam totul.Poate nu e de inteles dar era ca si cum nu eram intreaga…o parte din mine lipsea.Mama imi spunea  mereu ca atunci cand imi voi gasi cealalta parte o sa inteleg,o sa simt.Era o visatoare incurabila,avusese norocul sa il gaseasca pe tata la putin timp dup ace implinise 20 de ani.Si de atunci trecuse aproape 35 de ani.Intodeauna mi-am dorit ca intr-o zi sa am parte de ceea ce aveau parinti mei.Dar nicio relatie nu ma multumea,nu ca ar fi fost ei cei de vina,nu.Pur si simplu nu erau ceea ce aveam nevoie,nu reuseau sa ma faca sa uit de aceea parte din mine care tanjea dupa altceva.Toate relatiile pareau tranzitorii,toate bune  dar niciuna de durata.Se spune ca exista un atom spiritual,care se rupe in doi atomi materiali.Acestia reprezinta binele si raul,femeia si barbatul.Ei tanjesc dupa reuniune,implinire,singular.Sunt materializati in doua trupuri:femeiesc si barbatesc.Un barbat din milioane de barbati  doreste o singura femeie,din milioane de femeii. Au timp pe parcursul a sapte vieti. Daca nu se intalnesc intr-o viata, s-ar putea sa rateze sansa de a se mai intalni vreodata, atomul material devenind neimplinit.
Fericirea vesnica o capata atunci cand intalneste perechea sa, pe celalalt, pentru a forma atomul spiritual.
In clipa in care l-am cunoscut pe Carlisle pur si simplu nimic nu mai exista pe lume,ci doar noi doi.Nu mai existau intrebarile chinuitoare,asteptarile lungi,linistea apasatoare.Si am stiu atunci ca,cautarea luase sfarsit.Langa el eram acasa.Sentiment pe care nu-l regasisem decat langa parinti mei.Niciodata nu am crezut ca dragostea poate fi asa.Era si este atat de usor sa fi cu el,ca respiratul.De multe ori nici nu trebuie sa vorbim,ne intelegem si stim ce simte celalalt din priviri,gandurile sunt la unison.O persoana care ma cunoaste la fel de bine cum ma cunosc eu.Iar acum aveam sa aduc pe lume rodul iubirii noastre.Oare poate fi ceva mai mult de atat?Nu cred.

-Carlisle!!!

Prichindelul meu nu vroia sa mai astepte,durerea pe care o simteam era destul de sfasietoare incat sa imi dau seama ca de data asta nu e o alarma falsa.

-Esme,ce se intampla? Vocea lui Carlisle deja  era cu cateva octave mai sus decat de obicei,el neinfricatul meu era acum inspaimantat.

-E timpul,micutul vrea sa ne cunoasca,am spus cu ultimile puteri.

-Ok,respira…asa,acum expira…numara la cat timp sunt contractile.Fir-ar sa fie! M-am pregatit pentru acest moment atatea luni iar acum nu stiu ce sa fac mai repede.Esme,unde e bagajul?

-Unul e in masina,celalat e langa usa si mai e inca unul in camera noastra.Tu le-ai facut iar acum nu stii de ele?

-Da,e de ajuns cel din masina,o sa vin dupa celelalte mai tarziu.Cum te simti?

-Cum crezi ca ma simt? Mi-a pus pluoverul pe umerii si usor m-a luat in brate.

-Carlisle pot sa merg!

-Stiu,dar te pot scuti de efortul asta.

Drumul a durat putin,Carlisle a condus ca un maniac.Doctorul meu ne astepta,il sunasem cand eram pe drum.

Dupa 2 ore de chin Edward Anthony Cullen a venit pe lume.

Carlisle era fascinat  de micutul sau fotbalist.

3 zile cat am stat in spital nu s-a dezlipit de noi,decat in momentul in care a trebuit sa mearga acasa sa se schimbe si sa il aduca pe James sa il cunoasca pe noul sau tovaras de joaca.Laura si Scott vecinii nostri  si parintii lui James plecase din nou in una din multele lor calatorii in jurul lumii si pe James il lasase in grija menajerei.In timp am ajuns sa il iubim enorm pe James,era un copil destul de singuratic pentru varsta lui.Nu puteam concepe ce fel de parintii isi pot lasa copii in voia sortii si sa plece sa calatoreasca.Pentru James nu mai conta ca era mereu lasat pe dinafara.Cum plecau parinti lui se refugia la noi,Carlisle era inebunit dupa copii,asa ca imediat l-a adoptat pe James,dupa-amiezele de sambata si duminica mereu si le petreceau impreuna jucand fotbal sau mergand la pescuit.Inca de atunci puteam vedea ca avea sa fie un tata extraordinar.

La 3  ani dupa ce l-am nascut pe Edward am ramas din nou insarcinata.Dumnezeu ne binecuvanta cu inca un copil.Viata noastra era minunata sau cel putin asa crede-am.Niciodata nu am crezut ca voi avea atatea lucruri pentru care sa fiu recunascatoare.Edward crestea,James era ca un frate mai mare pentru el,weekendurile ni le petreceam mereu impreuna,copilul pe care il purtam era sanatos,iar eu si Carlisle eram mai fericiti ca niciodata.

Pana intr-o zi…

Nu am reusit decat sa sun la salvare,restul nu imi mai amintesc.Cand m-am trezit doctorul meu m-a anuntat ca am pierdut copilul din cauza unei complicati,si din pacate nu voi mai putea avea alti copiii.Totul s-a naruit pentru cateva momente. Nu puteam sa il las pe Carlisle sa ma vada asa.Trebuia sa fiu puternica.Trebuia sa mergem mai departe pentru Edward.Nu schimbam nimic daca as fi cazut intr-o depresie si l-as fi tras si pe Carlisle dupa mine.

Timpul trece…

Dragostea pentru Edward si James se modifica.Crestea odata cu ei.Uneori aveam sentimentul ca iubirea pt ei era atat de puternica incat ma durea.Simteam dragostea pentru ei fizic,in inima mea,in mintea mea.

Odata cu plecarea lui James,Edward s-a schimbat,devenise un necunoscut mie si tatalui sau.Isi pierduse fratele,nu in acel sens dar nu intelegea de ce alesese James  sa mearga sa apere tara sa in loc sa ramana cu el.Din copilul cuminte devenise opusul.Am incercat sa il lasam sa se acomodeze cu noua situatie dar era din ce in ce mai rau.Pana in acea seara….

Ceva plutise in aer toata ziua.

Speram sa nu se intample nimic rau dar in clipa in care am auzit soneria,am stiu.

Picioarele imi tremurau in timp ce ma apropriam de Carlisle, si le auzeam vocile grave.

Pentru o clipa viata mea s-a oprit in loc rememorand amintiri dragi inimii mele.

Gandul imi era numai la micutul meu Edward…nu ma asteptam ca cel ranit sa fie James,celalat copil al meu,el era mereu atat de puternic,de sigur pe el,de constient pt actiunile sale….poate gresesc singura sa slabiciune era Edward,ar fi facut orice ca sa il protejeze.Desi biologic nu era copilul meu il consideram.Il vazusem crescand,avand grija de Edward asa cum numai un frate o poate face,puteam sa imi aduc aminte sclipirea din ochisorii lui micuti atunci cand pentru prima data l-a tinut pe Ed in brate.

Si totusi iadul abea incepea pentru noi. Dupa ce l-am adus pe Edward acasa,acesta refuza sa manance,sa iasa din camera si sa comunice cu noi.In fiecare noapte adormeam la usa lui.Il auzeam cum plangea si il striga pe James si de fiecare data un cutit mi se rasucea in inima.In acel accident nu am pierdut decat un fiu ci pe ambii.Edward murise cu James odata.

Nu vroia sa accepte sub nicio forma ceea ce se intamplase…si il intelegeam,si eu simteam acelasi lucru.Inca il asteptam pe James sa intre pe usa si sa glumeasca asa cum facea de obicei.Cu timpul starea lui Edward s-a imbunatatit considerabil desi nu parea.Renuntase la prieteni lui,ii evita,incepuse sa mearga la un terapeut si incepuse sa isi petreaca cea mai mare parte a timpului la firma tatalui sau.Isi cumparase un apartament,pe care incercasem de mai multe ori sa il decorez dar nu avusesem nici ce-a mai mica sansa.Totul era decorat in nuante de gri si negru.Singura multumire pe care o aveam era ca stiam ca nu va muri de foame si asta pentru ca reusisem sa ii angajez o fata care mergea o data sau de doua ori pe saptamana la el sa ii gateasca si uneori ii mai facea curatenie.

Dar viata lui se oprise in loc.

Totul se rezuma la munca care o presta.

Nimic mai mult.Nu isi permitea sa fie fericit.

Iar asta ne durea si pe mine si pe Carlisle in egala masura.

Pierdusem doi copiii…nu as mai fi putut face fata si pierderii lui Edward.”

Prezent.

-Carlisle…Ce se intampla?

-Nimic,iubire.

-Nu ma minti,nu acum.

-Nu ar ajuta cu nimic daca ti-as povesti.Hai sa incercam sa profita putin de mica noastra escapada.

-Are legatura cu Edward si Bella?

-Nu ai sa o lasi balta,nu?

-Nu.

De cand iesise de la dus era schimbat.Cunosteam privirea aceea,am vazut-o de multe ori pe chipul lui in ultimi ani.Era ingrijorat.

Avea legatura cu Edward.Nu ma inselam.

-         Sampanie?

-         Da.I-am cerut-o lui Edward cat ai facut dus.Avem de sarbatorit.

-         Da?

-         Carlisle…

-         Da,iubire.

-         Edward e bine,nu crezi?

-         Da.

-         Si atunci de ce esti si mai ingrijorat decat atunci cand am aflat ca au avut accident?

-         Pur si simplu,stii cum imi fac grijii in privinta lui.Nu vreau sa se mai intample ceva . Oricum,momentan e bine.Dar vreau sa vad ce e in capul lor.Nu cred niciun cuvintel in legatura cu iubirea aceea care i-a lovit pe amandoi .

-         L-ai sunat pe Hayes!Nu pot sa cred…

-         Da.La ce  te asteptai, sa il las sa ma minta?Cum altfel l-as fi putut ajuta?

-         Ce ai aflat?

-         Aaaaa,nu mai e gresit ceea ce am facut?

-         Putin.Dar vreau sa stiu.

Tot ce imi povestea Carlisle parea de necrezut.Jacob era un baiat bun,mereu vedeam ca era putin diferit de ceilalti.Iar Bella…saracuta copila,prin cate trecuse.Dar cel mai mult ma intriga atitudinea copilului meu.Ceva chiar era schimbat la el,o mama putea sa observe lucrul asta.Cu siguranta ea era motivul schimbarii lui.In toata aceasta nebunie exista si un lucru bun desi pare greu de crezut.

-Esme,stii ca nu putem spune nimic deocamdata.

-Da,stiu asta.Dar ma intreb….nu  putem sa ii ajutam putin?

-Ba da.Asta e partea frumoasa din aceasta poveste.

-Crezi ca cineva vine dupa Bella?

-Ma tem ca da.Ma tarziu sau maine voi vorbi cu cativa prieteni de la FBI sa inceapa o mica investigatie pe cont propriu,poate descopera ei ceva mai mult.Dar sunt in siguranta atata timp cat sunt in impreuna.

-Carlisle….Mi-e frica.

-Nu are de ce,iubire.

Sunt aici,nu voi lasa sa se intample nimic rau.

-Jacob…

-Din pacate pentru el e prea tarziu,dar nu si pentru ei.El nu a cerut ajutorul nimanui,nu avea sa stie ca se va intampla asta.

-Stia de copil?

-Nu,din pacate.Bella a aflat abea la cateva saptamani dupa moartea lui.

-Cum poate fi cineva atat de crud?

-Nu stiu.Nu te ingrijora ,o sa vezi ca va fi bine.

-Crezi ca Edward ne va spune de copil si Jacob?

-Da,dar probabil nu tot adevarul.Nu vrea sa ne amestece si pe noi.Crede ca ne protejeaza,de asta ne minte.Nu incearca decat sa aibe grija de Bella asa cum stie el mai bine.Ceea ce ma bucura este ca si baietii sunt aici,dupa 5 ani au gasit puterea sa treaca peste acea noapte,si asta de dragul Bellei.Inseamna ca e deosebita.

-Cu siguranta.

-Ce-ai zice daca as desface sampania?

-Suna bine.

——————————————————————————————————–

Cand am coborat in sufragerie masa era deja pusa pentru patru persoane,iar din bucatarie venea un miros ametitor.

-Se pare ca porumbeii nu au coborat Carlisle.Ma duc pana in bucatarie,ramai aici?

-Da,o sa dau intre timp acel telefon de care iti spuneam mai devreme.

-Ok.

Casa era minunata.Rustica,in culori calde.

-Kalispera,doamna.O batranica zambea din mijlocul bucatarii.Nu parea sa aibe mai mult de 70 de ani dar ma puteam insela,intr-un fel imi aducea aminte de bunica mea.Zambetul cald,ochii zambitori.

-Kalispera.Sunt Esme Cullen,mama lui Edward.

-Imi pare bine,eu sunt Elia.Eu si sotul meu avem grija de casa.Deci d-vstra sunteti mama viitorului sot al Bellei.

-Da.

-Ma bucur ca a gasit pe cineva sa aibe grija de ea,acum ca baiatul meu Jacob nu mai e.O iubea enorm pe Bella,dar nu a fost sa fie.

-Imi pare rau pt Jacob.L-am cunoscut,era un baiat bun.

-L-ati cunoscut?

-Era prieten cu Edward,Emmett,Jasper si Jacob erau cei mai buni prieteni .Dar la un moment dat prietenia lor s-a racit si nu au mai tinut legatura in ultimi ani.Miroase  bine ce gatiti.

-E felul preferat al Bellei,in ultimul timp a cam slabit si a avut probleme cu sarcina.

- A avut probleme cu sarcina?

-Da,a trecut cam greu peste moartea lui Jacob.Erau tineri,aveau toata viata inainte dar…a venit necazul si baiatul meu nici macar nu a aflat ca va fi tata.

-Intr-adevar,pacat.

-D.l Edward a aparut cand avea mai mare nevoie de cineva.Imi era greu sa ii vad ochii plini de durere si inima in mii de bucatele…incercand sa o lipeasca la loc.

-Sper,Elia sa fie pentru amandoi,nici nu stii cat imi doresc sa mearga aceasta casnicie.Nici Edward nu a fost prea fericit pana acum,sper sa se ajute unul pe altul.

Doua suflete triste…

Speram ca iubirea sa ii vindece pe amandoi de ranile trecutului care inca ii macina.Erau prea buni ca sa continue asa,intr-o tristete continuua.Si nu zic asta pentru ca Edward e fiul meu,ci pentru ca toata lumea merita sa gaseasca aceea persoana care sa ii implineasca…acea persoana cu care sa se imbine.

-Mama!

-Elia,scuza-ma acum,ma striga fiul meu.

-Nu-I nicio problema.

-Da,Edward.

-Aici erai,vad ca ai cunoscut-o pe Elia.

-Da,e o persoana cumsecade,tine mult la Bella.

-Da,e greu sa nu tii la Bella,eu stiu cel mai bine.

-Ea,unde e?

-Coboara imediat,s-a intins putin nu se simtea prea bine.

-Ii e rau?O pot ajuta cu ceva?

-Nu,de vina au fost emotiile probabil.Intai cererea mea in casatorie,apoi vestea ca veniti voi.E putin mai emotiva.

-Imi place de ea,mult.

-Ma bucur,desi nu aveam nici cea mai mica indoiala ca nu va fi asa,se pare ca toata lumea o indrageste imediat ce o cunoaste,are efectul asta asupra oameniilor.Va trebuie sa am mare grija de ea,sa nu mi-o fure altcineva.

-Chiar si asupra ta?

-Normal mama,de asta am si cerut-o in casatorie.Nu am intalnit pe nimeni ca ea pana acum.Ma fascineaza.Are ceva…nu stiu ce anume,se pare ca nici eu nu sunt atat de invincibil pe cum probabil credea-ti tu si tata,la cate fete mi-ati prezentat si niciuna nu a reusit sa imi suceasca mintiile.

-Ea,a reusit?

-Sa spunem ca da.

-Edward,stii ca eu si tatal tau iti vrem binele si poti avea incredere in noi,da?

-Da,mama.Stiu.

-Ma pot duce la Bella?

-Normal ca da.Camera noastra e prima de pe dreapta.

-Ok,du-te la tatal tau,l-am lasat singur.

Simte ceva pentru ea si asta e abea inceputul.

Cel mai frumos sentiment pe care oamenii il pot trai este iubirea, sa fii langa o anumita persoana, sa ii simti caldura si sa nu vrei sa fii nicaieri altundeva decat in bratele lui, sa ii privesti ochii si sa simti ca ai putea sa te cufunzi in ei pentru eternitate, sa ii simti degetele pe pielea ta si sa ti se para atingerea unui inger ce iti alinta inima, sa ii asculti soaptele ca si cum ar fi apa de care tu ai nevoie atunci cand iti este sete … e bine, nu? Sa simti cum fiecare fibra din tine vibreaza de fericire si cum fiecare respiratie a ta se adanceste si iti simti inima batand incet si sa iti doresti ca timpul sa se opreasca in loc.

Am batut incet in usa,sperand ca daca Bella a adormit sa nu o trezesc.

-Da, s-a auzit o voce mica si catifelata.

-Bella,sunt eu Esme,pot sa intru?

-Intra-ti.

-Mi-a spus Edward ca te-ai simtit rau si te-ai intins putin.Esti mai bine?

-Da,imi pare rau,nu am vrut sa se intample asa.Numai ca in ultimul timp sunt mai sensibila din cauza….brusc se oprise sam stiu ce vroia sa spuna.

-Copilului?

-Stiti?

-Da,nu mi-a spus Edward daca asta te intrebi.Se observa sarcina Bella,si eu am fost mama.

-Vroiam sa va spunem la masa,acum impreuna.

Parea speriata ca aflasem,o intelegeam si mai ales le intelegeam situatia.

-O sa am un nepotel.Nici nu stii cat de mult ne doream eu si Carlisle un prichindel.

-Eu….

-Shhhh,nu mai spune nimic,e in regula.Acum esti si fata noastra,si sper ca intr-o zi sa ma privesti daca nu ca pe o mama macar ca pe o prietena.In clipa urmatoare in ochii Bellei au aparut lacrimi,nu stiam ce s-a intamplat,spusesem ceva deplasat?

-Bella,imi pare rau daca am spus ceva ce te-a deranjat.

-Nu e asta.Eu…mama si tatal meu au murit cand eu eram mai mica,cand avea mai multa nevoie de ei,de ea…de sfaturile ei.Apoi m-am mutat la matusa Sue dar nici asta nu a durat foarte mult.S-a imbolnavit si…am ramas din nou singura.

-O,imi pare atat de rau,Bella.

Imediat m-am apropiat si am imbratisat-o.De ce ea,de ce asa…de ce nu altfel?Se spune ca timpul vindeca…dar uneori sunt dureri profunde pe care nici macar el nu le poate vindeca.

-Bella,intr-o zi toate astea vor avea un rost,crede-ma.

-Multumesc pentru ca m-ati ascultat.

-Nu ai pentru ce sa imi multumesti copila.

-Coboram?

-Daca te simti mai bine acum,da.

Refuzam sa ne gandim adesea la suferinta pe care o traim cand pierdem o fiinta draga. Ni se pare mereu ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti si uitam ca pentru unii povestea mereu se va sfarsi inainte sa o fi sfarsit noi. Raman in urma suferinte si dorinte de a fi schimbat ceva cat inca mai era posibil, imagini fugare ale unui trecut ce va ramane doar in suflet si in cele din urma o lacrima.Intrebari fara destinatar si fara raspuns se aglomereaza in mintea prea obosita pentru a mai vedea soarele rasarind intr-o dimineata de mai.Am pierdut doi copiii,dar a trebuit sa o iau de la capat,pentru Edward,Carlisle si in cele din urma pentru mine.Lumea nu se opreste in loc pentru durerea noastra.

Cand am ajuns jos Carlisle si Edward deja se asezase la masa.Nu mai ne luase de mult timp o vacant,sa fim toti impreuna.Un fior m-a cuprin,dupa mult timp ranile trecutului pareau a se vindeca.

-Mama,tata inainte sa ne asezam la masa eu si Bella mai vrem sa va dam o veste.

-Esti plin de surpize in ultima perioada,fiule. Carlisle si cu mine deja stiam ce veste avea sa ne de-a .Dar stralucirea din ochii lui imi spunea ca era chiar fericit de situatia actuala.In cinci ani se inversunase total sa aibe o relatie si mai ales sa isi intemeieze o familie.Iar acum in nici mai putin de o saptamana avea sa aibe o sotie si un copil.

-Bella e insarcinata.Dar inainte de a ne felicita,trebuie sa va mai spunem ceva.

-Va ascultam.

-Copilul nu e al meu,nu vrem sa va mintim.E al lui Jacob,dar Bella iti promit aici de fata cu parinti mei ca il voi iubi ca si cum ar fi al meu.Si ii voi iubi la fel de mult si pe cei care vor mai veni dupa el.Vom fi o familie mare si fericita.Asa cum stiti Jake a avut in accident si din pacate….nu a supravietuit.Cand eram in aeroport m-am intalnit cu baietii ,m-au invitat sa merg cu ei si asa am cunoscut-o pe Bella.A fost dragoste la prima vedere din partea amandurora.Iar restul a venit de la sine.In clipa urmatoare Edward s-a apropiat de Bella si a sarutat-o pe buze.Pentru o clipa am zarit pe fata Bellei o mica roseata,ca si cum nu era obisnuita sa faca asta,din cate imi dadeam seama.

-Ne bucuram ca sunteti sinceri cu noi.Pregatirile de nunta cum merg?

-Ma bucur ca ai intrebat tata.Mama daca iti doresti sa ajuti cu pregatirile nu trebuie decat sa vorbesti cu Alice.prietena Bellei si tartorul principal.Pana acum eu am supravegheat-o dar cred ca ti-ar placea sa faci tu asta.

-Abea astept sa o cunosc,atunci.Unde sunt tinerii?Nu i-am vazut de cand am venit.

-Ei o sa iasa in seara asta si au spus ca vor ramane la Emmett,pt ca vor veni tarziu.

-Din cate am inteles ei sunt impreuna? Vreau sa spun Emmett cu Rosalie si Jasper cu Alice?

-Da! A venit raspunsul prompt al fiului meu insotit de un zambet strengar,pe care il vedeam ori de cate ori punea ceva la cale.Se iubesc mama,foarte mult ai sa vezi.Intre Alice si Jasper e ceva special.Niciodata nu am vazut asa.Si eu si Bella suntem asa fericit pentru ei,nu-I asa iubirea mea?

-Umm…Da,intr-adevar ceva special.

Edward s-a apropiat de Bella si i-a soptit ceva….cred ca ii spusese “ O merita” dar habar nu avea despre ce discutau.

Incapatanat copil mai am.Bella aproape il ardea din priviri.Imi dadeam seama ca ea mai avea nevoie de timp ca sa ajunga sa il iubeasca dar el forta nota.De obicei avea tot ce isi propune intr-un fel sau altul,de mic copil fusese asa.

Restul serii ni-l petrecusem pe terasa.Edward si Bella faceau eforturi de-a ne arata ca se iubesc.Exista o atractie intre ei,cu timpul poate ajungea sa se transforme in altceva de ambele parti.

Din cand in cand Bella privea in zare…viata ei se schimbase mult in ultimul timp.Asta putea fi bine sau nu.Numai ea stia daca il va lasa pe Edward sa ocupe un loc in viata ei…un loc ce inca este ocupat de Jacob.

Dar iubirea e ciudata si de mai multe feluri,nicodata nu vei stii cand va incolti in inima ta pentru o persoana la care nu te astepti.

Cand iubesti devii vulnerabil in fata suferintei.

Acesta este tristul adevar.

Dar……..

Nimic in acest univers nu se intampla  doar o data.

Nimic.

Infinitul merge in ambele directii.Nu exista univers unic si nici moment singular.

Toate astea inseamna ca din cand in cand vei primi o noua sansa.

Ola chicas! Stiu ca vin dupa o mare absenta pentru care vreau sa imi cer scuze.Din pacate timpul nu a fost de partea mea.Sper ca de acum incolo sa nu mai fie o problema.O sa incep deja zilele astea sa lucrez la capitolul 25 care va fi din perspectiva Bellei.

M-am hotarat sa traduc un nou fic,de data aceasta singura.Nu am mai vorbit cu Alexa de mult timp.Nu stiu ce se intampla cu ea dar sper sa fie ok.

Din pacate ficul ales nu este terminat dar l-am ales pentru ca imi place foarte mult, nu am mai citit nimic asemanator.Inca nu se m-am decis pe ce blog il voi posta.Ficul se numeste Guardian Angel( este un pseudonim pe care  i l-am ales)….

Rezumat:

Bella Swan avea o viata normala locuind in Forks,alaturi de familie si prieteni.Asta pana cand cel mai cautat criminal al Americii sa apara in camera ei si o sa isi marturiseasca iubirea nemuritoare  ce i-o poarta.Misterios si Posesiv/ Edward

O sa incep sa traduc prologul si primul capitol.O sa va anunt unde anume le voi posta.

Sa aveti un inceput de saptamana frumos si insorit!

Kisses&hugs

Klauss33

Draga Tyler- One shoot Tradus

Draga Tyler,

Stiu ca a trecut un timp si imi pare rau pt asta.Am fost ocupata cu sarcina si nu am avut timp sa vin sa vb cu tine.As fi ramas bucuroasa acasa si ti-as fi scris,dar nu am simtit ca e corect.Nu am amintiri cu tine acolo,de asta am venit aici.In micutul restaurant hindi unde am venit la prima noastra intalnire.Intodeauna stau la masa de la fereastra , ca in timp ce iti scriu sa ma pot uita la cerul senin si stiu ca ma asculti.

Aidan este ingrijorat pt mine,nu o spune dar imi dau seama de fiecare data cand se uita la mine.Am vrut sa ma opresc astazi pe la Caroline dar am decis sa nu,nu as putea sa ii spun “buna” fara sa plang.Oh Tyler!Ea nu mai deseneaza.Am fost sa o vizitez cu ceva timp in urma si toate picturile pe care le avea cu tine le-a dat jos si le-a pus intr-un loc pentru ca nimeni sa nu le mai poata vedea.Parul ei a crescut inapoi,este frumos.N-am observat inainte ca tu si Caroline aveti aceasi culoare de par.

Ploua azi,asta inseamna ca plangi Tyler?Nu plange.Te rog nu plange.Daca cineva trebuie sa planga atunci acestia suntem noi.Oamenii pe care i-ai lasat in urma.Mama ta sa intors la terapie dupa ce ai murit,e mai bine…dar chiar si asa nu pot vorbi cu ea.Incepe si plange de fiecare data cand se uita la mine,si doar din cauza ca am o mica bucata din tine in mine.Dezbatem ce nume sa ii punem micutului,eu vreau sa ii pun Michael si mama ta vrea sa il cheme Tyler.Dar nu stiu daca as reusi sa aud acest nume tot timpul.

Tatal tau e bine deasemenea.Isi petrece mult timp cu Caroline,intr-atat incat acesta mi-a marturisit ca devine enervant.Intr-un fel stiu cum se simte,vrea doar sa fie singura.Dar chiar si ea are nevoie de putina ghidare din cand in cand,nu crezi?

M-am mutat din apartament cu Aidan,tata vrea sa ma intorc acasa si sa stau cu el in Queens.Nu sunt sigura de asta.Vreau sa spun,da il iubesc, dar nu cred  ca va fi in stare sa ma ajute cu copilul din moment ce e la munca tot timpul.

Mama ta mi-a oferit vechea ta camera din casa ei cu Les.Stiu ca imi va fi mai bine acolo decat oriunde altundeva….dar este atat de greu!Oriunde ma uit vad ceva ce imi aduce aminte de tine.

E ca si cum nu pot scapa de prezenta ta.Esti aici cu mine Tyler?Cateodata cred ca iti pot simti caldura alaturi de mine,dar niciodata nu sunt singura.Sper ca esti tu…

Dumnezeule!Copilul loveste ca un nebun de cateva zile…Ca si acum,loveste.Tyler, trebuie sa fiu sincera,fara tine aici ,ma intreb uneori daca voi mai supravietuie inca o zi.Apoi ma gandesc,ca trebuie sa supravietuiesc,de dragul tuturor.Trebuie.Ma omoara gandul ca nu vei putea niciodata sa il tii in brate pe micutul nostru Mikey.

M-am tatuat de curand.Aidan si cu mine ne-am facut cate unul impreuna….in memoria ta.Nu vom spune nimanui despre ele,desi…pentru ca este intre noi.El s-a tatuat pe bratul drept.Numele tau.

Eu mi-am tatuat numele tau,pe partea din spatele a gatului,nimeni nu il va vedea decat daca imi voi prinde parul sus….ceea ce nu mai fac oricum.Acolo e si o inima deasemenea,ca sa imi aminteasca de prima mea dragoste adevarata.Tu…

Stii ce este ridicol? Faptul ca au trecut cateva luni de cand ai disparut si nu ma pot opri gandindu-ma ca poate chiar nu ai plecat.Si cand ma trezesc dimineata,singura in pat,ma gandesc ca poate esti la cafenea,scriindu-I lui Michael.Dar apoi iti vad lucrurile neatinse si realitatea ma loveste din nou.Ai plecat.Ai plecat cu adevarat.Am incercat sa iti scriu la mormant dar nu pot.Am impresia ca vorbesc cu mine insami….nu esti acolo.Sufletul tau nu se odihneste acolo.Iar trupul tau nu este nici el acolo.

Nu te-am gasit niciodata.

Tatal tau a angajat foarte multi oameni sa te caute in acea zi.Ii intrase in cap ca esti acolo…prins.In acelasi timp, in viata.E ca si cum te ascunzeai de noi….ca si cum nu vroiam sa te gasim in cenusa.Este adevarat?Ne salvai pe noi sa nu iti vedem trupul pe care il stiam?Frumos din partea ta,nu as fi suportat sa vad cum arati.

Caroline m-a intrebat odata daca m-am gandit cum e sa arzi de viu.Nu i-am raspuns…..ea stie ca asa ne-ai parasit.Intr-o minge de foc….nu vorbim niciodata despre asta.Trebuie sa recunosc totusi,ideea m-a intrigat.Am tinut mana peste aragaz,doar pt a simti o usoara senzatie din ceea ce tu ai indurat.

A durut atat de mult!

Tyler,imi pare rau ca in felul asta a trebuit sa pleci.As fi vrut sa fiu acolo pt tine,trebuia sa vin cu tine.Mai bine,trebuia sa te fac sa nu mergi.Ar fi trebuit sa te implor sa mai dormim putin.Trebuia sa iti pregatesc micul-dejun inainte…..orice!

Ma simt rau.Caroline mi-a spus odata ca se invinovateste.Ea crede ca e vina ei ca tu ne-ai parasit…..pt ca a facut atat de mare incidentul cu parul ei.Si incidentul cu tine,la scoala ei…se invinovateste.I-am spus totusi ca nu…..i-am spus ca acesta a fost planul lui Dumnezeu sa te ia,pt ca avea lucruri mai bune pentru tine.

Vroia sa stie de ce Dumnezeu ii lua toate persoanele pe care ii iubea de langa ea.I-am spus de multe ori ca eu nu voi pleca de langa ea,ca voi fi in viata ei inlocuindu-te pe tine.Totusi, niciodata nu voi putea completa iubirea pe care i-o oferai.Este fericita ca va fi matusa,totusi.A spus ca indiferent de ce,ea va fi prima care ne va tine bebelusul in brate prima.I-am spus ca poate sa vina cu mine in sala de nasteri….in locul tau.

Hey,inainte sa uit,poti sa ii spui mamei ca o salut,ca o iubesc si ca mi-e dor de ea?A trecut asa mult timp,si sunt sigura ca se va bucura sa afle despre mine.Spune-I despre copilul nostru deasemenea,daca poti.Se va bucura sa afle ca vom avea un fiu.

Cateodata ma gandesc la viitor.Cand va creste,voi fi in stare sa ii arat o poza cu tine?Cand va merge la scoala si va invata despre tragediile din 9/11 in istorie,va stii ca propriul tata a fost o parte din  ea?

Vreau ca primul lui cuvant sa fie “tata”….doar pt tine.Chiar daca nu te va avea ,il voi invata sa te iubeasca.Il voi invata ca vei fi mereu cu el.

Evacueaza cladirile care au cazut acum si cateodata ma  gandesc ca dupa atata timp,in cele din urma te vor gasi.Sau poate ca nu,si viata ta va fi adaugata la mormanul de gunoie si luata….

Poate ca cenusa ta a zbura cu vantul si poate,doar poate esti pestet tot in acelasi timp.Si doar imi lipseste prezenta ta.Sper ca asta sa se fi intamplat,ca vantul te-a ridicat si te-a purtat  sa fie cu toata lumea pretutindeni.

Dar in acelasi timp,sunt in deajuns de egoista sa imi doresc sa fii doar cu mine…si doar cu mine.

Poate ca atunci cand tot gunoiul va fi luat,si vor incepe sa construiasca totul de la inceput,poate voi putea merge la monumental memorial.Poate voi fi in stare sa ating marmura rece  si sa pipai numele tau cu varful degetelor si sa te simt.Poate…

Nu m-am dus,dar Aidan a fost.Si a spus ca nu se putea opri din plans.Si numai Dumnezeu stie ce festival al lacrimilor voi avea.

Mi-e dor de tine.As vrea sa iti spun ca te iert ca m-ai parasit….dar nu pot.Nu inca,cel putin.

Poate intr-o zi.Dar nu acum.Nu acum cand viata mea se pune in ordine pt copil….Eu doar….nu pot.Este prea greu.Nu mi-am luat nici macar adevaratul ramas-bun.

Nu mai am rabdare pana in ziua in care te voi revedea…desi sper ca acea zi sa nu vina prea curand pt binele familiilor noastre.Trebuie sa fiu aici pt Michael.Trebuie.Nu ar fi corect pt el sa aibe ambii parintii luati de langa el.

Doamne,te urasc.Nu.Nu te urasc,ci doar vreau sa tip asta pt un anumit motiv.Poate pt ca iti simt lipsa al naibii de mult.Imi lipsesc saruturile tale,parul tau,ochii tai,zambetul tau,rasul tau,totul…

Imi lipsesti.

Si nimic nu imi va putea lua asta niciodata.

Te iubesc.

As fi vrut sa iti fi spus sincer in acea dimineata….si chiar daca ar fi fost sincer….uitandu-ma inapoi acum,as fi vrut sa iti spun de o mie de ori intr-un million de feluri.

Dar nu am facut-o  si nu voi mai putea niciodata sa repar asta.

Asa ca Tyler Keets Hawkins iti spun acum in  toate sensurile din lume….Te iubesc.

Al naibii de mult.

Dar as fi vrut sa fi fost de-ajuns sa te aduca inapoi.

Restaurantul se inchide acum,trebuie sa plec.Dar voi reveni  maine,si in ziua urmatoarea si  a doua zi…Voi continua sa vin.Sa speram ca atunci cand Michael va fi mai mare,il voi aduce si pe el aici,si vom sta in locul in care noi doi am stat.

Te iubesc Tyler,pt totdeauna…

Ally

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

“Domnisoara,inchidem.” Chelnarul a atins-o pe umar si Ally s-a uitat in sus,uitand pentru o clipa unde e in timp ce scria ultimile propoziti.S-a uitat la ea cu mila.Era proprietarul,o stia pe Ally,o vazuse venind mereu.

Statea in acelasi loc,uitandu-se pe fereastra la cer.

“Oh…Imi pare rau.Ea a oftat  si si-a inchis jurnalul si i-a legat sireturile in jurul lui.Si-a sters lacrima si a incercat sa-I  zambeasca.”Am pierdut notiunea timpului.”El i-a zambit.”Sa nu iti para rau.”I-a soptit.

Ally si-a tras glug ape cap in timp ce se ridica ,si-a pus geanta pe umar si si-a bagat mana in buzunare,atigandu-si in secret copilasul.

Ploua afara,si cerul era plin de nori….doar un petic din partea de nord,unde putea sa observe o multime de stele ce se aprindeau in ochii ei.

“Hey,Tyler…”A soptit,ridicandu-si fata spre ploaie,muscandu-si buzele si zambind.

Desi ploia era rece si ii ingheta obraji,ea simtea caldura….si simtea ca o proteja intr-un fel.

“Te simt.”A zambit in timp ce pasea in lumina calda…”Esti aici.”

Picaturile de ploie cadeau in timp ce ea isi tinea capul spre cer,iubind felul in care ii atingea pielea si se prelingeau pe gatul ei.

Ii stergeau toate lacrimile.

Ally a asteptat un taxi care sa o duca acasa.Si atunci cand a venit,ea a ezitat nevrand sa lase in urma caldura pe care o simtise….Dupa ce a intrat inauntru si s-a asezat la fereastra….uitandu-se la o stea care luminase cerul pe tot drumul spre casa….

Ally il simtise pe Tyler pentru prima data in aceasta seara….si a stiut ca el nu plecase niciodata cu adevarat.

Ashley…

Ola chicas sper ca v-a placut atat de mult cum mi-a placut mie.

kisses&hugs

Klauss33