Do you know, I can’t remember the last time we kissed….
‘Cause you never think the last time’s going to be the last time – you think there will be more. You think you have forever, but you don’t.

                   Bella Point of View

Ne-a gasit!!!!

-Bella,suntem in siguranta ,nu are cum sa ajunga la noi,agape mou.
-Cum poti sa spui ca suntem in siguranta Edward? Tot corpul imi tremura,nu ma asteptam ca pauza noastra sa se termine asa repede.Stateam in spatele lui Edward,lacrimile imi cadeau la comanda…singurul lucru pe care il vedeam era arma pe care sotul meu o tinea atintita spre usa.Alarmele tiuiau ingrozitor,fumul isi facea cunoscuta prezenta…norocul meu era prosopul ud pe care Edward mi-l daduse cu cateva minute in urma.Il tineam in dreptul nasului,reusind astfel sa respir.
-Nu va ajunge pana sus Bella,e prins in capcana…baietii au de gand sa il incolteasca.
-Vreau sa iesim de aici,Edward!
-O sa iesim,agape mou. S-a intors cu fata spre mine,si cu mana stanga mi-a atins obrazul…Fata lui nu era panicata asa cum eram eu,ci exprima siguranta,sentimentul de care aveam nevoie atat de mult acum.
-Edward,e atata fum…o sa ne sufocam aici,am spus presandu-mi din nou prosopul pe fata,ochii imi lacrimau acum de la fum.M-a tras la pieptul lui incercand sa ma aprotejeze cu propriul corp.O sa folosesti arma? Am intrebat incercand sa imi tin mintea ocupata.
-Daca o sa fie nevoie,o voi folosi.Cred ca ai dreptate totusi…ne vom sufoca aici daca nu iesim curand.
-Edward…mi-e frica,am soptit.
-Nu ai de ce,sunt aici iubirea mea.Ca sa ajunga la tine trebuie sa treaca de mine,iar asta nu se va intampla,agape mou.Ai incredere in mine.
Nu se auzea nimic decat alarmele si bataile inimilor noastre.Aveam incredere in Edward,dar toata situatia ma inspaimanta.Faptul ca nu stiam la ce sa ma astept,ceea se va intampla….groaznic.
-Bella,stai aici indifferent ce auzi,sa nu te misti din locul asta,ma auzi?
-Unde te duci?
-Nu putem astepta Bella,trebuie sa il prindem pe nenorocit.
-Nu ma lasa singura aici,te rog.Trupul mi-a fost inundat de o sudoare rece dar mi-am inclestat dintii si mi-am mentinut privirea spre Edward.Nu aveam timp sa analizam situatia sau sa incercam sa il prindem,in acest moment trebuia sa scapam cu viata si atat.Nimic altceva nu mai conta.Trebuie sa gasim o portita de scapare,Edward si atat.Vom vedea mai incolo ce vom face,dar vom arde de vii aici daca nu iesim,nu mai suport fumul.
Imi fortam capul sa se limpezeasca astfel incat sa pot auzi pasii atacatorului nostru sau pe cei ai baietiilor care incercau sa il prinda,dar tot ce auzeam era o liniste sfasietoare.
-Bella,hai sa incercam sa iesim pe scarile de la terasa.O sa iti dau o veste antiglont,vreau sa o iei pe tine.L-am vazut cum se indeparteaza si bajbaind prin fum dupa bagaj.
-Ia asta pe tine,intinzandu-mi vesta si cautand in continuare in geanta.Sper ca iti plac sepcile,agape mou.
Mi-a prins parul intr-un coc si mi-a pus o sapca inchisa la culoare in  cap,dupa ce am reusit sa iau vesta antiglont pe mine,mi-a mai o geaca de-a lui.
-Ce-I cu toata deghizarea asta,Edward?am intrebat uitandu-ma intrebator la el.
-E doar pentru protectia ta,agape mou,atat.Nu iti face griji.
Parea sa evite sa imi raspunda,ochii lui incercau sa imi zambeasca ca sa ma linisteasca desi situatia era grava.
-De ce nu iti iei vesta pe tine,Edward? Am intrebat nepricepand de ce nu se imbraca si el.
-Nu am nevoie,din cauza asta.
-Nu ai decat o vesta,nu?
-Nu asta conteaza acum,si da, nu am decat o vesta.
-Ia-o tu,eu nu am nevoie!

-Bella,intelege ca dupa tine vine,eu…nu contez acum,decat tu si copilul contati,asa ca inceteaza sa iti faci griji in privinta mea.Uita-te la mine si mi-a luat fata in mainile lui,vei merge in fata mea,indiferent ce se va intampla nu vreau sa te opresti,ai inteles?Continui sa mergi,viata ta si a copilului depind de asta.Nu te uiti in urma,ok?Orice crezi ca s-a intamplat,mergi mai departe.Promite-mi ca asa vei face.
Stiam ca era gresit,dar am dat din cap.

-Nu,vreau sa te aud spunand-o Bella.
-Promit ca nu ma voi opri,promit ca nu ma voi uita in urma mea,indiferent de ce se va intampla,Edward.
-Asta-I fata mea,a spus si a depus un sarut tandru pe fruntea mea.Acum haide,usor fara sa facem galagie.
Am inaintat usor,tinandu-l pe Edward de mana.
Din cauza fumului vedeam greu ceea ce era in fata,noroc cu prosopul umed care ma ajuta sa respir.In cateva minute am ajuns la usa terasei,am deschis-o si am iesit putand in cele din urma sa respire in cele din urma aer curat.Situatia era mai grava decat ma asteptasem initial.Tot parterul era cuprins de flacari,baietii ar fi trebuit sa ajunga déjà la noi dar nu se vedeau prin apropiere.Ceva se intamplase cu ei.Oh,Doamne.
-Nu e timp de pierdut,agape mou.
-Edward,trebuiau sa ajunga la noi pana acum,au patit ceva! Am spus,gandindu-ma la prieteni lui Emm si Jazz.
-Inainteaza Bella,nu te gandi la ei acum,nu e timp.
Imi era greu sa vad in fata,peste tot numai fum si intuneric.Era trecut de miezul noptii de asta eram sigura.Zorii nu aveau sa vina in salvarea noastra prea curand.Incercam sa imi tin echilibrul,cu toate ca ma agatam de diferite craci,Edward imi spusese ca trebuie sa ne indepartam de casa si de plaja,asa ca ne croiam drum spre mijlocul insulii.Simteam respiratia lui Edward in ceafa mea in timp ce ma chinuiam sa merg cat de repede puteam.
Inima imi batea inebunitor,presentimentul ca se va intampla ceva rau,nu imi dadea pace.
Venise clipa.
Niciodata nu am crezut ca se va ajunge aici,si totusi eram pusa in aceasta situatie alaturi de un barbat care in ultima vreme imi zdruncinase lumea interioara.Parea incredibil,dar alaturi de el parca ma trezisem dintr-un somn adanc.Nu intelegeam prea bine sentimentele care le aveam pentru el,dar stiam ca acestea sunt intense,mult mai intense decat cele pentru Jacob.Saracul meu Jacob!
Mersesem vreme de jumatate de ora prin intuneric cand Edward m-a tras de mana,semn sa ma opresc.
Vroiam sa il intreb ce se intampla,cand mi-a dus mana la gura.Incercam sa imi dau seama face, cand in cele din urma m-a lovit.
Cineva venea dupa noi.
Imediat Edward a inceput sa ma traga nebuneste dupa el,fugeam intr-un ritm alert.La un moment dat ne-am oprit.
Era liniste,prea multa liniste…
-Bella,mi-ai promis ceva,iar acum vreau sa te tii de cuvant.
-Nu! am spus apasat.
-Shhhh,nu avem mult timp la dispozitie,e in urma noastra.
-Nu te las singur,am protestat.
-O sa fiu bine,agape mou.Trebuie sa te indepartezi cat poti de mult,ca sa nu aiba nicio sansa sa ajunga la tine.Nu va pleca de aici viu,Bella.E sansa mea sa il prind,devine neglijent iar asta e in favoarea noastra.Nu se asteapta ca noi sa ne despartim.
Uite,am reusit sa iau aceste doua doua rachete de semnalizare si statia,in felul asta te vom gasi mai repede,dupa ce se va termina tot.
-Edward…
-Nu e timp,ai promis.Fugi si nu te uita in urma!Spunand asta m-a sarutat apasat pe frunte si mi-a dat drumul,facandu-mi in acelasi timp si vant,indepartandu-ma de el.
Cu sufletul facut bucatele am inceput sa merg,uitandu-ma mereu in urma,la el…pana cand nu se mai vedea nimic.
Am inceput sa fug,gandindu-ma la promisiunea care i-o facusem….Picioarele imi erau amortite,tot corpul ma durea de la efortul pe care il depusesem in ultima ora.Imi era greu sa inaintez prin toate hartoapele,dar nu aveam de ales.Speram ca Edward sa vina repede dupa mine,ca sa ma pot simti din nou in siguranta la adapostul bratelor lui.
In cele din urma m-am oprit,m-am sprijinit de un copac din apropiere si am asteptat,un semn,orice…nimic.
Pana cand am auzit sunetul pe care nu doream sa il aud…si nu o data,nici de doua ori ci de trei ori.Zgomotul facut de gloantele trase le simteam de parca pieptul meu fusese cel care le incasase.Ma gandeam cu oroare la Edward.
Nu trebuia sa plec,sa il las singur,poate ca impreuna aveam mai multe sanse sa scapam vii din situatia asta.
Inima imi bubuia in asemenea fel incat crede-am ca la un moment dat pur si simplu se va opri…toate gandurile mele erau acum indreptate spre Edward si focurile de arma pe care le auzisem.
Doamne,te rog,sa nu fie el cel ranit,te rog,nu el….nu el.
M-am lasat pe genunchi,facandu-ma cat mai mica,nevrand sa mai inaintez,sperand ca Edward sa ma gaseasca mai repede.Trebuia sa fie bine,sa vina dupa mine.Niciodata nu m-am gandit ca poate nu am mult la dispozitie cu persoanele dragi mie.Niciodata nu stie cand va fi sfarsitul,cand va veni.
Cand eram mica crede-am ca parintii mei vor fi nemuritori…Ca vor fi alaturi de mine intodeauna,apoi cand au disparut…mi-am dat seama ca niciodata nu vom stii cand va fi ultima clipa…Jake,parea a fi ultima persoana la care ma asteptam sa dispara in felul ala din viata mea.Stiam ca de data asta nu aveam sa imi mai revin.Edward,era prea important in viata mea.Multi ar spune ca prea usor mi-am revenit dupa moartea logodnicului meu,m-ar condamnat poate ca am ajuns atat de repede sa il iubesc pe prietenul lui.
Dar ei nu stiu….
Nici eu nu imi pot explica prea bine,cum au aparut aceste sentimente intr-un timp atat de scurt.E mai presus de mine…E ca si cum il cunosc sau mai bine spus inima mea il recunoste dintr-o alta viata.Sentimentele de déjà-vu pe care le am alaturi de el…singuranta pe care o simt cand sunt cu el. Nu exista doar atractie fizica, emotionala, sexuala ci simt ca este mult mai mult, ca tot ce simt si percep va exista pentru totdeauna. Îl pot simti în toata complexitatea lui, ca si cum l-as cunoaste de mii de ani. Este ca si cum nu mai astept nimic de el, pentru ca am deja totul. Simplul fapt ca stiu ca exista îmi este suficient.As face orice,doar sa stiu ca e in viata,in siguranta….inclusiv sa ma predau.
Edward…el reprezenta luminita mea de la capatul tunelului.
Edward,te rog…vino dupa mine.Te rog Doamne,adu-l la mine.
Era intuneric,nu vedeam decat un metru in fata mea .
Trebuia sa ma intorc,sa il gasesc ,dar nici macar nu mai stiam din ce directie venisem.Totusi trebuia sa incerc,trebuia sa ajung la el,sa vad daca e bine.Ii promisesem ca nu ma voi intoarce dar nu puteam sa imi tin promisiunea,era prea important pt mine.
Asa ca obercaind prin intuneric am incercat sa refac drumul pe care il parcursesem,de data asta nu mai fugeam,mergeam incet si cu grija ca nu pot fi luata prin surprindere.Totul parea desprins dintr-un film de groaza ca cele pe care le vedeam in adolescenta cu Alice.Cel mai infriscator lucru era linistea.Vroiam sa aud ceva,orice dar nimic.
Pana cand…
Statia a inceput sa fasaie,ca atunci cand cineva schimba frecventele.
Poate ca e Edward…
Am apasat pe butonul verde nestiind ce altceva sa fac.
-E cineva acolo? Edward,tu esti? Am intrebat sperand sa ma auda cineva.
-Edward? Auzeam respiratia cuiva,dar parea sa nu ma auda sau cel putin asa crede-am.
-Buna seara d-na Cullen,in cele din urma reusim sa avem o conversatie.Vocea de la capatul celalat ma inghetase.Nu era Edward,nici baietii.
Ci atacatorul meu.
Vocea era groasa,parea un pic fortata.Era ciudat sa ma gandesc ca el era cel care incercase de atata ori sa ma omoare,ca el era cel care ii curmase viata lui Jake.
-Fara cuvinte? A intrebat.
-Cine esti?
-Ooooo,ti-ar placea sa stii asta,nu? Ei,o sa pastrez surpriza pentru la sfarsit.
-Unde e Edward? Am intrebat disperata.
-Nu mai trebuie sa iti faci grija in privinta lui.Vezi ce provoci Bella?
-Ce spui?
-Totul e din vina ta,doar a ta.Toti cei din jurul tau vor avea de suferit.O sa ii distrug unul cate unul pana cand vei ramane singura.
-De ce faci asta?
-Din placere sa te vad suferind.
-De ce eu,de ce?Nu ti-am facut nimic,nici macar nu stiu cine esti.
-Indirect mi-ai facut,asa cum nu vei stii niciodata,cat rau imi face numai simpla ta existenta.
-Te rog…
-Ma rogi ce?
-Lasa-ne in pace,nu ti-am facut nimic! Am tipat printre lacrimile sarate ce imi siroiau pe obraji.Nu intelegeam nimic din ce imi spunea.
-Nu va voi lasa in pace decat in clipa in care voi termina cu voi,iar tu vei fi martora la moartea prietenilor tai.Vreau sa simti aceeasi durere pe care am simtit-o cand am pierdut iubirea vietii mele! Nu meriti sa fii fericita,ai inteles?Niciunul dintre voi nu merita,nu dupa prin cate am trecut eu.Vreau sa simti disperarea pe care am simtit-o eu cand cel drag mi-a fost smuls de langa mine! Vreau sa inebunesti de durere.
Vreau sa iti doresti sa mori,sa mori ca sa fii cu el…vreau ca fiecare secunda care trece din zi si noapte sa te gandesti la el,sa te visezi langa el si acest lucru sa fie imposibil,pt ca el nu mai e….el te-a lasat aici singura. Vreau sa nu iti gasesti linistea sau consolarea nicaieri.Vreau sa simti ca te sufoci de atata durere…ca mine.
-Ok,am inteles ma urasti….atunci uite,facem un targ,ce spui?
-Sa te aud,nu ca m-ar interesa prea mult,a raspuns vocea glaciara.
-Ia-ma pe mine in locul lor,nu ai de ce sa ii ranesti pe ei…nu au nicio vina,pe mine ma vrei,nu?
-Suna bine Isabella Marie sau cum iti spunea Jacob? Hmm,sa ma gandesc…a,gata Isa.
Suna bine dar vezi tu….am ceva si cu ceilalti.Fiecare dintre voi ati contribuit la ruinarea vietii mele,asa ca nu ma poti invinui ca vreau sa va servesc acelasi meniu tuturor.Dar,o sa ma gandesc la asta.Atunci cand se va intampla asta,vei actiona dupa instructiunile mele.
-Edward? Am soptit sper sa imi spuna ca nu l-a capturat.
-Imi pare rau D-na Cullen,dar se pare ca ai ajuns sa fii vaduva inca din luna de miere.
-Nuuuuuuuu!Nu,nu e adevarat,nu ai facut asta….
-Ba da,vrei sa iti spun care au fost ultimile lui cuvinte?Induiesatoare chiar…implora pentru viata ta “agape mou”. Mare placer mi-a facut sa il privesc in ochii in timp ce ii puneam stop vietii lui patetice.Am asteptat 5 ani ca acest moment sa vina,5 ani nenorociti dar au meritat.Atat am avut la dispozitie sa ma pregatesc…sa planuiesc fiecare amanunt.
-Te rog,spune-mi ca nu i-ai facut nimic,te rog.
-O sa vin dupa tine Isa,e mai bine sa nu te opui.Pe curand!
Emmett&Jasper Points of View

-Nu poate sa fie mort,Jazz.La dracu,nu asa! Mi-am dus mainile la cap,vrand sa imi smulg parul.Tot ce se intampla….era greu de asimilat.
Nu exista cuvinte,pentru momentele prin care treceam de cand am prins de veste ce se intampla pe insula.In toiu noptii Sam ma sunase sa ma anunte ca e acolo atacatorul,in casa.
Trecuse peste toate sistemele noastre sophisticate,trecuse peste baietii mei.Paul e in coma indusa,medici incearca sa repare raul pe care 5 gloante il produsese.Jared avea arsuri de gradul 2 si un ligament rupt la piciorul stang.Ceilati aveau lucruri minore,cum ar fi coaste rupte,vanatai…
Nu puteam sa imi dau seama unde planul nostrum daduse gres.Se parea ca atacatorul era mereu cu un pas inaintea noastra,ne stia toate golurile.
Gandul asta ma omora,doar o data in viata m-am mai simtat atat de vulnerabil si stim cu toti cum a iesit atunci.
-Emm,o sa fie bine.Nici eu nu cred ca Ed e mort,a spus asta doar ca sa o atace cumva pe Bella din moment ce nu putea ajunge la ea.
-Dar sangele…
-La ranit,dar nu e mort.Nu simt asta.
-Nici eu.Ce dracu a fost in capul lui, Jazz cand i-a iesit in cale atacatorului?Putea sa fuga cu Bella,trebuia sa isi imagineze ca noi suntem pe drum,putea sa traga de timp.
-Trebuie sa fi avut un motiv.Stia ce face,te-ai gandit poate e cineva cunoscut noua?Poate l-a recunoscut si a crezut ca asa are mai multe sanse sa il doboare.
-Nu stiu ce sa mai cred.Stii la fel de bine ca si mine ca nu il va lasa prea mult in viata.Iar noi nici macar nu stim de unde sa incepem.
-O sa gasim ceva,Emm.Acum trebuie sa avem grija de Bella,e destul de daramata.
-Cine e cu ea?
-Carlisle si Esme incearca sa o linisteasca sis a afle cat mai multe,iti dai seama ce simt ei in momentul asta?
-Da.Fetele?
-Alice si Rose s-au dus sa verifice ceva,au o idée.
-A,ce?
-Rose cunoaste pe cineva la aeroport iar Alice are alte contacte acasa si sperau sa vada lista cu pasageri care au venit in aceasi perioada cu noi,poate vor recunoaste vreun nume.
-Stii ca nu ne va ajuta cu nimic asta,probabil foloseste un nume fals.
-Stiu,dar e bine le tine ocupate momentan,sunt la fel de ingrozite ca si noi.
-Nu trebuiau sa plece singure.
-Nu sunt singure,Emm.
-Cu cine sunt Jazz?
-Nu cu cine ci cu ce…a spus zambit viclean in timp ce mi-a raspuns.
-Ce ai facut?
-Le-am dat ceva cu care sa se apere in caz de ceva.
-Esti un nebun Jazz,la cat de paranoice sunt in acest moment poate gresesc tinta.
-Eeeee,m-am gandit la asta si eu,asa ca I le-am dat lui Rose.
-Ce-ai facut? Te omor cu mainile mele!
-Linisteste-te bro,le-am dat doar un pistol cu electrosocuri si un spray.E de-ajuns momentan.
-Ar trebuie sa mergem sa vorbim cu Bella,acum ca s-a mai linistit.
-Ok,hai sus.
La usa Bellei Carlisle era rezemat de perete,parea distrus.
-Nu mai suportam sa stau acolo,amandoua nu fac decat sa planga iar eu…nu pot face nimic.
-Carlisle tocmai mi-a venit o idée.
-Spune Emmett.
-Ai prieteni la FBI?
-Da,cativa.
-Acei cativa sunt sus-pusi?
-Sefi,la cine altcineva crezi ca ma refeream.I-am ajutat la cateva cazuri in care parea imposibil sa castige.
-Ok,as fi apelat chiar eu la cativa dar stii cum e munca noastra,ne-am facut si cativa dusmani pe-acolo.
-Pe cine vrei din FBI?
-Pe Dean si Sam Winchester,sunt psihologi criminalistici.
-Ii cunosc,sunt cei mai buni.Crezi ca ar putea sa ne ajute?
-Cu siguranta,suntem depasiti de situatie,Carlisle.Nu stim cu cine avem de a face.
-Ok,ma duc sa imi sun contactele atunci,cu putin noroc pana maine sunt aici cei doi.

-Jazz,esti sigur ca e femeie?
-Da.
-Atunci am dat de dracu’ femeile fac mizerie,intodeauna.
-Nu asta ma ingrijoreaza cel mai mult Emm,ci trecutul ei,se vede de la posta ca are trecut militar.E organizata,foarte organizata.
-Sa inceapa jocul,atunci!
……………………………………………………………………………………………………………………

Edward Pov
In urma cu 6 ani.
“-Cand ai venit Jamie?
-Azi-noapte,dar nu am vrut sa te trezesc,Eddie.Era tarziu pentru tine,pustiule.
-Noutati?
-Da.
-Cand o vom cunoaste?
-Hey,e prea devreme pentru asta.
-Mama va fi inebunita cum va auzi.
-Stiu,dar e prea curand.In plus ea nu vine des acasa,acum e acolo.
-S-a indragostit de Afganistan?
-Poate.E complicat.
-De ce?
-Eh,postul ei e mai dificil decat al meu.Nu poate pleca cand are chef.
-Ce face,va aduce cafele? Am spus razand.
-Nebunule! E lunetista.
-Wow…rece ca gheata,banuiesc.
-Nu,nu e asa.Poate face cel mai greu lucru dintre noi dar asta nu o face mai putin om decat noi restul.Are un suflet minunat,e dulce,pura…
-Dar e lunetist,James!
-E extraordinara, Edward tocmai din cauza asta.Nu te gandi ca omoara ca vrea,ci sunt ordine.Pentru ca mai multi oameni sa traiasca uneori trebuie sa moara unul.Asta e meseria noastra.A mea.
-Bine,nu mai comentez.Te-ai culcat cu ea?
-Intinzi coarda prea mult,fratioare.
-Asta inseamna ca da?
-Inseamna,ca nu e treaba ta,strengarule!
-Daaaa!
-Offf,ce ma fac eu cu tine?
-James,vreau sa ma inrolez si eu.
-Sa nu te aud ca spui asta!
-Dar asa am fi din nou impreuna.
-Edward,te-ai gandit la Esme si Carlisle? Ar fi distrusi daca ai face-o.
-Dar tu te-ai inrolat,nu e corect!
-Eu sunt mai mare decat tine,in plus nu avem de gand sa mai ramanem mult.Vreau sa imi intemeiez o familie,atat eu cat si ea.Am vorbit destul de serios despre asta cand am plecat.Inca un an si gata,ma intorc acasa.
-Veti sta cu ai tai?
-Nu,nu se pune problema,dar stai linistit nu o sa scapi asa usor de mine.Il stii pe batranul Mackenzie din josul strazii?
-Da,morocanosul pe care il sicanam cand eram mici.
-Da,el.Vrea sa vanda casa ca sa poata merge sa locuiasca cu fiul lui.Ma gandeam sa o cumpar.
-Abea astept sa treaca anul asta….”

Simteam durerea si in cea mai mica particica a corpului meu.Imi simteam trupul greu,respiram greu si ma durea fiecare gura de aer pe care o luam.
Nu imi aduceam aminte ce s-a intamplat cu ore in urma,totul era in ceata.Eram pe un scaun,mainile imi erau prinse cu catuse la spate iar piciorele si ele erau legate.
Bella!!!
Usor imi aduceam aminte,il luasem pe atacator prin surprindere,reusisem s ail pun la pamant si sa ii dau masca jos.Aflarea identitati atacatorului ma luase prin surprindere si pentru cateva secunde am inghetat timp in care ma impuscase.
-Ti-ai revenit,bun.
-Tu?
-Nu te asteptai…contam pe asta.Stii,era o vreme cand abea asteptam sa te intalnesc.Si uita-te la noi acum in ce conditii o facem.

Ola…Sper sa va placa capitolul,scz greselile daca exista…Capitol mic din pacate,luni incep sesiunea si am zis ca nu are rost sa o mai lungesc.

kisses&hugs

Klauss33

Când lucrurile par că nu se mai înrăutățesc, ai răbdare. Se vor înrăutăți curând.

 Edward A. Murphy

Edward a aranjat ca un echipaj sa ne duca pe insula,mica plimbare a durat aproximativ o ora,nu se vedea nimic la cat de intuneric era.Nu intelesesem de ce a insistat sa plecam noapte cand puteam sa asteptam cateva ore pana rasarea soarele sa plecam.Nu avea rost sa il enervez mai rau decat era,chiar daca incerca sa para relaxat se prefacea.Mereu cand erat nervos isi trecea mana prin parul rebel.Asa ca m-am abtinut de la comentari si am stat cuminte pe banca de pe yacht.Oare la ce se gandea?

Stiam la ce ma gandeam eu si parea sa imi fie de-ajuns sa ma ingrozesc.

Aveam sa fim singuri doua zile,pe o insula…intr-o casa.

Nu aveam cum sa incerc sa il evit,asta era sigur. Oare daca o sun pe Alice si ii spun sa ma scape din asta ar facea-o?

Cu siguranta ca nu.Aveam impresia ca diavolitei ii cam placea aranjamentul asta.Nu ca mie nu mi-ar placea,sincera sa fiu dar…mi-e frica de el.Se presupune ca sunt sotia lui acum.Si ce face o sotie?

Vreau sa fiu un strut,Doamne cat imi doresc! Sa imi bag capul in nisip pana trec aceste doua zile.Daca numai cu un sarut putea sa imi faca picioarele de gelatina nici nu vroiam sa ma gandesc la ceva mai mult.

O sa fac in asa fel incat sa ajung in casa prima si ma evaporez in prima camera pe care o gasesc  si incui usa.Oare ar fi in stare sa o sparga?Dupa temperamental lui volcanic s-ar putea spune ca da.Trebuia sa imi fac cateva planuri de salvare,dar nu prea am prea multe alternative.Poate ca e un gentleman si ma va scuti de aceasta umilinta.Nu puteam sa ii ofer ceea ce isi doreste.Bella Swan nu a fost niciodata buna la asa ceva,cu Jacob era…niciodata nu pusesem asa problema,nu ma gandisem ca va disparea din viata mea si va trebuie sa iau asta de la capat.Nu vreau sa mai gandesc la asta,punct.Daca va incerca el va fi dezamagit.

-Te simti bine Bella? Pare ca se da o lupta in mintea ta…in momentul in care am auzit ceea ce a spus m-am inecat cu gura de suc pe care o luasem…

-Si de ce ai crede asta?

-Pai,esti pusa pe ganduri de cand am plecat,de fiecare data cand te-am atins ai tresarit.

-Nici tu nu esti prea relaxat,asa ca nu te lua de mine.

-Touche.

-Frumos yacht-ul.

-Intr-adevar,dar a  fost alegerea lui Alice.

-Ar fi trebuit sa imi dau seama,am inceput sa radem amandoi.Era imens iar pe langa asta foarte luxos.Numai ea putea alege asa ceva pt o plimbare de o ora.

-Daca vrei putem sa ramanem pe el .

-Aaaaa,nu.M-as simti mai bine intr-o casa,crede-ma.

-Banuiam,dar trebuia sa te intreb.

-Ei,pai multumesc atunci ca ai intrebat.

-Mai e mult pana ajungem?

-Putin,sincer nu am habar.

-Cum ai gasit casa?

-Emmett si Jazz au gasit-o,mi-au aratat cateva poze si m-am gandit ca ar fi bine

sa ne indepartam putin de toata nebunia.Nu crezi?

-Hmmm,e ok cred,am marturisit.

-Bella…a suspinat

-Da?

-Esti atat de frumosa.

-Mi-ai mai spus asta azi,de multe ori.

-Asta e adevarul.Se pare ca nu ma pot abtine dar nu vreau sa te deranjez asa ca imi voi tine gura.

-E in regula,numai ca nu imi dau seama ce vezi atat de frumos.In privinta asta te asemeni cu Jake.Si el avea obiceiul de-ami spune asta si sincer cand ma uit in oglinda nu vad nimic altceva decat o femeie obisnuita,prea enervant de obisnuita.

-Nu esti deloc obisnuita.Esti…,o sa tac acum,nu vreau sa te simti si mai stanjenita decat te simti acum.

-Sunt atat de obosita,dupa ziua de azi.Am spus sperand ca va intelege aluzia,asta avea sa fie cartea pe care aveam sa o joc in seara asta.Intr-un fel nu minteam,chiar eram franta.

-Si eu la fel.Ne bagam la somn imediat ce ajungem asta daca nu cumva nu ti-e foame.Am dat comanda sa fie pregatite ceva gustari in caz ca ti-e foame.

-Nu prea mi-e foame,nu vad in fata ochilor decat un pat imens.

-Ne apropiem Bella,uite vezi luminile alea in indepartare?

La inceput nu vedeam nimic dar in cateva secunde mi-am dat seama ca se vedea ceva in indepartare.

-Da,le vad.

Dupa inca 15 minute ajunsesem,Edward luase bagajele si stabili cu echipajul cand sa se intoarca iar eu am luat-o incet inainte.

Casuta asa cum crede-am eu era o imensa,parea scosa dintr-un basm.In gradina din fata ei ne astepta o masa plina cu tot felul de gustari care mai de care apetisante.Acum ca le vazusem incepea sa imi fie foame,asa ca m-am asezat pe un scaun si il asteptam pe Edward sa apara sperand ca imi va tine companie la aceasta  masa destul de tarzie.Nu puteam sa ma cert cu micutul meu,daca ii era foame atunci si mie imi era,nu puteam sa nu ii satisfac poftele.

Sarcina mea decurgea normal daca nu tineam cont de seara trecuta.Nu aveam greturi,nici pofte.

Mi-am dus mana la pantec,ca sa il mangaie pe micutul meu cand am simtit ca dadea cu piciorusul.

-Si tu esti treaz micutul meu? Mama te iubeste,auzi?Mami te iubeste mult,te rog sa fii puternic sa trecem peste toata nebunia asta.

-Misca?

-Da,vrei sa simti?

-Da.S-a apropiat de mine si si-a pus mana pt a doua oara pentru pantecul meu.E puternica,micuta.

-Puternica?Tot insisti asupra faptului ca e fata?

-E fata,Bella.Va fi fetita tatalui ei,ai auzit micuto?

-Esti nebun,Edward.

-Nimic nou.

Am mancat,am vorbit,am ras de nebuniile care ii treceau prin cap si pe care parea sa poata sa mi le spuna fara facandu-si griji ca ma voi supara.

Nu mai aveam emotii privind ceea ce urma,deloc.A avut grija sa ma faca sa uit orice indoiala care aplana in mintea mea.Cand ne-am decis ca am mancat destul,am inaintat spre casa.Acum puteam observa mult mai bine ceea ce ma inconjura.Era superba,o oaza de liniste si caldura,numai lemn si piatra.Ca noi doi,dealtfel.

Cand a deschis usa m-a luat in brate.

-Stiu ca nu e casa noastra dar dincolo parea sa para aiurea traditia asta,avand in vedere ca nunta am facut-o acolo.Aici pare potrivit,nu crezi?

Nestiind ce sa raspund am dat din cap.Nu lasase nimic in urma,nicio traditie.Putea fi mai perfect decat atat?

Nu am reusit sa vad nimic din casa,Edward m-a dus in brate pana in camera mea sau a noastra,m-a asezat pe marginea patului si a plecat dupa bagajele noastre.Primul lucru pe care l-am observant era patul,era imens si moale asa cum mi-l doream si mult mai mult decat visam era cu baldachin.Un voal alb il imbraca si o multime de perne albastre erau pe el,defapt toata camera era decorata in alb si albastru,m-am ridicat si am deschis usa care era aproape de pat,am descoperit o baie,mica dar frumoasa.Pe masa intr-o vaza se aflau un buchet de flori salbatice si langa cate cartii despre mitologia greceasca si o harta a insulei.Exact cand ma intrebam daca poate fi mai perfect decat atat am observant terasa.De ce totul in jurul lui Edward trebuia sa fie perfect?M-am plimbat pe terasa pana cand Edward a aparut.

-Unde ai fost?

-Scuze Bella,am uitat ca trebuia sa vorbesc si cu cei de la paza,asa ca am coborat putin pana la cabana in care stau.

-Cabana?

-Casa mai are o mica anexa,asa ca ei stau acolo,nu vroiau sa deranjeze.

-Suntem singuri in casa?

-Da,a spus amuzat.

-Aha….pai,ok,atunci ma duc la baie sa ma schimb.

-Asta nu e partea la care ar trebuie sa te ajut,printesa mica?

-Hmmm,ma descurc.

-Ok,am inteles cred,a spus dezamagit.

Mi-am luat geanta si am plecat in baie,cum am inchis usa m-am lasat in jos sprijinindu-ma de ea…

A venit momentul,uf…nu te va obliga aiurito!Nu ar face asta niciodata.

Asa e,nu ar face-o.

Am deschis geanta si cautand prin ea mi-am dat seama ca nu am nimic decent,am mai patit asta asa ca…nu avea rost sa ma enervez,nu era ca si cum as fi rezolvat ceva,un singur lucru imi ramanea de facut.Asa ca am scos capul pe usa .

-Hey,ma intrebam daca ai….Edward fara camasa,desfacandu-si cureaua de la pantaloni,wow!

-Ai nevoie de ceva,a spus uitandu-se la mine intrebator.

-Hmmm,pai…Alice…nimic decent…pijama …tricou…vreau,si asa te-ai facut de ras,idioato!

-Vrei cumva un tricou?

-Daca ai…

-Cum sa nu,dar mi-ar fi placut sa vad ce ti-a pus spiridusul in geanta.

-Altadata,adica niciodata pe inselesul meu.

Mi-a intins un tricou alb si am inchis usa,dupa ce m-am eliberat de rochie am luat tricoul pe mine,imi venea exact pana deasupra genunchiilor.

Era ok asa,nu se vedea nimic.

Cand am iesit Edward era in pat asteptandu-ma.

-Ti-a luat cam mult sa iei un tricou pe tine.

-Am mai facut si alte lucruri.

-Da,bineinteles,nu ma indoiam.

-Nu mai sunt alte camere? Am intrebat pe un ton cat se poate de relaxat si glumet.

-Ba da,dar imi place asta pentru noi.Nu e frumoasa?Daca nu e pe placul tau ne putem muta in alta.

-E frumoasa dar nu ma referam la asta ci la…

-Am priceput din prima printeso.Trebuie sa intelegi ca eu le-am spus baietiilor sa stea la distanta de noi,ca sa te simti in largul tau.Nu suntem decat noi in casa iar tu vrei sa dorm in alt dormitor? Ok,plec daca asa te simti mai bine,imediat s-a ridicat din pat si se indrepta spre usa.

-Edward,stai! Nu as putea sa dorm daca as fi singura,iarta-ma doar ca…evit acest moment de azi dimineata iar acum ca am ajuns in acest punct am tendinta sa te resping,intelege-ma.

-Trebuie sa discutam,acum.

-Ok,despre?

-Nu se va intampla nimic in seara asta Bella.Nu ca nu te-as dori,Dumnezeu mi-e martor dar nu esti pregatita pentru asta si sub nicio forma nu as face presiuni asupra ta.Nu vreau sa fie asa prima data,vreau sa ma doresti si tu la fel de mult cum te doresc eu.Stiu ca nu esti pregatita,inteleg , nu sunt un animal de prada,care sa ia ceea ce isi doreste.

Nu mai simtisem pentru niciun barbat o asemenea dorinta carnala,nici macar pentru Jacob.Asta era adevarul dar la fel cum a spus si el nu era pregatita,pt nimic din toate astea.

-Simt ceva pt tine,chiar mai mult dar tu ai spus,nu sunt pregatita.

-O vom lua pas cu pas,e bine asa?

-Da,am spus entuziasmata,asta suna bine.

-Ok,acum la somn,d-na Cullen,e tarziu si amandoi suntem obositi.

Cum ne-am bagat in pat,m-a tras spre el si usor m-am cuibarit in bratele lui calduroase.Simteam usor,usor cum incep sa plutesc…Edward imi fredona o melodie la ureche ,imi placea dar imi era foarte greu sa mai stau concentrata pe ea,in cele din urma nu mai era nimic,decat liniste.

…………………………………………………………………………………………………………………………..

Soarele era déjà de mult pe cer cand m-am trezit,aveam o durere de cap ingrozitoare.In camera era liniste iar locul din pat gol,o senzatie de déjà-vu isi facea cunoscuta aparitia,de cate ori trebuia sa am parte de aceasta senzatie? golul din inima aproape ma izibi.M-a uitat la locul gol de langa mine si am observat un bilet pe perna,scrisa “Ma intorc imediat,asteapta-ma in pat.”

M-am dat jos din pat si m-am indreptat spre baie,trebuia sa ma spal pe dinti si putin pe fata si bineinteles sa imi iau halatul de baie care se afla in bagajul pregatit de Alice.

Cand am terminat m-am intors in camera,era o liniste totala,m-am asezat in pat asteptandu-l pe Edward,sotul meu.Era ciudat,inca nu ma puteam obisnui.

Si pentru prima data mi-am dat seama….eram fericita ca el era sotul meu.Era un barbat tandru,pasional,intelegator chiar daca nu lasa se se observe asta prea des.

-Buna dimineata,somnorila….Vocea lui Edward ma trezi la realitate.

-Neata! Ridicandu-mi privirea spre el am observant ca nu mai avea tricoul de noaptea trecuta decat o pereche lejera de panaloni de trening,in brate avea o tava plina de mancare,probabil isi petrecuse dimineata in bucatarie landu-ma dupa mirossurile care invadasera camera odata cu venirea lui.

-Ai gatit!

-Da,ce ti se pare atat de ciudat?

-Hmmm,nimic,doar ca nu te credeam in stare de asa ceva.

-Ei,uite ca gatesc…Nu stii multe despre mine,agape mou.

-Miroase bine.

-Clatite cu miere,oua cu sunca,suc natural,si fruncte.Ti-e foame?

-Da,apetitul meu a crescut mult de cand sunt in preajma lui Emmett.

-Mi-a spus ca ai ajuns la spital din cauza ca nu te alimentai corespunzator.

-Ati tinut legatura in tot acel timp?

-Da.Incearca sa nu te superi pe niciunul dintre noi,totul a fost pentru binele tau.Hai pe terasa sau vrei sa manaci aici?

-Pe terasa,Edward imi povestesti mai multe?

-Daca esti cuminte si imi promiti ca mananci tot.

-Promit.

Ne-am asezat la masa de pe terasa si am inceput sa ciugulesc usor din mancare,cu privirea atintita spre el.Parea ca in minte lui se dadea o batalie daca sa imi povesteasca sau nu.

-Mi-ai promis,am spus.

-Dupa ce termini de mancat,Bella.

-Nu,spune-mi in timp ce mananc,ti-am promis ca voi manca asa ca tine-te si tu de cuvant.

-Ok,ce vrei sa stii?

-Ai spus ca Jake te-a sunat.Cand?

-Cu putin timp inainte de accident.

-Ce ti-a spus?

-Nu prea multe,in mare parte vroia….

-Ce?

-Sa ii promit ca voi avea grija de tine daca se va intampla ceva cu el.

-Nu ai venit la inmormantare.

-Ba da,am fost.

-Nu te-am vazut.

-Nici nu vroiam,Bella.Trebuia sa pun totul cap la cap pana sa vin in fata ta.

-Emmett si Jasper?

-Nu stiau despre moartea lui Jake,i-am sunat dupa ce am aflat despre tentativele de omor.

-Cum ai stiut despre ele?

-Pai….acum parea mai incurcat decat la celelalte intrebari,parea sa ocoleasca intrebarea.

-Nu conteaza cum….

-Edward,vreau sa stiu.

-Am angajat un detectiv.El m-a anuntat in momentul in care erai déjà in Grecia.

-Un detectiv?

-Da.Iti aduci aminte de omul care te-a tras din fata masii care vroia sa de-a peste tine?

-Da.Cum as fi putut sa il uit? Omul acela imi salvase viata.

-El era.Inclusiv a venit pana in Grecia sa vada ca ai ajuns bine,iar la intoarcere a venit direct la mine.Atunci i-am sunat pe baietii sa le cer ajutorul.

-Ok,am inteles pana acum.Dar nu inteleg cum de nu ati mai tinut legatura.Jake nu a vorbit niciodata despre voi,despre niciunul.

-Probabil ca vroia sa uite aceea perioada din viata lui,Bella.Asa cum am incercat si eu.

Privirea lui deveni trista si furioasa dintr-o data.Partea aceasta a povestii stiam ca nu avea sa mi-o impartaseasca.Dar eram satula ca sa mi se ascunda lucruri,toate sub motivul ca ma protejeaza.Puteam sa fac fata,indiferent ce era.

-Aveam numarul lui Emmett dar nu il mai folosisem de 5 ani,din aceea seara cand drumurile noastre s-au despartit.Nu stiam daca ma vor ajuta,doar un lucru stiam,acela ca trebuia sa imi respect promisiunea pe care i-o facusem lui Jake.La inceput Emmett nici nu a vrut sa vorbeasca cu mine,pana cand i-am spus de moartea lui Jake.

-De Jasper cum ai dat?

-Aici nu a fost prea greu,ei doi niciodata nu si-au intors spatele unul celuilat cum facusem eu si Jake.Au fost tari si au incercat sa mearga mai departe in felul lor.

-Edward ce s-a intamplat acum 5 ani?am intrebat cu jumatate de gura.

Privind durerea din ochii lui,am regretat imediat ca am pus intrebarea.Am asteptat in liniste,o liniste apasatoare in timp ce Edward parea ca era plecat in trecut.Oare era atat de ingrozitor,ceea ce se intamplase? Nu aveam nici cea mai mica banuiala ce putea fi.

Fara sa imi dau seama de ceea ce fac m-am ridicat de pe scaunul meu si m-am apropiat de Edward care nu parea sa imi observe miscarea.Mi-am ridicat o mana pentru a-I mangaia parul des si ravasit.N-aveam puterea de-a ma opri,era ca si cum un magnet puternic ma atragea sa urmez acest traseu.

-Edward….in pofida mea insami ,simteam cum trupul imi este cuprins de valuri de dorinte,care imi puneau sangele in circulatie si  imi faceau inima sa bata mai tare.L-am simtit pe Edward care se ridica,ma lua in brate si ma aseza in mijlocul patului.Am deschis ochii la timp pentru a-I vedea capul capul care cobora,hotararea pe care o avea expresia lui,inainte ca buzele lui sa se apropie de ale mele.Instinctul ma avertiza sa ma indepartez dar nu puteam.Buzele mele se desfacu neputincioase la comanda lui.Orice simt de precautie  sau de aparare disparura,fiind inlocuite de senzatii.Nu m-am putut retine si mainile mele ii inconjura mijlocul.Lumea mea se redusese la el,auzeam doar respiratia lui ravasita si simtindu-I corpul ce se misca nelinistit.Golul dureros din interiorul meu,dorea sa fie potolit.In momentul in care mainile lui Edward se insinua pe sub tricoul meu,alunecand spre sale ca sa se opreasca in dreptul sanilor,toate gandurile coerente disparu.Cu un oftat inabusit de placer,mi-am desprins buzele de-ale lui ,simtind cum intreaga mea fiinta  este obsorbita de cupa mainilor lui.Ochii mi se deschisera dar nu vedeam nimic ,simteam doar aburul respiratiei lui Edward care-mi trasa saruturi pe obraz si barbie,precum si frecarea de catre degetele lui a sfarcului ce zvacnea ,val dupa val de caldura ajungand pana in centru cel mai intim punct al trupului.Caldura lui ma ardea,atunci cand imi scoase tricoul pentru a-si inlocui degetele cu buzele.In jos si mai departe,buzele isi continuara drumul.

-Edward…!

Numele lui era un geamat inabusit,iar eu m-am cunfundat  in placerea provocata de el.

Vointa ma parasi cand mangaierile lui Edward luara drumul binecunoscut.Presiune fierbinte a buzelor acestuia inconjura conturul sanilor spre cel de-al doile sfarc,supanandu-l aceleasi torturi.Gemetele mici de incantare imi scapau din gat,amestecandu-se cu ale sale.Pierdut in lumea senzualitati,Edward se insinua intre picioarele mele,ridicandu-mi soldurile cu mainile si stragandumi-le cu putere spre el.

Se misca peste mine,mimand actul dragostei,in timp ce buzele lui se afundase  in pielea sensibila a gatului.

-Simti cat de mult te doresc?spunand cuvintele astea usor s-a dat la o parte si s-a asezat cu capul pe pieptul meu,trasand cercuri in jurul sanului.

Mi-a trebuit cateva minute bune sa imi revin din amorteala ce imi cuprinsese tot corpul.

-Bella…nu am vrut sa se intample asta,iarta-ma.

-Pe amandoi ne-a luat valul,nu esti de numai tu de vina,si in plus suntem sot si sotie,Edward.Suntem oameni,nu sloiuri de gheata,e normal ce s-a intamplat.Nu e ca si cum nu mi-a placut.

-Ti-a placut? A intrebat mirat

-Da,am raspuns simtind cum ma inrosesc.

-Ce vrei sa facem azi?

-Nu m-am gandit la asta.Orice!

-Singuri,in cele din urma…Desi,daca nu ii punem si pe baietii la socoteala.

-Chiar asa….cum de au aparut?

-Lucreaza pentru Emm si Jazz,i-au retras din alte angajamente si i-au adus aici de vreo saptamana.

-O saptamana? Nu i-am observant.

-Nici nu trebuia,sunt foarte buni la ce fac din cate se pare.

-Cati sunt?

-Sunt 5:Sam,Paul,Embry,Jared si Quil.

-Wow!

-Da,asta am spus si eu.E pentru protectia noastra Bella.Nu ne vor deranja,promit.

-Inca nu imi vine sa cred ca totul e adevarat.S-au intamplat atatea lucruri in viata mea,mi se pare ireal cateodata.

-Si eu am aceeasi parere,agape mou…

-Agape mou? Cine te-a invatat greaca?

-Eleny,am ajutat-o cu cumparaturile zilele trecute si am intrebat-o mai multe chestii.Suna atat de bine “dragostea mea” in greaca,nu crezi?

-Ma surprinzi si imi place asta,mult.

-E bine de stiut.Ce ai zice sa ne imbracam si sa iesim prin jur,sa exploram putin zona?

-Suna bine.

-Vrei sa tea jut sa te imbraci? Din nou zambetul strengar era afisat,ma inebunea barbatul asta.

-Cred ca voi reusi sa ma imbrac si singura,daca nu te superi.

-Nu,agape mou.Ma duc sa vorbesc cu baietii despre planurile noastre.Ma intorc imediat.

-Ok.

Mi-am tras repede o pereche de pantaloni scurti bej si o camasa alba din in,am trecut rapid peria prin par .Edward avea sa se intoarca repede si nu vroiam sa ma astepte.Am iesit pe terasa si am mai luat o bucata de portocala.Marea era linistita,soarele voios pe cer,pescarusi se auzeau in apropiere…liniste,prea liniste.Ceva nu era in regula,aveam acelasi sentiment ca in ziua in care plecase Jake.Stiam in aceea zi ca ceva nu e in regula dar indepartasem sentimental si….Jake a murit.Nu mi se putea intampla din nou,nu vroiam s ail pierd sip e Edward.Am intrat in camera si mi-am cautat geanta sa iau telefonul.Trebuia sa sun pe cineva altfel as fi inebunit.

La al treilea apel a raspuns,numai vocea de la celalat capat ma calmase.

-Jasper…am spus incercand sa nu par disperata.

-Bella,s-a intamplat ceva? A spus ingrijorat.

-Nu,nu s-a intamplat nimic.Nu ar fi trebuit sa sun,nu stiu ce-a fost in capul meu,iarta-ma.

-Hey,nu te scuza…Ceva s-a intamplat,asa ca vreau sa imi spui indifferent cat de nebunesc e.

-Nu s-a intamplat nimic dar….simt ca ceva nu e in regula,Jasper.Am avut acelasi sentiment in dimineata in care Jake a plecat,si nu am spus nimic si stii bine cum s-a terminat.Mi-e frica.

-Nu iti fie frica,nu se va intampla nimic,promit.Poate e din cauza ca ati plecat singuri,simti ca sunteti intr-un fel descoperiti.Incearca sa te linistesti,va fi bine.Edward te va proteja,indiferent ce se va intampla,toti o vom face chiar si cu pretul vietii noastre.

-Mersi ca m-am calmat,se pare ca reusesti mereu asta.Esti bun pentru Alice.Apropo de ea,ce face?

-Doarme ,noi am continuat petrecerea aseara …spre dimineata s-a spart gasca iar fetele dorm inca.Bella,cine e Riley? Alice era putin ametita azi dimineata cand am dus-o in camera si tot balmajea ceva despre un anumit Riley.

- Cel care i-a frant inima.

-Aha…am inteles.M-a sarutat azi-dimineata si dupa aceea mi-a spus Riley.

-Oooo….nu te gandi ca il mai iubeste,pt ca nu o mai face.Cine stie,dar asa cum ai spus era ametita.

-Ar face bine sa nu il mai iubeasca.

-Ce simti pentru ea?

-O sa iti raspund cat se poate de sincer,nu stiu.Dar vreau sa aflu.

Doua maini ma cuprinse usor de talie si si-a presat usor corpul de-al meu.Buzele lui imi atinse ceafa,facandu-si usor drum spre gat.

-Edward te saluta,tocmai a sosit.

-Ok,saluta-l din partea mea.Si Bella,stai linistita voi vorbi cu baietii sa stea cu ochii in patru.

-Ok,mersi mult Jasper,pa.

-Pa.

-Esti incordata agape mou.

-Putin.

-Vrei sa vorbim?

-Nu,e ok.Mergem afara?

-Da.Am vb cu baieti si nu ne vor sta in cale dar vor fi in apropiere.Mai mult nu am putut face.Ce vroia Jasper?

-Eu l-am sunat.Vroiam sa stiu ce face Alice,am mintit desi stiam ca nu ma pricep la asta prea bine.

-Si,ce face?

-Doarme,se pare ca au continuat petrecerea pana dimineata,s-a ametit,l-a sarutat pe Jasper .

-Au avut treaba se pare,stiam eu ca se va intampla.

-Eu inca nu m-as bucura prea devreme,desteapta la numit Riley dupa ce l-a sarutat.

-Riley?

-Fostul iubit.

-Urata faza,banuiesc ca lui Jazz nu i-a convenit prea mult.

-Cam asa ceva,dar sa inchidem subiectul pentru moment.

-Iar acum Dna Cullen hai la explorat.

In clipa in care am iesit pe usa am uitat de sentimental neplacut ce il avusesem cu cateva clipe inainte.Afara ma asteptase o noua lume.

Totul era perfect.Am hoinarit cateva ore pe insula iar apoi ne-am intors.Eram mai obosita ca niciodata.Cu cat petreceam mai mult timp alaturi de Edward imi dadeam seama cat de deosebit era,Imi povestise despre cazurile lui,despre adolescent ccare se omorase cu putin timp inainte sa vina in Grecia.Acum intelesesem purtarea lui din aceea seara si nu numai asta.Stiam cine e Edward Cullen iar asta era de ajuns.Nu stiu ce s-a intamplat acum 5 ani poate,dar sunt  sigura ca nu a fost el de vina.Vazusem vinovatia pe care o simtea cand adusesem vorba de dimineata.Si chiar de-ar fi invers,nu ma intereseaza.Il iubesc.Da.Il iubesc pentru cel care e acum.Numai asta conteaza,restul poate sa se duca naibii.

Edward Point of View

“Cu acest inel,eu Edward Antony Cullen,te iau pe tine Isabella Marie Swan de sotie.

Sa te am alaturi si sa te ocrotesc de azi inainte, la bine si la rau, in saracie si in bogatie, in suferinta si sanatate, sa te iubesc si sa te pretuiesc pana ce moartea ne va desparti… acesta este juramantul meu de credinta.

-Cu acest inel,eu Isabella Marie Swan te iau pe tine,Edward Antony Cullen de sot.

Sa te am alaturi si sa te ocrotesc de azi inainte, la bine si la rau, in saracie si in bogatie, in suferinta si sanatate, sa te iubesc si sa te pretuiesc pana ce moartea ne va desparti… acesta este juramantul meu de credinta.

Atata timp cat dragostea va dainui, promiteti unul ceiluilalt sa va iubiti, onorati si sa va respectati? Sa comunicati, sa aveti grija de celalalt, din punct de vedere emotional, in asa fel incat sa puteti avea o relatie sanatoasa si sa puteti oferi un adapost civilizat copiilor, in cazul in care ii veti avea? Sa fiti un punct de sprijin pentru partener in vremuri de boala si sanatate atata timp cat dragostea va dainui?

-Da,raspunse Bella timid.

-Da,am raspuns  fericit.

Prin puterea cu care am fost investit,va declar sot si sotie.Iti poti saruta mireasa acum Dle Cullen.

Bella avea ochii in lacrimi cand m-am apropiat de ea.

-Putem sari peste asta daca asta iti doresti,am soptit astfel incat doar ea sa ma auda.

Dar nimic din privirea ei nu dadea de inteles ca vrea asta,cand buzele noastre s-au atins parea ceva normal.Sarutul a durat cateva minute,timp in care ceilalti ne aplaudau.Dupa aceea toti s-au imbulzit sa ne felicite.Stateam la distanta  si o priveam,era pur si simplu fermecatoare in rochia alba,semana cu un inger….ingerul meu.Absolut tot era minunat la ea: timiditatea,naivitatea,inocenta…era cea mai fermecatoare faptura pe care am cunoscut-o vreodata.

In timpul mesei,Alice a tinut toastul in calitate de domnisoara,urmata de Emmett.Ma asteptam la Alice sa strecoare si o mica amenintare in toastul ei…cat despre cel al lui Emm….nici nu imi puteam imagina ce putea sa spuna nebunu’,el mereu glumea astfel ca greu scoteai ceva serios de la el.

-Bella,ai vb cu Alice despre toastul ei? Am intrebat vrand sa sti ce avea sa spuna spiridusul.

-Nu,cand am intrebat-o despre el a spus ca vrea sa fim surpinsi.Nu mi-a spus niciun cuvintel.

-Ar trebuie sa fiu inspaimantat?  Cine stie ce va spune.

-Incepe,asa ca…o sa aflam imediat.

Imediat clinchetul unui clopotel se auzi.Alice se ridicase in picioare,cu un pahar cu sampanie in mana…

-Buna seara tuturor in primul rand.Asa cum majoritatea stiu déjà sunt prietena miresei.Bell’s…sper din toata inima sa fii fericita,meriti !

Edward- Am 3 sfaturi pt tine : Sa nu o furi,Sa nu o minti si Sa nu o inseli.

Iar daca ar fi sa o furi….furai supararile….

Iar daca ar fi sa o minti….minte-o in fiecare zi spunandu-I cat de frumoasa e….

Iar daca ar fi sa o inseli….inseala moartea caci fara tine nu ar putea trai nicio zi….

Va iubesc,Casa de piatra!

-A fost perfect,nu crezi?

-Da,iubire…perfect.

-Randul meu,oameni buni.Eu sunt prietenul mirelui,nu pot spune ca cel mai bun…pt ca asta l-ar supara cu siguranta pe celalat prieten al nostru,Jasper.Imi cunosc prietenul- stiu ca va face tot ce ii sta in putinta pt a imi face surioara mai mica fericita,iar daca nu o face am sa fac bine si ii voi rupe picioarele-Am glumit Bro! a spus razand gigantul.

Cupidon se pare ca a lovit din nou. Si dupa privirile voastre, nu cred ca v-a durut prea tare. Sa fiti fericiti!

Casa de Piatra!

Am rasuflat usurat cand cei doi au terminat,toata lumea se simtea bine.Muzica curgea lin,cateva cupluri erau pe ringul de dans….

Mama si tata radeau la glumele lui Emmett,Rosalie si Alice erau antrenate intr-o discutie ce parea ca le absorbise total…Jazz vb cu Seth si cu bunicul acestuia.

Probabil Seth avea unele intrebari despre trecutul fratelui sau.Mi s-a parut a fi un baiat dragut.

Bella era concentrata pe ce avea in farfurie,nu parea sa fie constienta de cei din jurul ei.

-Ti-e foame?

-Poti sa o mai spui odata,din clipa in clipa ma astept ca rochia sa se rupa.

-A facut treaba buna Eleny,avusese grija sa aduca cateva bucatarese de pe insula care pregatise un adevarat festin.

-Apropo de ei…unde sunt?

-Uite-I pe ringul de dans ca doi indragostiti…

-Chiar si dupa 40 de ani se iubesc ca in prima zi,cat de frumos! A oftat Bella….

-Sper sa ajunge si noi ca ei….Bella,esti fericita? Am intrebat-o uitandu-ma in ochii ei…si cu cel mai frumos zambet mi-a raspuns:

-Da,mult mai mult decat as fi crezut….

-Ma bucur sa aud asta.”

Eram obosit,avusesem o zi plina.Impreuna cu Bella am incercat sa descoperim mica insula.Se meritase,totusi.Ajunsesem la concluzia ca trebuia sa cumpar casa,Bellei ii placea aici si adevarul ca si mie.Telefonul incepuse sa sune aducandu-ma la realitate.

-Spune Sam,am spus cunosc numarul de pe ecran.

-Edward,nu vreau sa te speri dar am gasit niste animale moarte in jurul casei.

-Erau acolo mai devreme?

-Nu,asta e problema.Am tot patrulat cu randul dar chiar si asa nu putem acoperi tot terenul.

-Crezi ca ar trebuie sa plecam?

-Nu,ne-am luat toate masurile de siguranta pentru a trece de noaptea asta.

-Ok,dar am nevoie de ceva.

-Spune.

-Vreau sa imi dai o arma,sa ma simt eu in siguranta.Vreau sa o am in caz de ceva.

-Stii sa folosesti una?

-Da,am acasa una inregistrata dar iti dai seama ca nu am luat-o.

-Ok,chiar eu ti-o voi adduce,in 5 minute ne intalnim pe tereasa.

-Ok.

Nu aveam sa ii spun Bellei despre aceasta discutie si mai ales despre ostrum care o voi pune sub patul nostru.Arma,era pt siguranta noatra daca avea sa se intample ceva.

Bella era de ceva vreme in baie asa ca am profitat si am plecat sa ma intalnesc cu Sam pe terasa,cand am ajuns el ma astepta.

-Hey!

-Edward-arma asa cum am promis.

-E incarcata?

-Full.

-E aici pe insula Sam,ce crezi?

-Nu stiu,in afara de acele biete animale nimic altceva.Toata ziua am fost in alerta,si nu am gasit nimic.Indiferent de situatie va vom apara,aveam mai multe iesiri,suntem la cateva minute de voi.Nu ar trebuie sa avem probleme.

-E ok daca luam masa pe terasa?

-Da,vom fi tot timpul in jurul vostru,nu se va intampla nimic.Senzori de miscare din gradina si imprejurul casei sunt activati,alarma de la casa si ferestre la fel si ele,la noapte doi dintre noi va sta in camera sa supravegheze senzori de caldura,nu ne va lua prin surprindere,iti garantez.

-Bine Sam,am spus in timp ce ma indepartam.

Masa era pregatita,doamna ce avea grija de casa si care momentan statea in cabana de langa baieti avusese grija sa pregateasca totul perfect.M-am intors in camera si mi-am luat un alt tricou pe mine,apoi m-am asezat comod pe pat,nu inainte de-a aseza arma sub salteaua patului.Abea asteptam sa ne bagam la somn,fusese o zi lunga si cu greu imi mai puteam tine ochii deschisi.

-Edward? Vocea Bellei se auzi prin vis….

-Hmmm….am incercat sa raspund dar nu imi iesise decat un mormait.

-Trezeste-te,hai la masa.

-Mi-e somn agape mou,atat de somn.

-Ok,ma duc singura atunci.

-Stai o secunda sa imi revin,am spus ridicandu-ma ,asteptam sa vii si am pus capul pe perna,de acolo nu mai stiu nimic.

-Ai dormit cam jumatate de ora,daca asta se poate numi somn.Cand am iesit din baie mi-a fost mila sa te trezesc asa ca te-am mai lasat sa dormi.

Mi-am trecut o mana prin parul ravasit si am tras-o pe Bella dupa mine,pe scari.Imi era cam foame,ce e adevarat….nu mai mancasem nimic de azi-dimineata.

La inceput am mancat in liniste,amandoi privind valurile marii.Parea atat de concentrata pe mancare si mare incat am zis sa o las in pace,poate asta isi dorea.Dar inebuneam sa nu stiu ce gandeste,cuta dintre ochii ei imi spunea ca era mai mult decat o simpla liniste.

-Bella,s-a intamplat ceva? Am intrebat desi stiam raspunsul.

-In ziua cand Jake a plecat am avut un presentiment oribil…si nu am facut nimic.

Azi l-am avut din nou,Edward…mai devreme si acum.Se va intampla ceva,stiu asta…

-Bella,sunt aici.Nu voi lasa nimic sa ti se intample.Amandoi suntem obositi,pregatirile pt nunta si-a pus amprenta pe noi.Si nu e numai asta,ai trecut prin atatea in ultimile luni.E normal sa fi putin stresata.

-Poate ai dreptate.

Dupa asta am inceput sa vorbim  din nou vrute si nevrute.Despre muzica,filme,pasiuni,etc.Doua ore mai putin am ajuns in camera noastra.Se facuse insuportabil de cald asa ca am schimbat camerele,luasem una din capatul holului,Bellei ii placuse din cauza imensului baldachin care trona in mijlocul ei.Pe rand am intrat in baie si ne-am schimbat,eu intr-o pereche de panaloni de pijama fara tricou si Bella lua tricoul meu din nou pe ea.

-Sa inteleg ca iti place tricoul meu?

-Il gasesc destul de comod.

M-am apropiat de ea si am sarutat-o usor pe nas in timp ce o trageam spre mine.Ea isi lasa buzele acaparate,punandu-si bratele in jurul umerilor mei,se apropie si mai strans de mine.

-Edward,a gemut in timp ce i-am lasat buzele,indreptandu-ma spre urechea ei.Limba imi ajunsese in adancitura sensibila a urechii ei.Apoi mi-am indreptat privirea spre  ea…o figura atat de minunata.Ma uitam in ochii ei fermecatori,incarcati de dorinta si mi-am dat seama ca nu era o femei cu care sa te culci si apoi sa o uiti.Ea imi dadea stabilitatea,era o femeie de casa.Stabilitate,camin,dragoste.Erau lucruri la care nu imi permisesem sa visez niciodata.Nu fusese loc pentru ele in viata pe care am dus-o.Respiratia imi devenise greoaie ca si cum ar fi trebuit sa fortez aerul sa imi umple plamani.

Am luat-o in brate si am pus-o in pat.

-Trebuie sa am grija de tine.Am promis.O sa fii in siguranta cu mine,am spus bagandu-ma in pat langa ea.Imediat am tras-o in bratele mele,i-am sarutat parul ce mirosea inebunitor a capsuni si frezie.

Si de-acolo firul s-a intrerupt.Imi simteam pleoapele grele ca plumbul,oricat as fi vrut sa le tin deschise nu am reusit,asa ca m-am lasat prada somnului,am mai strans putin ingerul din bratele mele…nevrand sa ii mai dau vreodata drumul…

M-am trezit brusc,simtind miros de fum,alarmele si luminile o luasera razna,Bella se agita in bratele mele.Creierul imi era inca ametit pana mi-am dat seama de ceea ce se intampla.Cineva era in casa.Fumul si alarmele demonstrau asta.Am dus mana libera sub saltea sa iau pistolul si apoi am trezit-o usor pe Bella.

-Bella,agape mou…trezeste-te.

-Doar putin mai lasa-ma….se ruga.

-Bella,nu e timp pentru asta acum,trezeste-te.

Ii trebuira cateva moment sa se dezmeticiasca si sa isi de-a seama ca ceva nu e in regula.I-am intins o pereche de pantaloni si o bluza,i-am facut semn sa nu faca galagie in timp ce  cautam incaltarile ei si ale mele.Dupa ce m-am incaltat m-am dus in baie si am udat un prosop si I l-am intins.Daca fumul avea sa devina mai rau,prosopul ii era de folos.

Am luat telefonul de pe noptiera si l-am sunat pe Sam.

-La dracu Sam,ce se intampla? Am intrebat nervos.

-E cineva in casa,a dat foc la bucatarie si la sufragerie,iar acum cred ca se indreapta spre etaj,adica spre voi.Dar nu va ajunge , Paul si Jared  sunt in drum spre voi,pe scarile de la terasa.Eu si restu vom incerca sa il incoltim pe partea asta.

-Ok,am spus inchizand telefonul.M-am ridicat,am tras-o Bella spre mine si am dus-o in coltul camerei.Am armat pistolul moment in care am auzit-o pe Bella tipand incet.

-Edward,vocea ii era parca gatuita.Ochii,ii erau uzi de lacrimi,corpul ii tremura…

-O sa fie bine,agape mou,nu voi lasa sa ti se intample nimic.        

-Edward,ne-a gasit! a spus ingrozita

                    Ola chicas!

Sper ca va placut capitolul si m-ati iertat daca am avut greseli.Azi-dimineata la ora 3 jumatate am terminat de scris.Nu stiu cand va veni urmatorul capitol deoarece nu prea mai am idei.Asa ca va rog pe voi sa ma ajuta-ti,lasati-mi intr-un comm sugestiile voastre in leg.cu capitolul 29.

Persoana carei ii voi folosi ideiile ii dedic capitolul…nu e prea mukt dar sper sa conteze.

Sa aveti un inceput de saptamana bun(nu spun frumos,pt ca de-acum incolo vremea va fi suparata)…

kisses&hugs

Klauss33

Love is patient, love is kind. It does not envy, it does not boast, it is not proud. It is not rude, it is not self-seeking, it is not easily angered, it keeps no record of wrongs. Love does not delight in evil but rejoices with the truth. It always protects, always trusts, always hopes, always perseveres.

Love never fails.

 Corinthians 13:4-8

Bella Point of View

Cateva ore ma desparteau de momentul in care voi deveni d-na Edward Cullen.

Ii spusesem „Da” lui Jacob in urma cu cateva luni.Trebuia sa ne casatorim.

Apoi el a murit.

Si asa a disparut din viata mea.

Apoi ca o furtuna a aparut el.

Edward Cullen.

Atat de diferit de Jake al meu si totusi atat de asemenator. Imi aduc aminte de ceea ce mi-a spus Rosalie la un moment dat:

„Toti avem nevoie de finaluri fericite,inclusiv  tu,te rog,ca atunci cand ti se va da ocazia sa nu o lasi sa iti scape si sa o faci sa se termine cu bine.Pentru tine.Cand vei transpira cand cineva iti va zambi sau sa iti faca inima sa bata cand niste ochi cunoscuti se vor intersecta cu ai tai.Nu renunta sa crezi in asta.”

Poate ca ar trebuie sa ma agat de acesta sansa care mi se oferea,stiu ca nu va mai exista si o a treia.Puteam incerca sa fiu fericita si sa sper ca de data asta  iubirea va ramane in viata mea.Este o sansa si sunt gata sa recunosc-il iubesc.Odata cu acesta noua sansa venea pacea si alarma.Stiu ca aceasta dragoste va fi diferita de cealalta pe care o simtisem pt. Jake.E o dragoste mai adanca,pe deplin matura,din toata inima unei femei.Din nefericire nu am experienta  in acest gen de dragoste si sunt alarmata de barierele si capcanele pe care le puteam vedea inaintea noastra.

Edward…un om cu o sexualitate potenta si o putere magnetica ,capabil sa ma intoarca pe dos doar cu un sarut.

Si el vroia mai mult decat un sarut de la mine,mult mai mult.Numai gandul asta imi dadea fiori.Oare puteam sa impart patul cu altcineva in afara de Jake?

Gandurile astea nu imi dadeam pace in timp ce ma plimbam pe plaja….in aceasta seara se presupunea ca era ultima mea ca domnisoara…Alice facea pregatirile pentru o mica petrecere,desi cu toti stiam ce inseamna „ o mica petrecere” a la Alice.

Imi petrecusem toata dimineata proband rochii de mireasa deoarece rochia comandata de Alice se pare ca a fost pierduta la aeroport.Toata acesta situatie o daduse peste cap evident,foarte mult timp nu a vorbit si atunci cand a facut-o a fost pentru a se certa cu cei de la aeroport.Fotograful venise si ne facuse cateva poze,Edward facuse ca toata acesta chestie sa para distractiva iar ura mea asupra aparatului foto disparand usor sub farmecul lui devastator.

Cand eram mica mama imi aranja parul si imi spunea ca asa va face si in ziua nuntii mele.Niciodata nu mi-as fi inchipuit ca totul se va schimba atat de mult.

Ani la rand dupa moartea parintilor mei am avut cosmaruri si de cele mai multe ori ma intrebam dimineata de ce nu am murit si eu odata cu ei.Nu parea corect ca eu sa fiu vie si ei nu.Eram familia perfecta si urma ca fim intregiti de venirea pe lume a micutului meu frate.Matusa Sue,m-a ajutat asa cum a putut desi isi dadea singura seama ca nu avea cum sa ma faca sa ma simt mai bine.Imi revenisem putin in momentul in care am aflat ca e pe moarte,leucemia avea sa mi-o rapeasca si pe ea.Zilele pareau a fi mult mai lungi si pline de durere si singuratate in acea vreme.Cosmarurile erau si ele prezente iar viata imi oferea o lovitura dupa alta.Alice…Spiridusul care a facut ca toate asta sa devina suportabile.Incapatanata mea…a avut grija de mine pana cand a aparut Jake.

In acel moment totul s-a schimbat in bine,cosmarurile isi pierduse din intensitatea lor pt ca el era mereu acolo sa ma tina in brate cand apareau.In noaptea aceea,cand am primit veste ca  Jake avusese accident si nu a supravietuit,m-am gandit cum ar fi daca as pune stop la toata durerea…Imi cladisem viata in jurul lui,nu mai puteam vedea mai departe de acel moment.Obosisem sa fiu puternica si sa vad cum persoanele dragi mie dispareau unul cate unul.Si inca o data viata mi-a oferit un motiv pt a merge mai departe.Iar din acea zi totul parca se intampla altcuiva.Acum gasesc o mie de motive pt care sa traiesc,sa sper,sa iubesc chiar.

Pot fi toate astea adevarate?

Merit oare?

Speram sa trec cu bine peste petrecerea lui Alice,nu imi doream decat sa ajung cat mai curand in camera si sa ma pot odihni inainte de-a deveni d-na Cullen.Edward fusese luat aproape cu forta de baieti si de tatal sau in oras pt a profita de ultima sa noapte de burlac.Speram numai sa nu il duca la un club de striptes,nu stiu daca exista asa ceva aici dar…numai gandul ca altcineva l-ar putea atinge pe Edward…trezea in mine o posesivitatea enervanta.E normal? Nu am mai simtit  asta niciodata,nici macar cu Jake…stiam ca e al meu iar asta era de-ajuns.

Cand m-am intors in spatele casei , Alice deja aranjase micuta petrecere intre fete…la inceput eram speriata de planurile lui Alice dar privind in jurul meu,imi dadeam seama ca totul era perfect iar Alice era mereu cea mai buna la astfel de lucruri,avea un spirit organizatoric minunat,poate isi gresise meseria.

-In cele din urma ai aparut,crede-am ca te-a pus pe fuga Alice,mormai Rosalie.

-Cum sa fug de ultima mea noapte ca domnisoara? Am spus cu jumatate de gura toate astea inca parandumi-se ireale.

-Bell’s,sunt asa emotionanta!

-Nu e nunta ta,Alice….

-Eh,poate nu dar…am asteptat atat de mult clipa asta.

-Stiu,esti o romantica incurabila dar nu uita ca nu e o casatorie normala.

-De ce trebuie mereu sa strici momentul? Spuse Alice trimitandu-mi sageti din priviri.

-Esme? Am intrebat incercand sa schimb subiectul

-Vine acum,s-a dus sus sa aduca darurile.

-Daruri?

-Ceva vechi,ceva nou,ceva imprumutat si ceva albastru…

-Ih…traditi,am priceput.Nu putem sa trecem peste ele?

-Daca tu nu esti incantata asa cum ar trebuie sa fii,te rog nu ne lua noua placerea.

-Ok,am inteles…daruri,yupppiiiiii.

-Te-ai intors,draga mea! Cum a fost plimbarea?

-Revigoranta,as putea spune Esme.Avand in vedere ca toata lumea este agitata in jurul meu,aveam nevoie de cateva clipe singura.

-Te inteleg.Curioasa?

-Daaa,am incercat sa par mai vesela desi imi venea sa o rup la fuga.Toate astea ma speriau intr-un anumit fel,erau noi si circumstantele in care se incheia acesta nunta la fel.Revino-ti Bella,e nunta ta….

-Cu ce incepem Alice? Rosalie parea mai nerabdatoare decat mine.

-Pai…Esme?

-Bella,iti daruiesc ceva vechi…am pastrat-o desi pare ca a trecut o viata de la nunta mea si-a lui Carlisle.

Sper sa iti placa jartiera pe care am purtat-o la nunta.Alice m-a sunat inainte sa plecam si mi-a spus sa iau ceva vechi…iar asta mi s-a parut cea mai potrivita.Mi-a fost daruita de mama mea atunci cand m-am maritat.

-Oooo,Esme…Multumesc mult,nu ma asteptam.E minunata! Si chiar era,m-am intins si am imbratisat-o pe viitoarea mama soacra.

-Bella…e randul meu,iti daruiesc ceva nou.Sper sa iti aduca fericire,speranta si liniste in noua ta viata.Am ales-o impreuna cu Emmett.

Intr-o cutie se afla o bratara,delicata ce avea agatata un pandativ cu litera E de la Edward si un medalion.

-Deschide medalionul Bella,ma indemna Rose.

Cu mainile tremurande am reusit sa il deschid.Am ramas blocata pt o secunda.

-Dar cum? Abea in dupa-amiaza asta am facut pozele…

-Eeee,nu conteaza cum am reusit,iti place?

-Rose…Nu am cuvinte.E perfecta,nu ma asteptam…o voi purta mereu.

-Iar acum e randul meu…oare trebuia sa imi fie frica de ceea ce imi luase Alice?Dupa privirea pe care o afisa am decis ca nu,ea era sora mea,prietena mea cea mai buna,nimic nu ma putea face sa uit asta,nici macar nazdraveniile ei.

-Am doua cadouri.Ceva imprumutat si ceva albastru.Mi-a intins doua cutiute micute.

Deschizand-o pe prima am descoperit perechea ei preferata de cercei,care imi placeau la nebunie,inca de prima oara de cand ii vazusem la ea.

-Stiu cat de mult ti-au placut Bella,si m-am gandit ca sunt perfecti pentru ziua de maine.

-Alice…nu trebuia.

-Cum sa nu,dar nu uita ii vreau inapoi,imi spuse Alice.

A doua cutie era putin mai mare.Dandu-i capacul la o parte am avut parte de o surpriza mai mare decat as fi crezut,pietrele semanau atat de mult cu cele de la cercei mamei mele…

-Sunt…nu am reusit decat atat sa scot pe gura,simteam cum lacrimile se aduna in ochii mei.In interiorul cutiei se afla un pieptene de argint,safirele de un albastru-inchis erau adunate in niste modele florale complicate in varful dintilor.

-Da,ai dreptate.Cu putin timp inainte de accident mama si tatal tau s-au dus la un bijuterier si au modificat cercei de la bunica ta. Pt tine i-au modificat Bella,apoi matusa Sue la gasit cand facea bagajele si l-a pastrat sperand sa gaseasca momentul in care ti-l va darui,dar…stii ce s-a intamplat,asa ca inainte sa moara i-a dat mamei mele ca sa ti daruiasca in ziua nuntii tale.Nu fii trista,Bell’s,te rog.

Nu am reusit sa imi mai retin lacrimile care acum imi siroiau pe obraji.Bratele lui Alice ma tineau strans ca in alte dati cand avusesem nevoie de ele sa ma sustina.

-Multumesc Alice!E cel mai frumos dar din lume! E ca si cum mama si tata ar fi aici,cu mine.

Erau aici intr-un fel,nu puteam sa explic dar stiam ca sunt.

Mama,tata…mi-e dor de voi.Am spus in gand.

Cu toate ca nu ma asteptam a fost una dintre cele mai frumoase seri din viata mea,plina de veselie,caldura,emotii,surprize.

Edward avea sa doarma la Emmett,deoarece asa cerea traditia iar Alice respecta intocmai asta.Ea si Rose trebuiau sa  doarma cu mine,nu inainte de a-mi face bagajele pt scurta luna de miere pe care Edward o pregatise in ultimul moment.Am asistat neputincioasa in timp ce Alice si Rose imi impachetau hainele pt acele zile.Banuiam ca sunt rosie toata la fata vazand toate acele lenjeri frantuzesti aterizau in mica valiza.Era ca si cand…eu si Edward am fi fost…nu era posibil totusi.Mi-e frica sa nu fie un dezastru de la inceput pana la sfarsit.Edward avea sa plece in momentul in care viata mea si a micutului nu mai avea sa fie in primejdie.Iar toate aceste lucruri marunte pe care le faceau acum nu aveau decat sa faca lucrurile si mai dificile pentru mine..Poate pe parcurs va incepe sa tina la mine dar stiu ca va pleca,asa o fac toti intr-un fel.

Poate vom ramane prieteni,mi-am spus incercand sa ma incurajez gandindu-ma ca Edward nu va disparea complet din viata mea.Dar ideea de al vedea ocazional nu ma satisfacea.Stateam pe marginea patului  si ma gandeam la blandetea lui,la grija constanta .Desigur asta insemna ceva….ceva special.Am inceput inconstient sa imi masez burta in timp ce o durere ascutita incepu incet sa se faca simtita in partea de jos a abdomenului.

-Bella,ce se intampla? Rose si Alice s-au indreptat alarmate spre mine dupa ce au auzit geamatul care mi-a scapat.

-Nu stiu,m-a apucat o durere dintr-o data…Au.

-Hai la spital repede,spuse Alice in timp ce butona telefonul.

-Nu…Cheama-l pe Edward,te rog,am nevoie de el.

-Acum il apelez,Rose du-te dupa Esme,spuse Alice pe un ton poruncitor.

-Uf….Copilul se agita.Ma tot loveste.

-Respira,Bell’s,respira.

In 20 de minute toti se aflau in camera mea,cum a venit , Edward m-a luat in brate si nu parea sa vrea sa imi de-a drumul prea curand,mainile lui ma mangaiau usor pe spate.Putin cate putin durerea disparuse la fel si ceilalti din camera,observase probabil scena dintre mine si Edward si plecase fara sa ii observ.

-Ne-ai dat ceva emotii in seara asta la toti.

-Nu am vrut,Edward.

-Stiu,printeso.E normal sa fi agitata dar asta il afecteaza si pe micut.Imi doresc atat de mult sa stiu ce gandesti,pt ca stiu ca te framanta ceva iar asta va afecteaza pe amandoi.Spune-mi ce este,poate cine stie gasim rezolvarea impreuna.

-Eu…cuvintele nu ieseau,ce ii puteam spune ca ma gandeam la ce voi face dupa plecare lui?

-Am inteles.Ti-e teama de ziua de maine,asta e?

Termenul corect era poate inspaimantata.Trebuia sa facem acel legamant sacru iar apoi ce se intampla?Dupa nasterea copilui el avea sa dispara din viata noastra ca si cand nu ar fi existat niciodata.Asta era de neconceput.

-Bella,uita-te la mine,te rog.Trebuie sa ma lasi sa patrund in gandurile si in sentimentele tale.Nu plec nicaieri,mereu voi fi aici,langa tine.

-Chiar si dupa ce nu voi mai fi in pericol vei mai fi aici Edward?Atunci nu te va mai retine nimic.

-Nu am de gand sa plec nicaieri,prostuto.Daca cumva asta te preocupa pe tine.Ce zici daca ne bagam in pat,e destul de tarziu iar maine e ziua cea mare pt amandoi sau mai bine zis pt toti trei,trebuie sa il includem si pe micut.Fugi in baie sa te schimbi sau daca nu te simti in stare te pot ajuta eu,ce zici? Ma privea cu o expresie amuzata , asteptand raspunsul meu.

-Cred ca ma descurc.

-Tu pierzi,printeso…

M-am desprins din bratele lui pentru a-mi lua camasa de noapte si a intra in baie.

Dupa ce am inchis usa m-am sprijinit cu spatele de ea,Edward ma facea sa ma simt ca o adolescenta.

M-am spalat pe dinti,mi-am luat pe mine singura camasa decenta pe care Alice o cumparase pt mine si am iesit din baie.

Edward se schimbase intre timp intr-un tricou gri si o pereche de pantaloni scurti.

-Tie somn? A intrebat in timp ce s-a asezat pe partea lui de pat.

-Nu prea.

-Putem sa mai vorbim pana adormim,daca vrei.

Imi doream sa vorbim,sa il cunosc mai bine pe zeul din fata mea.Pentru o secunda am putut observa o anume vulnerabilitate la el,care ma surprinsese.Nu imi puteam imagina un barbat,si cu atat mai putin unul atat de puternic si autoritar ca acesta simtindu-se vulnerabil.M-am asezat in pat,cu fata spre el.

-Ce vrei sa stii? L-am intrebat,nestiind ce altceva sa spun.

-Nimic anume.Care e culoare ta preferata,de exemplu.

-As putea spune ca albastru dar se schimba de la zi la zi…Depinde foarte mult de starea in care ma aflu.Dar a ta?

-Negru.

-Negru?

-Da.

-Ce gen de muzica asculti?

-Cate putin din toate genurile,as putea spune.Dar imi place in general cea clasica.

-Aha.Dar acum ce melodie ti-ar place sa asculti?

-E usor…toata ziua mi s-a perindat o melodie prin cap.”Wicked Game” de Chris Isaak.

-Frumoasa alegere.Si imediat a inceput sa fredoneze prima strofa a melodiei… Iar in timp ce facea asta se uita in ochii mei.Parea hipnotizant.

„The world was on fire
No one could save me but you.
Strange what desire will make foolish people do
I never dreamed that I’d meet somebody like you
And I never dreamed that I’d lose somebody like you”

-E si melodia preferata a mamei mele.Erau zile in care o ascultam la nesfarsit,asa ca am memorat versurile,a spus zambind.Bella…

-Da?

-Maine seara la ora asta vom fi sot si sotie…a spus ganditor.

-Stiu.

-Te sperie asta?

-Putin,am marturisit.

-Stii ca niciodata nu ti-as face rau?

-Stiu.

-Atunci nu ai de ce sa fi speriata.Maine va fi o zi extraordinara pentru amandoi.Crede-ma ca nu ma asteptam sa fac lucrul asta prea curand.

-De ce? Am intrebat curioasa,gandindu-ma probabil la cate femei trecuse prin viata lui.

-Chestia asta o faci din dragoste,iar in cazul meu….nu aparuse nimeni pentru care sa simt ceva mai serios.Pana la tine…Din prima clipa in care te-am vazut,erai atat de fragila,vulnerabila…Din acea clipa totul a incetat sa mai existe pentru mine,notiunile de bine,rau…au incetat,pur si simplu.Erai in bratele mele,atat de linistita si tinandu-te cu forta de camasa mea ca sa nu plec…Am stiu ce vreau si stiam ca voi face totul ca sa te obtin.Trebuie sa intelegi ca nu fac un gest onorabil casatorindu-ma cu tine.Te vreau pe tine, trebuie sa intelegi asta.

Declaratia lui ma luase prin surprindere.Inima batea nebuneste de parca tocmai concuram la un maraton,speram sa nu se vada totusi impactul pe care il avusese marturisirea lui.

-Nu spui nimic?

L-am privit in liniste,iar apoi respiratia imi deveni mai slaba cand el se apleca si isi trecu buzele peste ale mele.Pleoapele mi se inchise  si am simtit caldura buzelor lui in tot corpul,lasandu-ma buimacita si toropita.Am deschis ochii ca sa il vad cum ma priveste de aproape.

-Fa-o din nou,am soptit.

A ras ca si cum l-am luat prin surprindere si ma trase mai aproape,ma imbratisa entuziast si de data asta sarutul lui ateriza pe varful nasului,apoi pe frunte.A fost dragut dar nu ca atunci cand ma sarutase pe buze.

-Am senzatia ca urmatoarele luni vor fi foarte interesante,spuse el inca razand incet.E timpul pentru somn acum viitoare d-na Cullen.In momentul in care am vrut sa ma retrag Edward nu mi-a dat drumul asa ca l-am imbratisat si eu si mi-am pus capul pe pieptul lui…

Dimineata fusese agitatie mare in camera mea,inca de la primele raze,  Edward fusese expediat la Emmett.

Eram manevrata ca o marioneta de catre Alice si nu opuneam rezistenta deoarece printul meu in armura stralucitoare nu era langa mine sa ma salveze din mainile mici vrajitoare care ma chinuia in cele mai sofisticate moduri.

Stateam comod pe un scaun si ma lasam in voia soartei sau mai bine zis a lui Alice.Eram cuminte,nu ma opuneam la absolut nimic,ce mi se spunea sa fac ma conformam.Nu avea niciun rost sa comentez.

Fata imi fusese data cu o crema-masca,probabil in speranta de-a curata chiar si cele mai mici impuritati dar ma indoiam de acest lucru.Pur si simplu nu mai puteam sa imi misc muschii fetei,era ca si cum as fi fost paralizata.Parul imi fusese dat cu diverse spreiuri iar apoi o coafeza incepuse sa se joace cu el impreuna cu Rose( cea de-a doua tartora),o manichiurista avea grija ca ungiile mele sa arate decent,avand in vedere ca eu niciodata nu eram prea preocupata de acest aspect. Dupa ce mi-a curatat fata,Alice a inceput sa ma machieze.Esme era probabil pe afara ingrijindu-se ca totul sa mearga conform planurilor lui Alice.Cat despre Edward…speram sa se simta mai bine decat mine.

Dupa 3 ore de chin in cele din urma eram gata,fetele ma ajutase sa imbrac rochia,care era destul de grea sau cel putin asa mi se parea mie.Picioarele imi erau putin umflate asa ca momentan nu se punea problema sa incalt pantofii.

-Bella  inchide ochii,vreau sa aduc oglinda sa te vezi.

Am inchis ochii asa cum mi se poruncise si pentru un minut am reusit sa ma detasez de toata forfota care ma inconjura.

Eram doar eu….eu si gandurile mele.

D-na Cullen Edward,suna bine.

Odata visam ziua in care ma chema d-na Black dar totul disparuse ca prin ceata.Nu ma puteam plange,cateodata viata iti inapoiaza lucrul luat printr-un altul chiar daca e sub alta forma.

Iar Edward nu era chiar asa rau.

Seamana cu zeu din mitologia greceasca,dar si Jacob parea la fel.

Intr-un fel imi aduce mereu aminte de el,uneori vad aceeasi grija pt mine in ochii lui,aceeasi pe care o vedeam intr-ai lui Jacob,si mai era si trecutul pe care se pare ca il impartise impreuna…despre care nu stiam nimic.La inceput imi dorisem sa aflu mai multe,speram sa aflu dar….m-am lasat usor furata de farmecul lui si inflacarata de dorinta lui.Toata saptamana avusese grija sa imi distraga atentia si nu am reusit sa il intreb ceea ce ma interesa.Imi doream sa stiu adevarul,ceea ce Jacob imi ascunsese,era ca si cum nu il cunoscusem cu adevarat iar asta ma durea,sa stiu ca a fost nevoit sa imi ascunda lucruri.Nu vroiam sa trag concluzi eronate,dar asta era adevarul.Ascundeau ceva,ceva ce avea legatura cu acel nebun care acum dorea sa imi faca rau,dar asta nu era cel mai rau…Aceea persoana avusese legatura cu moartea lui Jacob.

Niste pasii imi distrase atentia de la gandurile morbide ce imi umblau in minte.

-Wow….Arati …ca o printesa,surioara!

La auzul vocei am deschis ochii…Seth statea in pragul usii imbracat intr-un costum negru,il facea prea matur tinand cont de varsta lui.Pentru cateva secunde imaginea lui m-a tulburat,deoarece imi aducea aminte de tot ceea ce pierdusem,adica o viata intreaga.

-Seth,cat ma bucur ca esti aici! Am spus in timp ce m-am ridicat de pe scaunul pe care statusem ore intregi.

Alice…? cu toata nebunia din jurul meu,uitasem de el,iar Alice ca de fiecare data avusese grija de tot pentru mine.

-Nu,Edward.El m-a sunat si a pregatit tot pentru mine si bunicul.El a venit si ne-a luat acum jumatate de ora de la aeroport.

Imediat am inceput sa ma simt aiurea,cum puteam sa ii explic ca ma casatoream atat de repede cu alt barbat?

-Bella,Edward mi-a povestit tot.Stai linistita,inteleg.Vreau ca tu si nepotelul meu sa fiti in siguranta.Orice pentru voi,iar Edward pare omul potrivit.Nu imi vine sa cred ca Jake nu mi-a povestit niciodata de prieteni lui.Emmett,Jasper…par a fi de treaba.

-Seth,stii cat de mult l-am iubit pe Jacob,si il voi  iubi incontinuare dar,el nu mai e…nu vreau sa crezi ca…

-Nu cred nimic,vreau doar ceea ce e mai bine pt tine si micut.Sunt sigur ca vei fi in siguranta cu el.Am sentimentul ca il cunosc dintodeauna,desi nu il stiu decat de putin timp.Nu vreau sa ramai singura pentru totdeauna Bella,fratele meu nu ar vrea asta.

 -Seth,stii ca te iubesc,nu?

-Nu m-am indoit de asta nicio secunda.Bella,pot fi eu cel care te conduce?

-Normal,nici nu mi-as fi dorit pe altcineva.

-Ai idee pe unde umbla Alice?

-Cand am intrat eu in camera se certa cu Jasper in privinta costumatiei lui.

-Hehehe….pe mine m-a chinuit ore intregi,sa mai experimenteze si pe altii! Am spus usurata ca spiridusul avea sa fie ocupata ceva vreme.

-Nu mai am nicio sansa cu ea,nu?

-Asa s-a parea.

-Edward vroia sa te vada dar Alice a spus ca aduce ghinion sa vada mireasa.

-E stresata ea cu traditiile,oricum ne-am vazut pe ziua de azi,si nu e ca si cum ghinionul nu m-ar urmari.

-Nu spune asta.

-E,asta e adevarul Seth.Dar sa schimbam subiectul.Te-a mai deranjat Victoria?

-Nu.Oamenii angajati de tine mi-au inapoiat bijuteriile mamei,iar propietatea a devenit o fortareata.M-a sunat odata si si-a cerut scuze pentru tot ce-a facut,mi-a povestit ca e bine,ca nu mai bea si face voluntariat in Africa.M-a intrebat daca voi putea vreodata sa o iert pt tot ce mi-a facut,mie si bunicului.Sper din tot sufletul sa fi vorbit serios si sa se fi schimbat.Mi-ar place sa am o matusa adevarata.

-Ma bucur ca gandesti astfel,oricine merita o a doua sansa,chiar si ea.

-Nu imi pot lua privirea de la tine,esti minunata.

-Ummm,nici chiar asa Seth.

-Te-ai uitat in oglinda Bella?

-Sincer? Nu.

-Ar trebuie sa o faci,daca Jake ar fi aici sa te vada…

-Daca…

-Hai la oglinda Bella,ca sa vezi ce vad si eu.

M-am apropiat si am privit imaginea din oglinda si am vazut o femeie eleganta.Nu semana deloc cu mine.

-Bella,e timpul!

Aparitia lui Alice m-a adusese la realitate.Era momentul.

-Arati minunat Alice!

-Stiu,dar nimeni nu ma va observa pe mine azi,tu esti cea care va fi in centrul atentiei.

Edward Point of view

Niciodata nu crezusem sa am atatea emotii.

Gandul ca Bella,se afla la cateva camere distanta de mine nu ma ajuta prea mult.De cum se facuse dimineata,Alice m-a dat afara din camera si a trebuit sa ma ameninte ca sa nu ma mai duc la ea.De  cateva ori am ascultat la usa dar vocea Bellei nu se auzea,probabil statea cuminte pe scaunul torturei in timp ce uraganul numit „Alice” se manifesta.

Tocmai m-am intors de la aeroport de unde l-am luat pe fratele lui Jake si pe bunicul sau.Ii anuntasem cu cateva zile inainte,nu ii spusesem Bellei si speram sa fie o surpriza frumoasa pentru ea.

Seth,seamana mult cu Jake,cel pe care il stiam eu.Plin de viata,veselie si am putut sa observ dragostea pe care i-o poarta Bellei in timp ce am vorbit cu el despre ceea ce se intampla.Nu a pus intrebari,ci doar m-a rugat sa am grija de sora lui,asa cum o numea pe Bella.Micutul asta nu mai avea pe nimeni in afara de bunicul sau si de Bella.

Nu trebuia sa ma roage sa am grija de ea,as fi facut-o oricum.

Aseara am tras o sperietura cu moartea,in momentul in care Rose m-a anuntat ca Bellei ii e rau.Scapasem de aceea petrecere stupida pe care baietii o pregatise pentru mine.

Idiotii inchiriase un bar si adusese inclusiv o dansatoare.Poate in trecut tipa ar fi reusit sa ma atraga dar acum…vedeam prin ea.

Dupa telefonul lui Rose,am ajuns acasa si am putut sa stau cu cea pe care imi dorisem toata seara sa o vad.

Eram vrajit de ea,de prezenta ei,de mirosul ei de capsuni si frezii.

Nu ma puteam gandi decat la noaptea trecuta si cat de bine fusese sa o tin la piept.Somnul meu era linistit atunci cand Bella era in bratele mele,cosmarurile pe care le-am avut timp de ani disparuse ca prin farmec.Si asta numai datorita ei.

Eram la a nu stiu cata oara cand incercam sa imi fac nodul la cravata si nu reuseam,parca aveam degetele lipite.

Abea asteptam sa terminam cu circul asta,stiam ca Bella merita o nunta frumoasa dar era si riscul la care ne expuneam.Stateam atatea ore in aer liber…Nenorocitul ala putea fi oriunde,incercand Dumnezeu stie ce…

Asa nu puteam sa o apar prea bine.

Nu imi ramanea decat sa sper ca timpul va trece repede si nu se va intampla nimic.

Dupa petrecere am aranjat sa plecam 2 zile pe o insula din apropiera,nu stia decat Emm si Jazz unde vom fi.

Emm,avusese grija ca vila in care vom sta sa fie bine pazita,nu vroiam decat sa ii ofer Bellei putin timp sa respire si sa obisnuiasca cu noul statut de d-na Cullen.

Putin timp sa ma cunoasca,sa ne cunoastem.

Trebuia sa ii spun curand adevarul,pana nu se va intampla nimic irevocabil intre noi.Trebuia sa stie adevarul despre mine,chiar daca avea sa ma urasca dupa asta.

-Hey,omule esti gata?

-Aproape Jazz,ma chinui cu cravata asta de ceva timp si nu ii dau de cap.

-Te ajut eu,nervos?

-Putin,iti vine sa crezi?

-E normal,banuiesc si eu as fi la fel daca as fi in locul tau.

-Sper sa fii in curand,cum merge treaba cu spiridusul?

-Alice? Imi da batai de cap.Uita-te la mine cum sunt imbracat,parul mi-a fost dat cu diverse.Imi mananca viata!

-Nu e chiar asa de rea.A inceput sa imi placa de micuta,ce-i drept e enervanta dar in acelasi timp are intenti bune,nu trebuie sa uiti asta.

-Daca ar fi putin mai relaxata,poate…

-Poate,ce?

-Nu stiu,ma atrage dar…e de lucru cu ea.Imi dau seama ca e mai mult la ea decat lasa sa se vada,dar nu isi permite sa traiasca cu adevarat.Totul trebuie sa fie perfect in cazul ei,inclusiv nenorocitul ala de par.As vrea sa o vad intr-o dimineata ciufulita,cu machiaul putin sters nu sa fie non-stop ca una de pe copertiile revistelor,impecabila.

-Are nevoie de cineva ca tine,Jazz,si tu de ea chiar daca nu iti dai seama acum.Nu sunt cel mai potrivit sa dau sfaturi,stiu. Alice e cum sa spun,ravisanta cred ca e termenul cel mai bun pentru ea.

Bella mi-a povestit ca a avut in trecut o relatie din care a iesit putin sifonata,ca sa spun asa.Reactioneaza ca un animal ranit,te-ai gandit la asta?Poate asta e felul ei de-a se proteja.

-Am observat anumite lucruri la ea,dar nu stiu cum sa procedez.Si totusi nu as vrea sa incerc ceva.Eu nu sunt ca ea,Edward nu as putea duce viata pe care o are si nu stiu daca as putea sa accept ca ea sa o duca in continuare daca ceva s-ar infiripa intre noi.

-Asta numai tu o stii,dar eu cred ca trebuie sa ii dai o sansa micutei.

-Chiar o placi,nu? Intrebarea lui Jazz ma facuse sa realizez ca o plac pe zapacita,pt felul ei de-a fi.

-Da,cred ca incep sa tin la ea. Incep sa o vad ca pe o sora mai mica,la fel ca si Bella e fragila,micuta asa cum e…

-Da,ai dreptate.

-Emmett?

-Dadea ultimile instructiuni  angajatilor nostri.Nu cred ca va incerca ceva azi,totusi.Sa fi nebun sa faci asa ceva avand in vedere ce armata inconjoara casa.Nu ar avea nicio sansa.

-Tot crezi ca e o femeie?

-Tind sa cred ca da,dar nu pot fi sigur inca.

-Fratele lui Jake,Seth mi-a spus ca Victoria l-a sunat,se pare ca e in Africa,face voluntariat,pustiul spera ca ea sa se fi schimbat.

-Una mai putin pt care sa ne facem griji atunci,dar ramane intrebarea: Cine e,atunci?

-Nu imi trece prin cap,si asta ma sperie cel mai rau,faptul ca nu stiu.

-Vom afla cine e.Avand in vedere ca i-a distrus rochia Bellei,inseamna ca e aici si va incerca la un moment dat sa atace iar noi vom fi pe faza si il vom prinde sau o vom prinde.Nici eu nu stiu ce sa mai cred.

-Edward,esti gata? Tata aparuse in camera intrerupandu-mi discutia cu Jazz.

-Da,tata…Imediat imi iau haina pe mine si sunt gata.

-Ok,Alice mi-a spus ca sunt gata.Mireasa,te asteapta,fiule.

-Da,mireasa mea.

Carlisle si Esme Point of view

Nu crede-am sa apuc ziua in care imi voi vedea fiul fericit.

De-a lungul a celor 5 ani care trecuse de la tragedie mi-am dat seama ca Edward nu va mai fi la fel.Cu cat timpul trecea,ma intrebat daca fiul meu isi va mai gasi vreodata linistea.

Privindu-l acum imi dau seama ca si-a gasit-o.

O cheama Isabella.

Nu crede-am ca voi spune asta cu o saptamana in urma cand am primit telefonul de la el,anuntandu-ne ca se casatoreste.

Poate ca dragostea nu sta la baza deciziei lor dar stau lucruri mult mai importante.

Nu spun ca dragostea nu ar trebuie sa fie pe primul loc dar …din experienta stiu ca alte ingrediente sunt  poate mult mai importante ca ea,in unele cazuri.Iubirea la prima vedere dureaza putin,se stinge usor.Dar dragostea care ia nastere pe parcursul anilor,in fiecare zi din lucruri mici,ei aceea dureaza o viata.

Ma uit la el si incerc sa imi dau seama cum a putut sa creada ca nu merita sa fie fericit,ca nu merita o a doua sansa.

Acum,e barbatul care speram mereu sa fie.

Daca cineva merita sa fie fericit,atunci e el.Cum altfel ar putea fi?

-La ce te gandesti,dragule?

-La fiul nostru.

-Azi sunt la fel de fericita ca prima data cand l-am luat in brate.Era atat de micut,Carlisle.

-Mic si galagios.

-Imi doresc atat de mult sa fi fost aici si James,cateodata imi e atat de dor de el.

-Si mie,mi-e dor de el.Ar fi fost acolo,in fata langa Edward.

Asa cum trebuia.

-Eh,gata cu regretele.Cred ca e cea mai fericita zi din viata lui asa ca,hai sa incercam sa fim si noi Carlisle.A trecut prea mult timp de cand am uitat ce inseamna asta,i-o datoram fiului nostru.

-Stii ca te iubesc,nu? Fara tine,fara dragostea ta fara limite nu stiu daca am fi rezistat.Am trecut prin atatea Esme,nu stiu ce m-as face fara tine.Imi dai puterea sa merg inainte,intodeauna ai facut asta.Sunt ceea ce sunt din cauza ta,pentru ca ai crezut in mine,ai crezut in iubirea noastra.

-Nici macar moartea nu ne va putea desparti Carlisle,sunt meniti sa fim impreuna pt totdeauna.

Bella Point of view

Totul parea ireal.Ma aflam in fata preotului jurandu-i iubire lui Edward Cullen.Am facut-o.

In mod real si onest pana la Dumnezeu.

Ii apartineam de-acum.

Senzatia buzelor lui Edward pe ale mele ma adusese la realitate,ceremonia se terminase.

Imediat am fost asediati de imbratisari,urari.

Numarul invitatilor nu era mare,cativa dintre directori lantului de magazine,unele vanzatoare si cateva secretare,majoritatea erau insotiti.

Incercam sa imi aduc aminte numele tuturor incercand sa nu ma fac de ras.Edward era mult mai bun la asta decat mine,dadea impresia ca ii cunostea pe toti de ani de zile pe cand eu inca ma simteam o straina.Dupa jumatate de ora reusisem sa ramanem singuri ceilalti fusese condusi de Alice in gradina acolo unde era amplasat cortul.Pentru prima data am putut sa imi analizez verigheta,era absolut perfecta.

Marimea si frumusetea ei ma lasau pentru a doua oara in aceasta dupa- amiaza fara respiratie.

-Iti place?am privit spre Edward care m-a surprins admirand-o.Dupa o mica pauza,el ma intreba din nou.

-Iti place verigheta,Bella?

-Enorm.Cred ca a costat mult.

Amuzamentul de pe fata lui era evident,in timp ce ma privea si ma strangea incet de mijloc.

-D-na Cullen,imi place cum suna.

Sotia mea,inca nu imi vine sa cred.

-E real,mai real de atat nu se poate,Edward.

-Ti-am spus cat de frumoasa esti azi?

-Nu.Am zambit amandoi pentru ca in timpul ceremoniei avusese grija sa mi-o spuna de cateva ori.Spune-mi!

Dar el nu mai zise nimic.Mai mult ma privea cu o expresie amuzata si surprinsa,ca si cum facusem ceva ciudat si minunat in acelasi timp.Dupa un moment,a murmurat cu o voce ragusita:

-Hai sa dansam! Si m-a condus usor spre ringul amenajat din apropierea cortului.

M-am sprijit de el lasandu-l sa ma conduca,in timp ce muzica dulce,romantica inunda ringul.Am fi putut fi si singuri,daca ne-am fi luat dupa atentia pe care o acordam celorlalti oameni,care ne priveau ca zambete atotstiutoare.In timp ce valsam pe langa ei.Era usor sa dansez cu Edward,aproape nici nu atingeam podeaua.

-Dansez cu cea mai frumoasa femeie,iti vine sa crezi?

-Nici pe departe cea mai frumoasa,poate ai probleme cu ochii.Mai priveste odata in jur,Edward.

-Aici te inseli micuta mea Bella,esti cea mai frumoasa si printr-un noroc chior esti sotia mea.

Imi era destul de greu sa gandesc cand eram in preajma lui si mai ales simtindu-i degetele puternice si pricepute pe pielea mea,eram sigura ca nu voi mai putea gandi absolut deloc.

Dar bineinteles nu vroiam ca el sa stie acest lucru asa ca trebuia sa imi distrag atentia de la aceea senzatie pe care numai el mi-o putea oferi.

-Alice spunea ca ai aranjat sa plecam 2 zile,e adevarat?

-Da,mai stam putin si plecam.Sunt sigur ca esti obosita ca si mine de altfel.Nu e cine stie ce luna de miere dar iti promit ca dupa ce tot se va termina vom pleca in luna de miere.Am aranjat sa mergem pe o mica insula din apropiere,vila e foarte bine pazita asa ca nu ai de ce sa iti faci griji.Nu as face nimic care sa te puna in primejdie.

-Putem pleca acum? Am intrebat desi stiam ca acest lucru ar rani-o pe Alice.

-Oricat mi-as dori sa te rapesc in acest moment,nu se poate.Nu vei mai trece prin alta nunta,asa ca incearca sa te simti bine.Relaxeaza-te,printesa mea.

Mana lui apasa putin mijlocul meu intr-o incercare  de-a ma trage mai aproape.

-Nu,am spus impotrivindu-ma fara succes.

-Hmmm,iti arati ghierutele deja? Ma intrebam eu cand va reaparea pisicuta din prima zi,aproape ca imi era dor de ea.

Zambetul i se sterse putin,desi ochii verzi si neastamparati ii erau plini de amuzament.

-Eziti atat de mult sa te increzi in mine?Nu fac decat sa urmez ritmul acestui dans si sa te tin mai aproape.

-Ma tii destul de aproape,e de ajuns.

Privirea lui indrazneata cobara pentru a admira decolteul pe care rochia mea il dezvaluia si spuse cu tristete:

-Nu atat pe cat as vrea.

-Ei,va trebuie sa suferi atunci , am spus pe cel mai sever ton de care eram in stare.

-Sufar din seara in care ne-am cunoscut,Bella.

Intr-o secunda una dintre mainile lui ii aluneca pe spate spre ceafa mea, si imi cuprinse capul tinandu-l nemiscat,de parca as fi incercat sa fug.Insa nici nu ma gandeam la asa ceva.Gura mi se deschisese sub presiunea insistenta a gurii lui,acceptandu-i marunta posesiune a limbii,iar tremurul meu isi gasi ecoul intr-un fior de dorinta care imi strabatu intregul trup.

-Va rog sa ma scuza-ti,dar frate trebuie sa iti imaparti mireasa si cu noi restul muritorilor de rand,spuse Emmett jovial.

Daca nu ar fi fost prieteni cred ca Edward ar fi comis  o crima extrem de satisfacatoare luandu-ma dupa expresia fetei lui.Inainte de-a se indeparta s-a lasat usor spre urechea mea si mi-a soptit:

-Esti a mea de-acum,nu uita Bella. Si spunand asta s-a indepartat lasandu-ma cu Emmett.Nu era chiar la fel de usor sa dansez cu Emm dar era acceptabil pentru indemanarea mea.

Restul serii s-a derulat repede.Dansasem cu majoritatea barbatilor,inclusiv cu Alice si am avut un moment de-al nostru…inclusiv a plans spunand ca si-a pierdut cea mai buna prietena dar in sinea mea stiam ca nu ar avea cum sa ma piarda sau invers indiferent de ceea ce aparea in viata noastra.Alice facea parte din categoria acelor pentru care mi-as fi dat viata si acestia erau putini la numar.

Putin dupa miezul noptii m-am retras in camera sa ma schimb,invitati inca nu plecasera dar rochia devenea destul de incomoda.

M-am imbracat cu rochia bej pe care Alice o pregatise pt mine, bagajele erau puse langa usa,totul era pregatit pt plecare,numai eu nu era pregatita pt asta.Nu stiam ce avea sa se intample de acum incolo.Ce astepta de la mine „sotul meu”.

Cand am deschis usa am observat ca era lipit de perete astepatandu-ma,cravata ii era slabita,parul ravasit iar in mana avea un pahar.

-Iarta-ma pentru mai devreme.

-Nu am ce sa iti iert,Edward.E in regula,am inteles.Sunt sotia ta acum dar sa nu crezi ca asta iti da dreptul sa faci ce vrei,sa vorbesti cum vrei.

-Nu am vrut,Bella.Promit ca nu se va repeta.

-Sper,si spunand asta am plecat,lasandu-l acolo.

Ajunsa in gradina din nou am stat deoparte.Ziua fusese incredibil de frumoasa si scurta.Decorul era parca desprins din povestiile pe care mi le citea mama inainte de-a adormi.Nimic nu fusese neglijat de la luminitele care impodobeau cortul si copacii pana la muzica.Apoi privirea mi-a zburat spre ringul de dans unde cele mai importante persoane din viata mea se aflau.Totul parea atat de normal in acel tablou,nimic fals sau ireal.Esme cu Carlisle,Alice si Jazz,Rosalie si Emmett.Toti vorbeau si radeau in timp ce dansau.Nimeni din-afara nu cred ca isi puteau inchipui cate secrete se aflau  sub aceste masti perfect purtate sau poate imi e mie prea frica sa cred ca poate chiar asa era.Nu trebuia neaparat sa fie o prefacatorie dar nu stiam ce sa mai cred.Totul era prea mult chiar si pentru mine.Imi era dor de zilele alaturi de Jake,zilele in care totul era simplu si stabil.Unde au disparut?

Dupa un sfert de ora a aparut,se schimbase si el si a coborat din nou in gradina.

Parul ii era ciufulit ca de obicei,isi luase o camasa albastra si o pereche de pantaloni simpli negri.Niciodata nu eram atenta la ce purta,dar acum imi dadeam seama…erau fara cusur.Dar era mult mai mult decat asta la el.

Cei mai expresivi erau ochii,la naiba! Te puteau arde cu o simpla privire si ce e cel mai rau e ca iti puteai dori sa arzi la nesfarsit in ei.

Un zgomot m-a facut sa revin la realitate,stiam cine e fara sa intorc capul.

-E timpul sa plecam,dar mai intai trebuie sa arunci buchetul.

Tonul vocii lui ma atentiona asupra faptului ca era furios.

-M-ai auzit sau traiesti in trecut Bella? Nu i-am raspuns,cauta cearta dar nu isi gasise persoana potrivita.

-Probabil iti doresti ca in locul meu sa fie Jake,imi pare rau ca nu se poate!

-Inceteaza,te rog. Am spus incet si incercand sa ma indepartez de el.

-Imi pare rau ca nu sunt barbatul potrivit pt tine.Mereu va fi el,nu?

Imbecilul!Daca ar stii sau macar ar banui…..

L-am simtit cand s-a apropiat,mainile lui care mi-a incolacit talia,respiratia sacadata in ceafa mea,parfumul inconfundabil al corpului lui.

-Bella….spune-mi daca Jake reusea sa te faca sa te simti asa,cuvintele lui joase si ragusite,imi transformara furia intr-o caldura ciudata,mai puternica.Avea dreptate.Trupul imi ardea de dorinta de a fi atins,de-a fi tinut in brate.Incepuse sa depuna saruturi mici de-a lungul cefei,apoi continua cu umarul.Mainile se miscau frenetic pe suprafata corpului meu trezind in mine senzatii pe care nu as fi crezut ca le pot simti.Invinsa,am inchis ochii si m-am lasat in voia inevitabilului.

-Saruta-ma,am soptit cu ultimile puteri.

Dintr-o data se afla in fata mea iar gura lui o acoperi pe a mea cu un sarut profund si arzator.Raspundeam  saruturilor lacome cu o nerabdare inocenta,explorandu-i  gura la fel de complet cum mainile lui pricepute imi explorau corpul.

Deodata inceta sa ma mai sarute si se dadu putin inapoi.Privirea ii era la fel de fierbinte,iar pe buze ii juca un zambet slab.

-Ma tem ca trebuie sa continuam mai tarziu.Trebuie sa plecam,d-na Cullen.

-Nu ai obosit sa imi spui asa?

-Niciodata nu voi obosi sa te numesc asa.Hai printesa mea,ne asteapta 2 zile minunate,promit.

Anonymus Part of view

Incecam sa ma calmez dar nu reuseam,imaginea din fata ochilor ma facea sa imi aduca aminte de clipele de fericire pe care le traisem alaturi de el.

Eu trebuia sa fiu acolo,in fata altarului cu iubirea vietii mele.Mi-ati luat tot,iar acum vreti sa fiti fericiti?Nu se poate.

Nu ve-ti fi fericiti,promit!

O sa muriti de la primul la ultimul,pt fiecare lacrima pe care am varsat-o,pt fiecare seara pe care mi-am petrecut-o in fata unui mormant tacut.

Ola girls…

Scz de intarziere…

Asta e capitolul,sper sa nu dezamagesc pe nimeni doar ca…sincer nu prea imi plac nuntiile in general asa ca habar nu am daca m-am descurcat,banuiesc ca se putea si mai bine but…asta a iesit.

Mai sunte-ti pe acolo?

Sper sa nu fiu singura pe aici,desi o cam merit pt disparitia mea.

Kisses&hugs

Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste .

 A. P. Cehov

-Noapte buna,Edward.Cuvintele care ii iesise din gura sunau ciudat si fals.Privirea ii era tematoare atunci cand mi-a aruncat o ultima privire inainte de-a se baga in asternut si a se intoarce cu spatele la mine.

Imediat cum ne-am intors din mica noastra escapada Bella incepuse sa imi evite privirea.Crezusem ca aceasta zi va schimba ceva intre noi.Dar acum era la sute de kilometri distanta de mine si uram asta.Tot ce faceam nu era bine….

Somnul era imposibil cu ea in aceeasi camera.Nu erau de vina picioarele care nu imi incapeau pe canapea,nici somnul ce nu mai venea,ci Bella aflata la cativa metri de mine. Mi-am impreunat mainile sub ceafa si am inceput sa privesc fix tavanul sperand ca astfel sa adorm.Imi doream ca Bella cea pe care am cunoscut in prima zi sa revina,cea care imi tinea piept si vroia sa ma de-a afara din casa,aceea pisicuta vulcanica.Incercasem sa ma port frumos,politicos sis a ma abtin de dragul ei,sperand ca poate asa va fi bine.Dar nu se intampla asta,cu cat ma port  asa Bella da inapoi.Si nu intelegeam de ce.

Jacob.

Poate chiar nu puteam trece peste asta.

Fusese cel mai bun prieten al meu si logodnicul ei.

Cum puteam sa cred ca vom trece peste amintirea lui?

Il iubeste si sunt nebun de gelozie gandindu-ma ca poate nu va putea simti acelasi lucru si pt mine si de ce nu poate si mai mult .

Nu puteam define cu exactitate acest sentiment ,dar ma necajea faptul ca il simteam,ori de cate ori ma gandeam “la noi” si la “situatia noastra”.

Imi doream ca starea Pe care o aveam sa ia sfarsit….tentatiile raiului si ale infernului se regaseau in ochii ei inocenti,iar eu eram un biet hipnotizat.

Nu imi gaseam locul.La naiba!

Vroiam sa vorbeasca mai mult cu mine.Vroiam sa stiu ce gandeste,ce ii place,sa aflu ce anume ii agitase acel spirit care ii agitase spiritual in prima zi.Probabil ca necunoasterea era cea care provoca dragostea,atractia,dorinta.Era singura explicatie rationala.Asta se intampla cu mine.Poate daca as avea toate aceste informatii desprea ea as reusi sa indepartez totul.Poate ceea ce simteam nu era totusi iubire,nu putea fi.Aveam viata mea,care ma implinea  intr-un anumit fel,nu aveam nevoie de doi ochii caprui sa mi-o dea peste cap.Nici chiar in zori,cand priveam pe fereastra cum soarele se urca incet pe cer nu reusisem sa adorm.Gandul imi era doar la ea,la mirosul de frezie pe care il emana  intregul ei trup.

Intr-un final,obosit am reusit sa adorm.

………………………………………………………………………………………………………………………….

Cand Bella se dadu jos din pat,putin dupa ora 8, Edward dormea in cele din urma linistit.In momentul in care il privi isi musca buza de jos cu dintii si zambii.

Facu cativa pasi mai aproape,sarind atenta peste  scandurile care scartaiau .In somn riduriile de pe fata lui Edward  erau mai putin pronuntate,pielea lui bronzata si parul stralucitor erau mai impresionante.

Buzele relaxate erau usor departate.Ochii Bellei coborara  pe pieptul lui gol umbrit de firele de par des.

Un mic oftat ii scapa pe buze,dar Edward nu se misca…Era incredibil de frumos in somn,atat de ….atat de natural.

Acesta era Edward la care visa de cateva zile.

Bella zambi tinandu-si gatul incordat.Incunviinta din cap.Doamne ce frumos era.Parul de culoarea bronzului ii cadea acum pe frunte,nearanjat ca intodeauna.

Stranse pumnul pentru a se abtine sa nu-l atinga.

Pozitia in care statea parea incomoda pentru cineva de dimensiunile lui.Cum putuse sa fie atat de absurda cu dormitul separat? Patul era destul de mare incat sa doarma amandoi.

-Edward,trezeste-te.Hai in pat.

El isi deschise ochii si ii inchisese la loc si  clatina putin capul ca si cand ar fi vrut sa si-l limpezeasca.Cand ii deschisese din nou,o cerceta din cap pana in picioare.

-In pat,noi doi?

Abia atunci isi dadu seama  ca purta decat o rochita de noapte de matase transparenta pe care Alice i-o alesese cu cateva luni in urma.

Fusese atat de tarziu atunci cand s-au intors incat nu facu nimic altceva decat sa se dezbrace si sa bage sub patura.

-Treci tu in pat,eu voi intra la baie pt un dus.Zise repede si fugi in baie.

El o urmari inchizand usa si auzi cheia in broasca.

-Mi se parea mie ca suna prea bine ca sa fie adevarat,mormai el,ridicandu-se.

………………………………………………………………………………………………………………………….

Trecuse doua zile de la escapada mea si a Bellei.De cand ne intorsesem ma evita sau cel putin asa imi lasa impresia.Nimeni nu observa ceea ce se intampla.

Nu reusesc sa raman singur cu ea nicio clipa.Seara cand intram in dormitor o gasesc adormita, sau e in baie.In timpul zilei e inconjurata mereu de ceilalti asa ca nu pot  decat sa stau deoparte si sa o privesc si dorindu-mi sa stiu ce gandeste.Alice isi intrase in rolul de iubita destul de usor,era caraghios sa il vad pe Jasper in acea postura.Idiotul fusese tarat prin magazine,incat nici nu mai stia ce e cu el.Pare a fi un manechin pe care il vezi pe copertele unor reviste.Stia ca spiridusul se purta atat de dragostos numai ca sa il enerveze si sa se razbune pe mine.Alice nu a vrut sa vina acasa sa ii cunoasca pe parinti mei pana cand idiotul nu a mers la o sesiune de cumparaturi.Emmett radea in timp ce imi povestea prin cate trecuse Jazz in cateva ore.In final a ajuns sa arate respectabil pt ea,abea dupa e a fost dus la un salon,parul lui rebel a trebuit tuns,indreptat si vopsit.Eram sigur ca Jazz o uraste pe micuta.Dar cu toti stim de la ura la iubire nu e decat un pas infim….pe asta mizam,in ambele cazuri.

Oricat de rece ar fi vrut Jazz sa arate ca e,stiam ca nu e adevarat.In timpul in care avusese grija de spiridus din umbra,ajunsese sa tina la ea.In afara de mania cumparturilor stiam ca Alice era o persoana minunata.Avusese grija de Bella atunci cand nu mai era nimeni sa o faca.Chiar si acum se comporta ca o mama cu ea,o protejeaza.Pentru asta o respectam si imi doream sa ajungem sa fim prieteni.Si de ce nu,o vedeam ca pe o sora mai mica,foarte mica.

Pregatirile sunt pe suta de metri,rochia Bellei trebuia sa soseasca azi,costumul meu era gata.Firma care se ocupa de amplasarea cortului era afara, tocmai il ridicau.Telefoanele lui Alice si Rose sunau incontinuu  de acum,eu trebuia sa ma asigur ca vor veni cei de la aranjamentele florare,alesesem trandafiri,frezi si lacramioare…toate albe,I se potriveau atat de bine,mai ales culoarea.

-Edward! Vocea lui Alice reusi sa ma aduca la realitate.

-Spune Alice.

-Curand va veni un fotograf sa va faca cateva poze tie si Bellei.Am nevoie de ele pt ziua nuntii.

-I-ai spus Bellei? Stiam ca nu va fi foarte incantata sa fie atat de aproape atat de mine din moment ce doua zile avusese grija sa evite orice fel de contact cu mine.

-Ma gandeam sa ii spui tu,eu mai am cateva telefoane de dat.E pe plaja acum asa ca ai face bine sa te duci acum pt ca trebuie si sa va aranjati pentru poze.

-Ok,venim imediat.In cele din urma eramsinguri,aveam ocazia sa vorbesc cu ea.Vroiam atat de mult sa o simt aproape de mine,sa o ating…

Am invatat demult din viata,ca daca vrei ceva cu disperare,ai toate sansele sa fi dezamagit.

M-am indreptat spre plaja,Bella era cu spatele la mine,privea marea,bratele usor ii imbratisa pieptul….ca si cum doar ele impiedicau ruperea ei in mici bucatele.

Privindomi-am dat seama ca era o femei fara aparare,care trecea prin niste schimbari incredibile.Era prea vulnerabila.

O senzatie pe care o puteam descrie doar ca o slabiciune sentimentala,aproape ca ma sufoca.Am inghitit usor.

Si totusi….

Era gata sa spun ,la dracu cu toate motivele alea tampite,care ma faceau sa o iau incet,imi doream sa o duc departe de toata nebunia asta,sa ii scot hainele de pe ea si sa fac dragoste cu ea….

Stateam de cel putin 15minute langa ea si totusi nu dadea niciun semn ca ar fi constienta de prezenta mea.

-Bella,trebuie sa vorbim,am spus incet.

Bella nu se clintise din pozitia ei….linistea ma inebunea iar ea si mai mult.

Dupa cateva minute a inceput sa mearga spre palmieri lasandu-ma sa o privesccum se indeparteaza.

-Asteapta! Am strigat.

-Nu!

Am pornit dupa ea si in momentul in care am ajuns-o ,mi-ampus mainile pe umerii ei astfel tinand-o nemiscata.

O tineam atat de aproape de mine.

-Trebuie sa vorbim Bella,am soptit.

-Nu pot.Se intoarse sa ma priveasca.

Nu aici.

Am aruncat o privire spre casa ca sa ii vad pe toti pe terasa cum ne priveau.

La naiba!

-De acord.I-am prins mana intr-a mea si am inceput sa mergem cant mai departe de privirile acelor curiosi care nu se puteau abtine.

Am mers in liniste aproximativ 15 minute,atingerea maini Bellei ma ardea cu fiecare secunda care trecea,ma tras usor la umbra unor palmieri si s-a asezat jos pe nisip.Nu imi sustinea privirea,se uita oriunde in alta parte decat la mine,asa ca nu am avut ce face si m-am asezat langa ea si i-au luat capul intre mainile mele facand-o in felul asta sa se uite la mine.

-Bella,iubire….Ce ma fac eu cu tine?

-Nu stiu,Edward.Imi pare rau pt ultimile doua zile.Nu stiam cum sa ma comport cu tine,nici acum nu stiu.

-Bella,nu ti-as face niciodata rau,trebuie sa intelegi asta.

-Stiu,nu e vorba de asta.

-Atunci?

-Tu….

-Da…Eu.

-Tu….

Imi venea sa rad,era atat  de draguta cand rosea,ca o scolarita….

-Nu poate fi asa rau ce ai sa imi spui.

-Ma simt intr-adevar atrasa de tine.Gata,am spus-o!

Ma place….Nu stiam daca eram fericit sau dezamagit de marturisirea Bellei.

Era un inceput bun,totusi…Nu puteam sa sper sa simta mai mult pentru moment.Poate ca aveam o sansa.

-Nu spui nimic? Ochii I se marise,asteptandu-mi raspunsul….dar nu stiam ce anume vroia sa auda…

Eu te iubesc,mai mult ca orice pe lumea asta Bella,nici nu iti poti inchipui cat demult….Dragostea pentru tine imi umple inima,asa cum lumina soarelui inunda pamantul.

Dar in loc de asta,mi-a iesit…

-Si eu.

Idiotule!!!!

Dar imi era frica….Nu vroiam ca ea sa se retraga tocmai acum cand reusisem sa scot de la ea aceasta declaratie.

-Dar in acelasi timp mi-e frica,Edward. De tine….

-De mine?

-Da.Nu iti pot explica.

-Incearca,iubire…incearca.

-Dar am anumite responsaibilitati acum.Fata de copil,Seth,lantul de magazine…In plus….Eu sunt …obisnuita.Nici acum nu imi dau seama cum Jacob a putut sa se indragosteasca de mine.Nu am nimic special.Nu am nimic in comun cu fetele cu care probabil ai umblat tu…La un moment dat,te vei plictisi si vei pleca.

Iar eu nu stiu daca voi ramane intreaga dupa asta,am pierdut prea multe persoane dragi mie.Voi avea un copil la care trebuie sa ma gandesc.Un copil care nu e al tau.

Probabil crezi ca poti controla toata electricitatea asta care vibreaza intre noi.

Dar cred ca te pregatesti pentru cea mai mare greseala din viata ta.

Eu nu sunt buna pentru tine,Edward.

Niciodata nu voi fi.

-Nu tu decizi ce e bun sau nu pentru mine.Eu am decis deja,Bella.

Te vreau,ai auzit? T-E V-R-E-A-U!!!! Esti o femeie incredibila.

Eu nu te merit pe tine,si intelep ar fi sa te avertizez in legatura cu asta….Aduc nefericire in viata celor dragi mie.Dar am sa fac tot ce imi sta in putere sa te protejez sis a te fac fericita,si nu mai spune niciodata ca micutul nu e al meu.Aici te inseli…Abea astept sa vina pe lume,il doresc la fel ca orice tata.

Iti promit ca in mometul in care te voi face sa suferi voi iesi din viata ta,chiar daca asta ma va omora,Bella.Stiam cat suferise….si cu siguranta nu ii voi provoca si eu mai multa durere.Pt binele ei,as fi plecat daca asta i-ar fi adus fericire.Puteam sa o fac,atata timp cat stiam ca ea e bine,chiar daca eu as fi murit pe dinauntr-ul meu.

-Ce mai pereche suntem,a spus razand.

-Bella,intelegi de ce am facut ceea ce am facut ceea ce am facut?Poti intelege ca eram ingrijorat pt tine si viitorul tau?

O priveam neincrezator si pe buna dreptate.Dar ea nu facea decat sa imi surada.

Incercand sa stea serioasa,isi stranse buzele.

-Inteleg ce spui si de ce.

-Ei,bine atunci…sant bucuros.Esti sigura? O priveam vrajit de jocul de emotii de pe chipul ei superb si atat de deschis.

-Oh,da.Absolut.

Nu stiam ce sa spun pentru prima data in viata mea.Nu multa lume ma vazuse asa,incurcat ca acum.Nu ma pregatisem pt discutia asta.

-Bella…

-Da?

-Pot sa te sarut ? Crede-am ca imi pot controla sentimentele astea dar,de fiecare data cand te privesc,te doresc si mai mult.Nu vreau sa regreti….Bella,daca nu esti pregatita pentru asta,adica….

Dar ea isi pusese degetele peste buzele mele,pecetluind cuvintele cu atingerea si zambetul ei.

-Sant pregatita.

Eram pregatit sa ii mai spun ceva cand ea se ridica pe varfuri si imi acoperi buzele cu ale ei…buzele noastre s-au unit intr-un sarut tandru dar in acelasi timp si pasional.

Nu stiu cat a durat totul….pentru prima data in viata mea,am simtit fericirea pe care ti-o da numai persoana de langa tine…Cand am reusit sa ne separam si asta doar pentru a respira,privirea Bellei inca era un mister pentru mine.

-La ce te gandesti acum,iubire?

-La tine,spuse iar roseata din obraji reveni.

-E de bine sau…?

 -Hmmm,nu stiu…Ma gandeam la cel pe care l-am intalnit prima oara….argatosul,orgoliosul,tiranul Edward Cullen si cel care ma sarutat atat de pasional acum.

 -Si?

-Nu stiu…ce e curios e ca in acela am incredere.

-Cum adica,nu inteleg.

-Nici eu nu stiu sa iti explic.Pareai dur,tiran,cumam mai spus dar ma simteam in siguranta.

-Acum nu te simti in singuranta?

-Ba da,normal….numai ca Edward de acum incolo vor interveni sentimentele si nu vom mai vedea clar.Chiar daca nu s-a mai intamplat nimic in ultima vreme asta nu inseamna ca cel care vrea sa imi faca rau s-a dat la o parte.Poate doar asteapta momentul oportun sa ne raneasca acum pe noi toti…Nu vezi? Eu va pun in pericol pe toti!

Din cauza asta ne casatorim,si toti sunt aici….Edward,parinti tai….as inebuni daca ar pati ceva din cauza mea….Seth,Alice,Rose,Emm,Jasper….Tu….Eu,nu pot trece….nu!

In clipa urmatoare Bella a inceput sa planga si tot ce puteam face era sa o strang in brate si promitandu-I ca nu vom pati nimic.Avea dreptate,niciunul dintre noi nu ne mai facusem griji in privinta atacatorului.Cand ajungeam acasa trebuie sa vorbesc cu baietii despre asta.

-Printeso trebuie sa mergem,curand vine un fotograf pentru cateva poze,ne omoara Alice,desi ma intriga faptul ca nu a venit deja dupa noi.

-Mai spune-mi odata asa,te rog.

-Cum?

-Printesa….

-Printesa mea…. E bine?

-Da….Asa ma alinta Jacob.

-Am inteles…

               Jacob,trebuia sa imi dau seama!

Fir-ar!

Cu cat ne apropiam de casa,simteam ca raiul meu lua sfarsit dar faptul ca imi tineam o mana in jurul Bellei ma facea sa ma simt mai bine.Imi doream ca,casa sa fie goala…sa fim doar noi doi si atat.

Cand am ajuns pe terasa,Rose si mama vorbeau despre cum vor aseza invitati.Ne-au zambitsi au rugat-o pe Bella sa ramana sa le ajute,avand in vedere ca ii cunostea pe cei invitati.

-Edward,tatal tau si baietii te asteapta in birou,ceva despre o anumita petrecere a burlacilor?mi-a spus mama zambind…

-Ok,va las atunci,aveti grija de printesa mea,le-am spus si am sarutat-o tandru pe frunte pe Bella.Vin imediat iubirea mea,sa nu fugi nicaieri…

In birou era linistite,pt o fractiune de secunda am vrut sa ma intorc crezand ca nu e nimeni acolo cand l-am auzit pe tata.

-Trebuie sa contramandam tot,acum cant nu e prea tarziu!vocea ii era furioasa.

-Hey,ce se intampla aici,am spus deschizand usa si vazandu-I pe toti in jurul biroului.

-Bine ca ai venit Edward,a spus Alice care parea speriata,Jazz o tinea in brate si ii freca bratele ca si cand incerca sa o calmeze.

-Bro…imi pare rau…

-Ce se intampla? am ridicat vocea mai mult decat era nevoie din cauza ca nimenie nu imi raspundea la intrebare.

-Fiule,asta a venit azi,si mi-a indicat o cutie mare,alba ce avea insemnele unei mari case de moda.

Nu imi dadeam seam ace se intampla,m-am uitat la toti si ei nu faceau decat sa stea incurcati cu fetele mohorate.

M-am apropiat de cutie si am deschis-o.

Imaginea m-a oripilat….Am ramas blocat,la asta nu m-am asteptat.

In cutie era rochia de mireasa a Bellei plina de sange,un bilet pe care scria :”EA URMEAZA!” si un cutit deasupra lor.

-NUuuuuuu!Nu voi permite asta!

-Fiul,mai incet,nu vrei sa ne auda Bella,nu?

-O sa il omor inainte sa apuce sa se atinga de un fir de par de-al ei! Nu ii veti spune despre asta,sa fie clar.

-Si ce face cu rochia,nu mai am timp sa comand o alta,va intra la banuieli.

-Alice,spunei ca au avut o problema la aeroport si au pierdut coletul. Cumpara una de aici,te rog,dar nu ii spune,o sa isi iasa din minti.

-Dar vroiam sa fie ceva special,vocea lui Alice era plangareata acum.

-Spiridusule,nu mai conteaza acum.Incearca sa te prefaci in fata ei.Mai vine fotograful ala?

-Da,trebuie sa apara curand.

-Ok,du-te sa o aranjezi pe Bella si vin si eu imediat,iar apoi mergeti in oras pentru rochie.

-Bine.Alice s-a uitat cu ochii tematori la Jazz si acesta i-a soptit ca va fi bine…

-Jazz,tu mergi cu ele in oras,vezi ce motiv gasesti,sa nu dai de banuit,ok?

-Bine.

Stai linistit,Edward,voi avea grija de ea.

-Stiu,mersi.

-Eu si tata vom suna sa vedem cand a vut ocazia sa distruga rochia,iar Emmett vei  mai instala cateva sisteme de alarma si camera de luat vederi.Nu vreau ca sa avem vreo surpriza in ziua nuntii,probabil atunci vrea sa atace,sperand ca ne va lua prin surprindere.

Jazz a plecat sa vorbeasca probabil cu Alice iar eu ramasesem cu tata si Emm.

-Edward,o sa mai verific senzori din gradina,cu toate ca sapt trecuta i-am modificat din nou,dar cine stie,poate am omis cateva detectoare.Nu trece nimic de ele,nici macar o pisica.

-Ma  gandeam sa instalam un gard electric,ce zici?Nu va uitati asa la mie,de parca sunt paranoic.Doar pentru a fi pregatiti de orice.Daca nenorocitul vrea sa ii faca ceva Bellei,nu are decat sa incerce!

-Calmeaza-te fiule.O sa fie bine,nimeni nu va pati nimic.Du-te si te schimba,te asteapta viitoare sotie pentru poze,nu crezi?

-Ai dreptate,ma intorc repede.

I-am lasat discutant diverse detalii despre sistemul de securitatea al lui Emm,am urcat incet treptele parca mai obosit ca niciodata.Bella,avusese dreptate.

In ultima perioada nu mai avusesem grija si asta s-a vazut acum.

Am intrat in camera,se auzea dusul din baie,am profitat si m-am pus pe pat,era atat de moale iar mie mi se inchideau ochii de la oboseala.Uram canapeaua aia nenorocita pe care dormeam seara de seara,pe cand patul era comfortabil….

-Edward,dormi?

-Nu,iubire.

-Ma ajuti cu rochia? Alice vrea sa ma imbrac cu asta,dar abea ma cuprinde.Nu a tinut cont si de sarcina.

-Arati perfect Bella,am spus in timp ce o admiram.Bella,ma intrebam daca…

-Ce? A spus razand usor?

-Pot sa te ating pe burta? Vreau sa il simt pe micut….

-Cum sa nu.

S-a intors cu fata la mine si mi-a luat cu tandrete si a dus-o pe pantecul ei.

-Se misca,am spus uimit de senzatie…Se intampla des?

-De cateva zile,am un mic fotbalist aici.

-E fetita.

-De unde stii Edward?

-Pur si simplu o simt.Voi avea doua printese,Bella.

 Ola chicas!

Sorry de intarziere dar nu tine numai de mine.

Sper sa va placa cap 26,la ora 5 dimineata l-am terminat. Cei doi isi recunosc atractia care exista intre ei.Cat despre rochia Bellei…hmmm,trebuia sa se intample ceva,a fost liniste o vreme,dar de acum gata!

It’s show time!

Capitolul 27,va fi din doua perspective sau poate patru because it’s time for the wedding!!!!

]]> http://klauss33.wordpress.com/2011/05/25/capitolul-26/feed/ 20 klauss33 1 2 3 4 5 6 THE TWILIGHT SAGA: BREAKING DAWN-PART 1 8 9 fg http://klauss33.wordpress.com/2011/04/10/capitolul-25/ http://klauss33.wordpress.com/2011/04/10/capitolul-25/#comments Sun, 10 Apr 2011 14:06:17 +0000 klauss33 http://klauss33.wordpress.com/?p=706 ]]>

Un crin nu îşi pierde puritatea chiar dacă-i tăvălit prin mocirlă.

(Elevul Dima dintr-a şaptea, Mihail Drumeş)

-Idiotule!

-Ce-am facut?

-Ce-ai facut? M-ai si intrebi! Nu te face ca nu stii….

-Iubire,dar nu inteleg de ce ma acuzi.Nu am facut nimic rau.

-Nu ai facut nimic rau,hmmm!

- Isabella incearca nu ma mai intarati atat,esti atat de sexi cand esti suparata!

-Nu te suport!

-Nu e frumos ce imi spui.Ne vom casatori in cateva zile si deja imi spui ca nu ma mai suporti.

-Infumuratule!

-Putem sa ne bagam la somn acum? Sunt obosit,dulceata.

-Imediat. M-am dus si i-am luat o patura si o perna de pe pat si I le-am aruncat pe canapea.Nu avea sa doarma cu mine in pat.Nesuferitul! Promisese sa incerce sa fie prieten cu Alice,si ce face el? Isi minte parinti ca Alice e cu Jasper! Avea sa fie un scandal monstru maine,cand Alice se intorcea.

-Nu,nu,nu…nu dorm pe canapea,o sa imi rup oasele.

-Asa iti trebuie,trebuia sa te gandesti la asta in momentul in care ai scos minciuna aceea.Alice si Jasper? Ha,o sa te omoare maine cu putin noroc!

-Spiridusul? O sa imi multumeasca la sfarsit,te asigur.I-am facut un serviciu,avea nevoie de cineva care sa o faca sa nu mai fie asa energica,iar Jazz e omul potrivit pt asta,crede-ma.

-Sa te cred? Nu o sa mai fac prostia asta niciodata! Mi-ai promis ca o sa incerci sa te intelegi cu Alice? Si ce ai facut in schimb?……Dormi pe canapea!

-Nu…Vrei neaparat sa ma schilodesti ca sa scapi de noaptea nuntii?

-Ce vrei sa spui? Cand auzisem afirmatia tot sangele mi se scursese din corp.Cum putea avea pretentia la o noapte a nuntii cand noi incheiasem un acord?

-Doar nu crede-ai ca va fi intr-adevar ceva de ochii lumii,Bella mia.Nu,vom avea o nunta adevarata deci se cere si o noapte a nunti.

-Aveam un….

-O intelegere,da.Care a cazut din pacate,te vreau leoaico,e prea tarziu acum.Nu ai idée ce trezesti in mine, Bella.Daca stau bine si ma gandesc te vreau din prima clipa in care te-am vazut in poza.

Poza? Ce poza? Crede-am ca ….

-Ce poza Edward? Fata lui era total descompusa….

-Te-am vazut in poza din ziar,cea de la inmormantarea lui Jake,a adaugat repede intorcandu-se spre baie,agitat.

-Noapte Buna!

-Poate pentru tine va fi buna pt ca te vei tolani in tot patul ala mare,a spus trantind usa de la baie.Nu il supotam! Cum aveam sa ii spun lui Alice prostia care o facuse ? Cum ii voi spune ca trebuie sa se prefaca ca si noi in fata familiei lui Cullen?

Avea sa isi iasa din minti iar eu trebuia sa ii support starea pe toata perioada pregatirii nunti.Cel putin ma razbunasem in felul meu si avea sa doarma pe canapea,a fost o scuza buna sa scap de el,inca nu uitasem dimineata in care ma trezisem in bratele lui.Imi placea parintii lui Cullen,pareau asa de…fericiti impreuna,pareau o familie.

Edward o mostenise pe mama lui in intregime sau nu chiar dar fizic,da.Esme e genul de om de care te apropi imediat,calda,materna.Si asta o pot afirma chiar eu care na,nu eram genul de om prea sociabil.Imi amintea putin de mama,in momentul in care m-a imbratisat m-am simtit ca in serile in care ma lua de la balet.Mereu ma imbratisa si imi spunea ca sunt asemeni unei lebede desi eu ma simteam ca la un exponat de animale impaiate atunci cand mergeam la cursurile acelea,dar stiam cat de mandru era tata iar asta ma facea sa continui cu baletul,adoram privirea din ochii lui atunci cand venea sa ma vada pe scena.Patru ani de balet,dar meritase pentru el,imi dorea sa fie mandru de mine.In seara cand am avut accidentul parintii mei tocmai ma luase de la studioul de balet asa cum faceau mereu,era o seara ca toate celelalte…tata ma inregistrase,mereu imi spunea ca e multumit ca nu i-am mostenit stangacia la dans,mama imi arata pozele de la ecograful pe care il facuse cu cateva ore pana sa vina sa asiste la cursul meu,nu imi venea sa cred ca micutul din poze era fratiorul meu…Curand aveam sa il tin brate.Avea sa il cheme  Marcus,Marcus Swan,iar eu eram surioara lui mai mare,cea care il va ocroti mereu….

Si dintr-o data ma aflam iarasi in sala de balet…..

“-Bella,ai fost extraordinara!

-Mersi tata,ma bucur ca ti-a placut.Mami, saptamana viitoare voi sta mai mult sa repet,e in ordine?

-Da Bella, profesoara ta a vorbit cu noi si i-am spus ca nu e nicio problema.Te va lua tatal tau.Vrei sa vezi noile ecografi?

-Da!

Mama scotocea prin geanta dupa pozele cu micul meu fratior,toti eram atat de fericiti si abea asteptam venirea lui pe lume,in sfarsit aveam un fratior.15 ani fusesem singurul copil asa ca dupa atata timp chiar era un miracol ca voi avea in cele din urma un frate.Niciodata nu ma gandesem la o surioara,iar acum visul meu se implineMarcus mai avea putin si venea pe lume,intreaga noastra viata dar mai ales a mea avea sa schimbe.

-Uite,am uitat ca le-am pus in portofel.O sa le punem pe frigider langa celalalte,curand va trebuie sa ii facem un album ca sa il aratam cand va fi mare.Abea astept sa il am la pieptul meu,pe micutul Marcus,Charlie….

-Stiu,iubito.Si eu simt la fel,mai tii minte ca atunci cand doctorita ti-a dat-o pe Bella pentru prima data,aceasta a zambit?Scantecea usor,iar atunci cand ti-a simtit caldura a zambit pentru prima data,desi nu era nici jumatate de ora de cand o adusesei pe lume. Ai fost raza noastra de soare de atunci,micuta mea lebada….tata si-a luat o clipa privirea de la volan ca sa se uite la mine si atunci s-a intamplat…Farurile unui camion,tipetele mamei,ale mele si vocea tatalui meu inspaimantata care imi spunea sa ma las in jos…atat…..

Apoi zgomotul asurzitor de fiare,tipetele mamei si apoi nimic.

Liniste , multa liniste….prea multa.”

-Tata!…Nu,nu…tata,uita-te in fata,nu…te rog…

Mama,mama spune ceva,mama te rog mamiiiiii!

-Shhh,sunt aici Bella…esti bine.

Doua brate ma stranse tare la piept,era cald,era bine.Ma mai simtisem odata asa,puteam jura,aveam un sentiment de deja-vu…curand am simtit o pereche de buze fierbinti acoperindu-le pe ale mele.

Buzele mi s-au intredeschis iar el  imi exploata  gura in toate ascunzisurile cu atingerea arzatoare a limbii.I-am intors sarutul,lasandu-ma in voia magiei sarutului lent,actionand ca un drog asupra mea.Apoi dintr-o data m-am trezit in bratele lui,lipita de pieptul lui solid.Sarutul devenise mai profund si ma simteam cotropita de o excitatie ciudata si noua.Pulsul mi s-a acelerat in momentul in care parfumul lui de mosc m-a invaluit.Usor m-am agatat de umerii sai  sa il tin mai strans de mine.In acel moment buzele noastre se despartira,fiecare luptandu-se pentru aer.Am ridicat privirea si in lumina slaba a lunii il puteam vedea pe Edward ,prindu-ma fix.Cu degetul mare imi trasa forma buzelor.

-Mi-ai raspuns la sarut,nu incerca sa negi si nu te astepta sa imi cer scuze,pentru ca nu o voi face.

-Eu…eu…

-Inchide ochii Bella,incearca sa dormi,vorbim maine despre asta.

“Mă rog în fiecare seară să trăiesc până după moartea lui, pentru că prefer să sufăr eu decât să sufere el. Iată dovada că-l iubesc mai mult decât pe mine însumi.”

(La rascruce de vanturi, Emilie Bronte)

In urma cu 25 de ani…

-Carlisle?

-Da,iubire.

-Stii speram ca zilele astea sa mergem pe la ai mei…

-Iubire stii ca nu vreau sa plecam acum cand esti atat de aproape de termen.Poate vin ei aici dar cu siguranta noi nu vom merge la ei.

-Carlisle…

-Esme,intelege ca nu vreau sa patesti ceva.

-Nu i-am mai vazut de 2 luni.

-Atunci suna-i.

-Stii ca ii sun aproape in fiecare zi.Suntem decat la 2 ore de cel mai apropiat spital.O sa fie bine,te rog.

-Esme,mai e atat de putin, stii cat de speriat sunt de acel moment,dar daca se mai si intampla in timp ce suntem plecati din oras,ei atunci ma voi panica.

-Bine,o lasam pe alta data.M-am apropiat si mi-am sarutat sotul.Cateodata era asa un copil.Nu aveam sa patesc nimic…au fost 9 luni foarte lungi,pt mine cel putin.Nu ma lasa sa fac nimic,aveam impresia ca eram invalida.Daca i-as fi spus ca vreau stelele de pe cer stiu ca ar fi gasit o cale sa mi le aduca.Il iubeam pe barbatul asta mai mult decat pe mine insami.As fi facut orice pentru el,trecuse 5 ani de cand ne-am cunoscut dar dragostea a crescut si mai mult.Pe z ice trece descopar la el lucruri de care nu aveam habar.Intodeauna am fost o romantica incurabila,dar atunci cand l-am cunoscut,din acea clipa viata toata a devenit un vis,chiar daca am intampinat si unele piedici in calea iubirii noastre.

Usor si-a dus mainile pe pantecul meu,si il mangaia…Era fascinat de micutul ce crestea in mine,ca si mine de altfel.Uneori purta adevarate discutii cu el,si ii povestea cum parinti lui s-au cunoscut sau cat de iubit era inca de pe acum.Avea o legatura speciala cu el,cu micutul Anthony asa cum il numise.Nu stiam ce avea sa fie,nu facusem ecografia,niciunul dintre noi nu am vrut,vroiam sa fie o surpriza.Dar Carlisle era sigur ca acolo crestea micutul lui Anthony.Pt mine nu conta atata vreme cat era sanatos,desi ma acomodasem cu ideea ca va fi baietel.

-Carlisle…

-Da,regina mea.

-Daca va fi fata?

-Atunci o voi iubi la fel de mult.E al nostru.Iar asta nu are echivalent.Dar nu te gandi ca e fata,pt ca nu e….micutul meu fotbalist,abea astept sa te vad,ai auzit prichindelule?Tati nu mai are rabdare,abea astept sa te tin in brate.

-Il va chema Edward Anthony Cullen.Suna asa bine.

-De ce vrei neaparat sa poarte si numele tatalui meu?

-E un nume frumos in primul rand,si in al doilea rand e bunicul lui,indiferent daca vrei sau nu.Poate ca vazundu-l pe nepotul lui,se va schimba.

-Nu vreau sa il vada sau sa il atinga,Esme…are sufletul atat de murdar.Nu,copilul nostru nu isi va cunoaste bunici,nu pe cei din partea mea.Ai tai il adora inca de pe acum,sunt niste oameni minunati,de la care va avea ce sa invete.

-Au gresit Carlisle,au trecut 5 ani de cand nu ai mai vorbit cu ei.Va trebuie sa iti treaca la un moment dat.

-Nu merita sa isi cunosca nepotul,pt felul cum s-a purtat cu tine,cu mine propriul lor fiu.Si cu asta inchidem subiectul.

-Stii ca nu o sa o las balta,nu?

-Stiu,dar mereu te voi da la intors.

Nu aveam nimic cu parinti lui Carlisle chiar daca nu m-au vrut pentru fiul lor.Ii compatimeam chiar.Nu aveau sa isi vada nepotul crescand,singurul nepot.Nu mi-am dorit sa il despart de parinti lui,dar ei nu i-au dat alta alternativa.Nu am inteles niciodata motivele lor.Inteleg nu aveam un nume ca cel al lor,I nici conturile din banca nu eru la fel,dar le-am iubit fiul din prima clipa in care l-am cunoscut.Iubirea nostra trebuia sa fie de ajuns,dar nu au putut accepta ca singurul lor fiu s-a indragostit de o fata de o conditie inferioara lor.Eu si Carlisle am avut intodeauna o legatura speciala.Era peste puterea mea de intelegere.Am avut o copilarie frumoasa,fericita…aveam tot ce imi puteam dori de la viata,intrasem la facultate printre primi din colegiul unde invatasem.Prieteni nu lipsise nici ei,rar eram singura dar lipsea ceva din viata mea.Nu imi dadeam seama ce,dar simteam asta chiar si in momentele cand aveam totul.Poate nu e de inteles dar era ca si cum nu eram intreaga…o parte din mine lipsea.Mama imi spunea  mereu ca atunci cand imi voi gasi cealalta parte o sa inteleg,o sa simt.Era o visatoare incurabila,avusese norocul sa il gaseasca pe tata la putin timp dup ace implinise 20 de ani.Si de atunci trecuse aproape 35 de ani.Intodeauna mi-am dorit ca intr-o zi sa am parte de ceea ce aveau parinti mei.Dar nicio relatie nu ma multumea,nu ca ar fi fost ei cei de vina,nu.Pur si simplu nu erau ceea ce aveam nevoie,nu reuseau sa ma faca sa uit de aceea parte din mine care tanjea dupa altceva.Toate relatiile pareau tranzitorii,toate bune  dar niciuna de durata.Se spune ca exista un atom spiritual,care se rupe in doi atomi materiali.Acestia reprezinta binele si raul,femeia si barbatul.Ei tanjesc dupa reuniune,implinire,singular.Sunt materializati in doua trupuri:femeiesc si barbatesc.Un barbat din milioane de barbati  doreste o singura femeie,din milioane de femeii. Au timp pe parcursul a sapte vieti. Daca nu se intalnesc intr-o viata, s-ar putea sa rateze sansa de a se mai intalni vreodata, atomul material devenind neimplinit.
Fericirea vesnica o capata atunci cand intalneste perechea sa, pe celalalt, pentru a forma atomul spiritual.
In clipa in care l-am cunoscut pe Carlisle pur si simplu nimic nu mai exista pe lume,ci doar noi doi.Nu mai existau intrebarile chinuitoare,asteptarile lungi,linistea apasatoare.Si am stiu atunci ca,cautarea luase sfarsit.Langa el eram acasa.Sentiment pe care nu-l regasisem decat langa parinti mei.Niciodata nu am crezut ca dragostea poate fi asa.Era si este atat de usor sa fi cu el,ca respiratul.De multe ori nici nu trebuie sa vorbim,ne intelegem si stim ce simte celalalt din priviri,gandurile sunt la unison.O persoana care ma cunoaste la fel de bine cum ma cunosc eu.Iar acum aveam sa aduc pe lume rodul iubirii noastre.Oare poate fi ceva mai mult de atat?Nu cred.

-Carlisle!!!

Prichindelul meu nu vroia sa mai astepte,durerea pe care o simteam era destul de sfasietoare incat sa imi dau seama ca de data asta nu e o alarma falsa.

-Esme,ce se intampla? Vocea lui Carlisle deja  era cu cateva octave mai sus decat de obicei,el neinfricatul meu era acum inspaimantat.

-E timpul,micutul vrea sa ne cunoasca,am spus cu ultimile puteri.

-Ok,respira…asa,acum expira…numara la cat timp sunt contractile.Fir-ar sa fie! M-am pregatit pentru acest moment atatea luni iar acum nu stiu ce sa fac mai repede.Esme,unde e bagajul?

-Unul e in masina,celalat e langa usa si mai e inca unul in camera noastra.Tu le-ai facut iar acum nu stii de ele?

-Da,e de ajuns cel din masina,o sa vin dupa celelalte mai tarziu.Cum te simti?

-Cum crezi ca ma simt? Mi-a pus pluoverul pe umerii si usor m-a luat in brate.

-Carlisle pot sa merg!

-Stiu,dar te pot scuti de efortul asta.

Drumul a durat putin,Carlisle a condus ca un maniac.Doctorul meu ne astepta,il sunasem cand eram pe drum.

Dupa 2 ore de chin Edward Anthony Cullen a venit pe lume.

Carlisle era fascinat  de micutul sau fotbalist.

3 zile cat am stat in spital nu s-a dezlipit de noi,decat in momentul in care a trebuit sa mearga acasa sa se schimbe si sa il aduca pe James sa il cunoasca pe noul sau tovaras de joaca.Laura si Scott vecinii nostri  si parintii lui James plecase din nou in una din multele lor calatorii in jurul lumii si pe James il lasase in grija menajerei.In timp am ajuns sa il iubim enorm pe James,era un copil destul de singuratic pentru varsta lui.Nu puteam concepe ce fel de parintii isi pot lasa copii in voia sortii si sa plece sa calatoreasca.Pentru James nu mai conta ca era mereu lasat pe dinafara.Cum plecau parinti lui se refugia la noi,Carlisle era inebunit dupa copii,asa ca imediat l-a adoptat pe James,dupa-amiezele de sambata si duminica mereu si le petreceau impreuna jucand fotbal sau mergand la pescuit.Inca de atunci puteam vedea ca avea sa fie un tata extraordinar.

La 3  ani dupa ce l-am nascut pe Edward am ramas din nou insarcinata.Dumnezeu ne binecuvanta cu inca un copil.Viata noastra era minunata sau cel putin asa crede-am.Niciodata nu am crezut ca voi avea atatea lucruri pentru care sa fiu recunascatoare.Edward crestea,James era ca un frate mai mare pentru el,weekendurile ni le petreceam mereu impreuna,copilul pe care il purtam era sanatos,iar eu si Carlisle eram mai fericiti ca niciodata.

Pana intr-o zi…

Nu am reusit decat sa sun la salvare,restul nu imi mai amintesc.Cand m-am trezit doctorul meu m-a anuntat ca am pierdut copilul din cauza unei complicati,si din pacate nu voi mai putea avea alti copiii.Totul s-a naruit pentru cateva momente. Nu puteam sa il las pe Carlisle sa ma vada asa.Trebuia sa fiu puternica.Trebuia sa mergem mai departe pentru Edward.Nu schimbam nimic daca as fi cazut intr-o depresie si l-as fi tras si pe Carlisle dupa mine.

Timpul trece…

Dragostea pentru Edward si James se modifica.Crestea odata cu ei.Uneori aveam sentimentul ca iubirea pt ei era atat de puternica incat ma durea.Simteam dragostea pentru ei fizic,in inima mea,in mintea mea.

Odata cu plecarea lui James,Edward s-a schimbat,devenise un necunoscut mie si tatalui sau.Isi pierduse fratele,nu in acel sens dar nu intelegea de ce alesese James  sa mearga sa apere tara sa in loc sa ramana cu el.Din copilul cuminte devenise opusul.Am incercat sa il lasam sa se acomodeze cu noua situatie dar era din ce in ce mai rau.Pana in acea seara….

Ceva plutise in aer toata ziua.

Speram sa nu se intample nimic rau dar in clipa in care am auzit soneria,am stiu.

Picioarele imi tremurau in timp ce ma apropriam de Carlisle, si le auzeam vocile grave.

Pentru o clipa viata mea s-a oprit in loc rememorand amintiri dragi inimii mele.

Gandul imi era numai la micutul meu Edward…nu ma asteptam ca cel ranit sa fie James,celalat copil al meu,el era mereu atat de puternic,de sigur pe el,de constient pt actiunile sale….poate gresesc singura sa slabiciune era Edward,ar fi facut orice ca sa il protejeze.Desi biologic nu era copilul meu il consideram.Il vazusem crescand,avand grija de Edward asa cum numai un frate o poate face,puteam sa imi aduc aminte sclipirea din ochisorii lui micuti atunci cand pentru prima data l-a tinut pe Ed in brate.

Si totusi iadul abea incepea pentru noi. Dupa ce l-am adus pe Edward acasa,acesta refuza sa manance,sa iasa din camera si sa comunice cu noi.In fiecare noapte adormeam la usa lui.Il auzeam cum plangea si il striga pe James si de fiecare data un cutit mi se rasucea in inima.In acel accident nu am pierdut decat un fiu ci pe ambii.Edward murise cu James odata.

Nu vroia sa accepte sub nicio forma ceea ce se intamplase…si il intelegeam,si eu simteam acelasi lucru.Inca il asteptam pe James sa intre pe usa si sa glumeasca asa cum facea de obicei.Cu timpul starea lui Edward s-a imbunatatit considerabil desi nu parea.Renuntase la prieteni lui,ii evita,incepuse sa mearga la un terapeut si incepuse sa isi petreaca cea mai mare parte a timpului la firma tatalui sau.Isi cumparase un apartament,pe care incercasem de mai multe ori sa il decorez dar nu avusesem nici ce-a mai mica sansa.Totul era decorat in nuante de gri si negru.Singura multumire pe care o aveam era ca stiam ca nu va muri de foame si asta pentru ca reusisem sa ii angajez o fata care mergea o data sau de doua ori pe saptamana la el sa ii gateasca si uneori ii mai facea curatenie.

Dar viata lui se oprise in loc.

Totul se rezuma la munca care o presta.

Nimic mai mult.Nu isi permitea sa fie fericit.

Iar asta ne durea si pe mine si pe Carlisle in egala masura.

Pierdusem doi copiii…nu as mai fi putut face fata si pierderii lui Edward.”

Prezent.

-Carlisle…Ce se intampla?

-Nimic,iubire.

-Nu ma minti,nu acum.

-Nu ar ajuta cu nimic daca ti-as povesti.Hai sa incercam sa profita putin de mica noastra escapada.

-Are legatura cu Edward si Bella?

-Nu ai sa o lasi balta,nu?

-Nu.

De cand iesise de la dus era schimbat.Cunosteam privirea aceea,am vazut-o de multe ori pe chipul lui in ultimi ani.Era ingrijorat.

Avea legatura cu Edward.Nu ma inselam.

-         Sampanie?

-         Da.I-am cerut-o lui Edward cat ai facut dus.Avem de sarbatorit.

-         Da?

-         Carlisle…

-         Da,iubire.

-         Edward e bine,nu crezi?

-         Da.

-         Si atunci de ce esti si mai ingrijorat decat atunci cand am aflat ca au avut accident?

-         Pur si simplu,stii cum imi fac grijii in privinta lui.Nu vreau sa se mai intample ceva . Oricum,momentan e bine.Dar vreau sa vad ce e in capul lor.Nu cred niciun cuvintel in legatura cu iubirea aceea care i-a lovit pe amandoi .

-         L-ai sunat pe Hayes!Nu pot sa cred…

-         Da.La ce  te asteptai, sa il las sa ma minta?Cum altfel l-as fi putut ajuta?

-         Ce ai aflat?

-         Aaaaa,nu mai e gresit ceea ce am facut?

-         Putin.Dar vreau sa stiu.

Tot ce imi povestea Carlisle parea de necrezut.Jacob era un baiat bun,mereu vedeam ca era putin diferit de ceilalti.Iar Bella…saracuta copila,prin cate trecuse.Dar cel mai mult ma intriga atitudinea copilului meu.Ceva chiar era schimbat la el,o mama putea sa observe lucrul asta.Cu siguranta ea era motivul schimbarii lui.In toata aceasta nebunie exista si un lucru bun desi pare greu de crezut.

-Esme,stii ca nu putem spune nimic deocamdata.

-Da,stiu asta.Dar ma intreb….nu  putem sa ii ajutam putin?

-Ba da.Asta e partea frumoasa din aceasta poveste.

-Crezi ca cineva vine dupa Bella?

-Ma tem ca da.Ma tarziu sau maine voi vorbi cu cativa prieteni de la FBI sa inceapa o mica investigatie pe cont propriu,poate descopera ei ceva mai mult.Dar sunt in siguranta atata timp cat sunt in impreuna.

-Carlisle….Mi-e frica.

-Nu are de ce,iubire.

Sunt aici,nu voi lasa sa se intample nimic rau.

-Jacob…

-Din pacate pentru el e prea tarziu,dar nu si pentru ei.El nu a cerut ajutorul nimanui,nu avea sa stie ca se va intampla asta.

-Stia de copil?

-Nu,din pacate.Bella a aflat abea la cateva saptamani dupa moartea lui.

-Cum poate fi cineva atat de crud?

-Nu stiu.Nu te ingrijora ,o sa vezi ca va fi bine.

-Crezi ca Edward ne va spune de copil si Jacob?

-Da,dar probabil nu tot adevarul.Nu vrea sa ne amestece si pe noi.Crede ca ne protejeaza,de asta ne minte.Nu incearca decat sa aibe grija de Bella asa cum stie el mai bine.Ceea ce ma bucura este ca si baietii sunt aici,dupa 5 ani au gasit puterea sa treaca peste acea noapte,si asta de dragul Bellei.Inseamna ca e deosebita.

-Cu siguranta.

-Ce-ai zice daca as desface sampania?

-Suna bine.

——————————————————————————————————–

Cand am coborat in sufragerie masa era deja pusa pentru patru persoane,iar din bucatarie venea un miros ametitor.

-Se pare ca porumbeii nu au coborat Carlisle.Ma duc pana in bucatarie,ramai aici?

-Da,o sa dau intre timp acel telefon de care iti spuneam mai devreme.

-Ok.

Casa era minunata.Rustica,in culori calde.

-Kalispera,doamna.O batranica zambea din mijlocul bucatarii.Nu parea sa aibe mai mult de 70 de ani dar ma puteam insela,intr-un fel imi aducea aminte de bunica mea.Zambetul cald,ochii zambitori.

-Kalispera.Sunt Esme Cullen,mama lui Edward.

-Imi pare bine,eu sunt Elia.Eu si sotul meu avem grija de casa.Deci d-vstra sunteti mama viitorului sot al Bellei.

-Da.

-Ma bucur ca a gasit pe cineva sa aibe grija de ea,acum ca baiatul meu Jacob nu mai e.O iubea enorm pe Bella,dar nu a fost sa fie.

-Imi pare rau pt Jacob.L-am cunoscut,era un baiat bun.

-L-ati cunoscut?

-Era prieten cu Edward,Emmett,Jasper si Jacob erau cei mai buni prieteni .Dar la un moment dat prietenia lor s-a racit si nu au mai tinut legatura in ultimi ani.Miroase  bine ce gatiti.

-E felul preferat al Bellei,in ultimul timp a cam slabit si a avut probleme cu sarcina.

- A avut probleme cu sarcina?

-Da,a trecut cam greu peste moartea lui Jacob.Erau tineri,aveau toata viata inainte dar…a venit necazul si baiatul meu nici macar nu a aflat ca va fi tata.

-Intr-adevar,pacat.

-D.l Edward a aparut cand avea mai mare nevoie de cineva.Imi era greu sa ii vad ochii plini de durere si inima in mii de bucatele…incercand sa o lipeasca la loc.

-Sper,Elia sa fie pentru amandoi,nici nu stii cat imi doresc sa mearga aceasta casnicie.Nici Edward nu a fost prea fericit pana acum,sper sa se ajute unul pe altul.

Doua suflete triste…

Speram ca iubirea sa ii vindece pe amandoi de ranile trecutului care inca ii macina.Erau prea buni ca sa continue asa,intr-o tristete continuua.Si nu zic asta pentru ca Edward e fiul meu,ci pentru ca toata lumea merita sa gaseasca aceea persoana care sa ii implineasca…acea persoana cu care sa se imbine.

-Mama!

-Elia,scuza-ma acum,ma striga fiul meu.

-Nu-I nicio problema.

-Da,Edward.

-Aici erai,vad ca ai cunoscut-o pe Elia.

-Da,e o persoana cumsecade,tine mult la Bella.

-Da,e greu sa nu tii la Bella,eu stiu cel mai bine.

-Ea,unde e?

-Coboara imediat,s-a intins putin nu se simtea prea bine.

-Ii e rau?O pot ajuta cu ceva?

-Nu,de vina au fost emotiile probabil.Intai cererea mea in casatorie,apoi vestea ca veniti voi.E putin mai emotiva.

-Imi place de ea,mult.

-Ma bucur,desi nu aveam nici cea mai mica indoiala ca nu va fi asa,se pare ca toata lumea o indrageste imediat ce o cunoaste,are efectul asta asupra oameniilor.Va trebuie sa am mare grija de ea,sa nu mi-o fure altcineva.

-Chiar si asupra ta?

-Normal mama,de asta am si cerut-o in casatorie.Nu am intalnit pe nimeni ca ea pana acum.Ma fascineaza.Are ceva…nu stiu ce anume,se pare ca nici eu nu sunt atat de invincibil pe cum probabil credea-ti tu si tata,la cate fete mi-ati prezentat si niciuna nu a reusit sa imi suceasca mintiile.

-Ea,a reusit?

-Sa spunem ca da.

-Edward,stii ca eu si tatal tau iti vrem binele si poti avea incredere in noi,da?

-Da,mama.Stiu.

-Ma pot duce la Bella?

-Normal ca da.Camera noastra e prima de pe dreapta.

-Ok,du-te la tatal tau,l-am lasat singur.

Simte ceva pentru ea si asta e abea inceputul.

Cel mai frumos sentiment pe care oamenii il pot trai este iubirea, sa fii langa o anumita persoana, sa ii simti caldura si sa nu vrei sa fii nicaieri altundeva decat in bratele lui, sa ii privesti ochii si sa simti ca ai putea sa te cufunzi in ei pentru eternitate, sa ii simti degetele pe pielea ta si sa ti se para atingerea unui inger ce iti alinta inima, sa ii asculti soaptele ca si cum ar fi apa de care tu ai nevoie atunci cand iti este sete … e bine, nu? Sa simti cum fiecare fibra din tine vibreaza de fericire si cum fiecare respiratie a ta se adanceste si iti simti inima batand incet si sa iti doresti ca timpul sa se opreasca in loc.

Am batut incet in usa,sperand ca daca Bella a adormit sa nu o trezesc.

-Da, s-a auzit o voce mica si catifelata.

-Bella,sunt eu Esme,pot sa intru?

-Intra-ti.

-Mi-a spus Edward ca te-ai simtit rau si te-ai intins putin.Esti mai bine?

-Da,imi pare rau,nu am vrut sa se intample asa.Numai ca in ultimul timp sunt mai sensibila din cauza….brusc se oprise sam stiu ce vroia sa spuna.

-Copilului?

-Stiti?

-Da,nu mi-a spus Edward daca asta te intrebi.Se observa sarcina Bella,si eu am fost mama.

-Vroiam sa va spunem la masa,acum impreuna.

Parea speriata ca aflasem,o intelegeam si mai ales le intelegeam situatia.

-O sa am un nepotel.Nici nu stii cat de mult ne doream eu si Carlisle un prichindel.

-Eu….

-Shhhh,nu mai spune nimic,e in regula.Acum esti si fata noastra,si sper ca intr-o zi sa ma privesti daca nu ca pe o mama macar ca pe o prietena.In clipa urmatoare in ochii Bellei au aparut lacrimi,nu stiam ce s-a intamplat,spusesem ceva deplasat?

-Bella,imi pare rau daca am spus ceva ce te-a deranjat.

-Nu e asta.Eu…mama si tatal meu au murit cand eu eram mai mica,cand avea mai multa nevoie de ei,de ea…de sfaturile ei.Apoi m-am mutat la matusa Sue dar nici asta nu a durat foarte mult.S-a imbolnavit si…am ramas din nou singura.

-O,imi pare atat de rau,Bella.

Imediat m-am apropiat si am imbratisat-o.De ce ea,de ce asa…de ce nu altfel?Se spune ca timpul vindeca…dar uneori sunt dureri profunde pe care nici macar el nu le poate vindeca.

-Bella,intr-o zi toate astea vor avea un rost,crede-ma.

-Multumesc pentru ca m-ati ascultat.

-Nu ai pentru ce sa imi multumesti copila.

-Coboram?

-Daca te simti mai bine acum,da.

Refuzam sa ne gandim adesea la suferinta pe care o traim cand pierdem o fiinta draga. Ni se pare mereu ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti si uitam ca pentru unii povestea mereu se va sfarsi inainte sa o fi sfarsit noi. Raman in urma suferinte si dorinte de a fi schimbat ceva cat inca mai era posibil, imagini fugare ale unui trecut ce va ramane doar in suflet si in cele din urma o lacrima.Intrebari fara destinatar si fara raspuns se aglomereaza in mintea prea obosita pentru a mai vedea soarele rasarind intr-o dimineata de mai.Am pierdut doi copiii,dar a trebuit sa o iau de la capat,pentru Edward,Carlisle si in cele din urma pentru mine.Lumea nu se opreste in loc pentru durerea noastra.

Cand am ajuns jos Carlisle si Edward deja se asezase la masa.Nu mai ne luase de mult timp o vacant,sa fim toti impreuna.Un fior m-a cuprin,dupa mult timp ranile trecutului pareau a se vindeca.

-Mama,tata inainte sa ne asezam la masa eu si Bella mai vrem sa va dam o veste.

-Esti plin de surpize in ultima perioada,fiule. Carlisle si cu mine deja stiam ce veste avea sa ne de-a .Dar stralucirea din ochii lui imi spunea ca era chiar fericit de situatia actuala.In cinci ani se inversunase total sa aibe o relatie si mai ales sa isi intemeieze o familie.Iar acum in nici mai putin de o saptamana avea sa aibe o sotie si un copil.

-Bella e insarcinata.Dar inainte de a ne felicita,trebuie sa va mai spunem ceva.

-Va ascultam.

-Copilul nu e al meu,nu vrem sa va mintim.E al lui Jacob,dar Bella iti promit aici de fata cu parinti mei ca il voi iubi ca si cum ar fi al meu.Si ii voi iubi la fel de mult si pe cei care vor mai veni dupa el.Vom fi o familie mare si fericita.Asa cum stiti Jake a avut in accident si din pacate….nu a supravietuit.Cand eram in aeroport m-am intalnit cu baietii ,m-au invitat sa merg cu ei si asa am cunoscut-o pe Bella.A fost dragoste la prima vedere din partea amandurora.Iar restul a venit de la sine.In clipa urmatoare Edward s-a apropiat de Bella si a sarutat-o pe buze.Pentru o clipa am zarit pe fata Bellei o mica roseata,ca si cum nu era obisnuita sa faca asta,din cate imi dadeam seama.

-Ne bucuram ca sunteti sinceri cu noi.Pregatirile de nunta cum merg?

-Ma bucur ca ai intrebat tata.Mama daca iti doresti sa ajuti cu pregatirile nu trebuie decat sa vorbesti cu Alice.prietena Bellei si tartorul principal.Pana acum eu am supravegheat-o dar cred ca ti-ar placea sa faci tu asta.

-Abea astept sa o cunosc,atunci.Unde sunt tinerii?Nu i-am vazut de cand am venit.

-Ei o sa iasa in seara asta si au spus ca vor ramane la Emmett,pt ca vor veni tarziu.

-Din cate am inteles ei sunt impreuna? Vreau sa spun Emmett cu Rosalie si Jasper cu Alice?

-Da! A venit raspunsul prompt al fiului meu insotit de un zambet strengar,pe care il vedeam ori de cate ori punea ceva la cale.Se iubesc mama,foarte mult ai sa vezi.Intre Alice si Jasper e ceva special.Niciodata nu am vazut asa.Si eu si Bella suntem asa fericit pentru ei,nu-I asa iubirea mea?

-Umm…Da,intr-adevar ceva special.

Edward s-a apropiat de Bella si i-a soptit ceva….cred ca ii spusese “ O merita” dar habar nu avea despre ce discutau.

Incapatanat copil mai am.Bella aproape il ardea din priviri.Imi dadeam seama ca ea mai avea nevoie de timp ca sa ajunga sa il iubeasca dar el forta nota.De obicei avea tot ce isi propune intr-un fel sau altul,de mic copil fusese asa.

Restul serii ni-l petrecusem pe terasa.Edward si Bella faceau eforturi de-a ne arata ca se iubesc.Exista o atractie intre ei,cu timpul poate ajungea sa se transforme in altceva de ambele parti.

Din cand in cand Bella privea in zare…viata ei se schimbase mult in ultimul timp.Asta putea fi bine sau nu.Numai ea stia daca il va lasa pe Edward sa ocupe un loc in viata ei…un loc ce inca este ocupat de Jacob.

Dar iubirea e ciudata si de mai multe feluri,nicodata nu vei stii cand va incolti in inima ta pentru o persoana la care nu te astepti.

Cand iubesti devii vulnerabil in fata suferintei.

Acesta este tristul adevar.

Dar……..

Nimic in acest univers nu se intampla  doar o data.

Nimic.

Infinitul merge in ambele directii.Nu exista univers unic si nici moment singular.

Toate astea inseamna ca din cand in cand vei primi o noua sansa.

Ola chicas! Stiu ca vin dupa o mare absenta pentru care vreau sa imi cer scuze.Din pacate timpul nu a fost de partea mea.Sper ca de acum incolo sa nu mai fie o problema.O sa incep deja zilele astea sa lucrez la capitolul 25 care va fi din perspectiva Bellei.

M-am hotarat sa traduc un nou fic,de data aceasta singura.Nu am mai vorbit cu Alexa de mult timp.Nu stiu ce se intampla cu ea dar sper sa fie ok.

Din pacate ficul ales nu este terminat dar l-am ales pentru ca imi place foarte mult, nu am mai citit nimic asemanator.Inca nu se m-am decis pe ce blog il voi posta.Ficul se numeste Guardian Angel( este un pseudonim pe care  i l-am ales)….

Rezumat:

Bella Swan avea o viata normala locuind in Forks,alaturi de familie si prieteni.Asta pana cand cel mai cautat criminal al Americii sa apara in camera ei si o sa isi marturiseasca iubirea nemuritoare  ce i-o poarta.Misterios si Posesiv/ Edward

O sa incep sa traduc prologul si primul capitol.O sa va anunt unde anume le voi posta.

Sa aveti un inceput de saptamana frumos si insorit!

Kisses&hugs

Klauss33

Draga Tyler,

Stiu ca a trecut un timp si imi pare rau pt asta.Am fost ocupata cu sarcina si nu am avut timp sa vin sa vb cu tine.As fi ramas bucuroasa acasa si ti-as fi scris,dar nu am simtit ca e corect.Nu am amintiri cu tine acolo,de asta am venit aici.In micutul restaurant hindi unde am venit la prima noastra intalnire.Intodeauna stau la masa de la fereastra , ca in timp ce iti scriu sa ma pot uita la cerul senin si stiu ca ma asculti.

Aidan este ingrijorat pt mine,nu o spune dar imi dau seama de fiecare data cand se uita la mine.Am vrut sa ma opresc astazi pe la Caroline dar am decis sa nu,nu as putea sa ii spun “buna” fara sa plang.Oh Tyler!Ea nu mai deseneaza.Am fost sa o vizitez cu ceva timp in urma si toate picturile pe care le avea cu tine le-a dat jos si le-a pus intr-un loc pentru ca nimeni sa nu le mai poata vedea.Parul ei a crescut inapoi,este frumos.N-am observat inainte ca tu si Caroline aveti aceasi culoare de par.

Ploua azi,asta inseamna ca plangi Tyler?Nu plange.Te rog nu plange.Daca cineva trebuie sa planga atunci acestia suntem noi.Oamenii pe care i-ai lasat in urma.Mama ta sa intors la terapie dupa ce ai murit,e mai bine…dar chiar si asa nu pot vorbi cu ea.Incepe si plange de fiecare data cand se uita la mine,si doar din cauza ca am o mica bucata din tine in mine.Dezbatem ce nume sa ii punem micutului,eu vreau sa ii pun Michael si mama ta vrea sa il cheme Tyler.Dar nu stiu daca as reusi sa aud acest nume tot timpul.

Tatal tau e bine deasemenea.Isi petrece mult timp cu Caroline,intr-atat incat acesta mi-a marturisit ca devine enervant.Intr-un fel stiu cum se simte,vrea doar sa fie singura.Dar chiar si ea are nevoie de putina ghidare din cand in cand,nu crezi?

M-am mutat din apartament cu Aidan,tata vrea sa ma intorc acasa si sa stau cu el in Queens.Nu sunt sigura de asta.Vreau sa spun,da il iubesc, dar nu cred  ca va fi in stare sa ma ajute cu copilul din moment ce e la munca tot timpul.

Mama ta mi-a oferit vechea ta camera din casa ei cu Les.Stiu ca imi va fi mai bine acolo decat oriunde altundeva….dar este atat de greu!Oriunde ma uit vad ceva ce imi aduce aminte de tine.

E ca si cum nu pot scapa de prezenta ta.Esti aici cu mine Tyler?Cateodata cred ca iti pot simti caldura alaturi de mine,dar niciodata nu sunt singura.Sper ca esti tu…

Dumnezeule!Copilul loveste ca un nebun de cateva zile…Ca si acum,loveste.Tyler, trebuie sa fiu sincera,fara tine aici ,ma intreb uneori daca voi mai supravietuie inca o zi.Apoi ma gandesc,ca trebuie sa supravietuiesc,de dragul tuturor.Trebuie.Ma omoara gandul ca nu vei putea niciodata sa il tii in brate pe micutul nostru Mikey.

M-am tatuat de curand.Aidan si cu mine ne-am facut cate unul impreuna….in memoria ta.Nu vom spune nimanui despre ele,desi…pentru ca este intre noi.El s-a tatuat pe bratul drept.Numele tau.

Eu mi-am tatuat numele tau,pe partea din spatele a gatului,nimeni nu il va vedea decat daca imi voi prinde parul sus….ceea ce nu mai fac oricum.Acolo e si o inima deasemenea,ca sa imi aminteasca de prima mea dragoste adevarata.Tu…

Stii ce este ridicol? Faptul ca au trecut cateva luni de cand ai disparut si nu ma pot opri gandindu-ma ca poate chiar nu ai plecat.Si cand ma trezesc dimineata,singura in pat,ma gandesc ca poate esti la cafenea,scriindu-I lui Michael.Dar apoi iti vad lucrurile neatinse si realitatea ma loveste din nou.Ai plecat.Ai plecat cu adevarat.Am incercat sa iti scriu la mormant dar nu pot.Am impresia ca vorbesc cu mine insami….nu esti acolo.Sufletul tau nu se odihneste acolo.Iar trupul tau nu este nici el acolo.

Nu te-am gasit niciodata.

Tatal tau a angajat foarte multi oameni sa te caute in acea zi.Ii intrase in cap ca esti acolo…prins.In acelasi timp, in viata.E ca si cum te ascunzeai de noi….ca si cum nu vroiam sa te gasim in cenusa.Este adevarat?Ne salvai pe noi sa nu iti vedem trupul pe care il stiam?Frumos din partea ta,nu as fi suportat sa vad cum arati.

Caroline m-a intrebat odata daca m-am gandit cum e sa arzi de viu.Nu i-am raspuns…..ea stie ca asa ne-ai parasit.Intr-o minge de foc….nu vorbim niciodata despre asta.Trebuie sa recunosc totusi,ideea m-a intrigat.Am tinut mana peste aragaz,doar pt a simti o usoara senzatie din ceea ce tu ai indurat.

A durut atat de mult!

Tyler,imi pare rau ca in felul asta a trebuit sa pleci.As fi vrut sa fiu acolo pt tine,trebuia sa vin cu tine.Mai bine,trebuia sa te fac sa nu mergi.Ar fi trebuit sa te implor sa mai dormim putin.Trebuia sa iti pregatesc micul-dejun inainte…..orice!

Ma simt rau.Caroline mi-a spus odata ca se invinovateste.Ea crede ca e vina ei ca tu ne-ai parasit…..pt ca a facut atat de mare incidentul cu parul ei.Si incidentul cu tine,la scoala ei…se invinovateste.I-am spus totusi ca nu…..i-am spus ca acesta a fost planul lui Dumnezeu sa te ia,pt ca avea lucruri mai bune pentru tine.

Vroia sa stie de ce Dumnezeu ii lua toate persoanele pe care ii iubea de langa ea.I-am spus de multe ori ca eu nu voi pleca de langa ea,ca voi fi in viata ei inlocuindu-te pe tine.Totusi, niciodata nu voi putea completa iubirea pe care i-o oferai.Este fericita ca va fi matusa,totusi.A spus ca indiferent de ce,ea va fi prima care ne va tine bebelusul in brate prima.I-am spus ca poate sa vina cu mine in sala de nasteri….in locul tau.

Hey,inainte sa uit,poti sa ii spui mamei ca o salut,ca o iubesc si ca mi-e dor de ea?A trecut asa mult timp,si sunt sigura ca se va bucura sa afle despre mine.Spune-I despre copilul nostru deasemenea,daca poti.Se va bucura sa afle ca vom avea un fiu.

Cateodata ma gandesc la viitor.Cand va creste,voi fi in stare sa ii arat o poza cu tine?Cand va merge la scoala si va invata despre tragediile din 9/11 in istorie,va stii ca propriul tata a fost o parte din  ea?

Vreau ca primul lui cuvant sa fie “tata”….doar pt tine.Chiar daca nu te va avea ,il voi invata sa te iubeasca.Il voi invata ca vei fi mereu cu el.

Evacueaza cladirile care au cazut acum si cateodata ma  gandesc ca dupa atata timp,in cele din urma te vor gasi.Sau poate ca nu,si viata ta va fi adaugata la mormanul de gunoie si luata….

Poate ca cenusa ta a zbura cu vantul si poate,doar poate esti pestet tot in acelasi timp.Si doar imi lipseste prezenta ta.Sper ca asta sa se fi intamplat,ca vantul te-a ridicat si te-a purtat  sa fie cu toata lumea pretutindeni.

Dar in acelasi timp,sunt in deajuns de egoista sa imi doresc sa fii doar cu mine…si doar cu mine.

Poate ca atunci cand tot gunoiul va fi luat,si vor incepe sa construiasca totul de la inceput,poate voi putea merge la monumental memorial.Poate voi fi in stare sa ating marmura rece  si sa pipai numele tau cu varful degetelor si sa te simt.Poate…

Nu m-am dus,dar Aidan a fost.Si a spus ca nu se putea opri din plans.Si numai Dumnezeu stie ce festival al lacrimilor voi avea.

Mi-e dor de tine.As vrea sa iti spun ca te iert ca m-ai parasit….dar nu pot.Nu inca,cel putin.

Poate intr-o zi.Dar nu acum.Nu acum cand viata mea se pune in ordine pt copil….Eu doar….nu pot.Este prea greu.Nu mi-am luat nici macar adevaratul ramas-bun.

Nu mai am rabdare pana in ziua in care te voi revedea…desi sper ca acea zi sa nu vina prea curand pt binele familiilor noastre.Trebuie sa fiu aici pt Michael.Trebuie.Nu ar fi corect pt el sa aibe ambii parintii luati de langa el.

Doamne,te urasc.Nu.Nu te urasc,ci doar vreau sa tip asta pt un anumit motiv.Poate pt ca iti simt lipsa al naibii de mult.Imi lipsesc saruturile tale,parul tau,ochii tai,zambetul tau,rasul tau,totul…

Imi lipsesti.

Si nimic nu imi va putea lua asta niciodata.

Te iubesc.

As fi vrut sa iti fi spus sincer in acea dimineata….si chiar daca ar fi fost sincer….uitandu-ma inapoi acum,as fi vrut sa iti spun de o mie de ori intr-un million de feluri.

Dar nu am facut-o  si nu voi mai putea niciodata sa repar asta.

Asa ca Tyler Keets Hawkins iti spun acum in  toate sensurile din lume….Te iubesc.

Al naibii de mult.

Dar as fi vrut sa fi fost de-ajuns sa te aduca inapoi.

Restaurantul se inchide acum,trebuie sa plec.Dar voi reveni  maine,si in ziua urmatoarea si  a doua zi…Voi continua sa vin.Sa speram ca atunci cand Michael va fi mai mare,il voi aduce si pe el aici,si vom sta in locul in care noi doi am stat.

Te iubesc Tyler,pt totdeauna…

Ally

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

“Domnisoara,inchidem.” Chelnarul a atins-o pe umar si Ally s-a uitat in sus,uitand pentru o clipa unde e in timp ce scria ultimile propoziti.S-a uitat la ea cu mila.Era proprietarul,o stia pe Ally,o vazuse venind mereu.

Statea in acelasi loc,uitandu-se pe fereastra la cer.

“Oh…Imi pare rau.Ea a oftat  si si-a inchis jurnalul si i-a legat sireturile in jurul lui.Si-a sters lacrima si a incercat sa-I  zambeasca.”Am pierdut notiunea timpului.”El i-a zambit.”Sa nu iti para rau.”I-a soptit.

Ally si-a tras glug ape cap in timp ce se ridica ,si-a pus geanta pe umar si si-a bagat mana in buzunare,atigandu-si in secret copilasul.

Ploua afara,si cerul era plin de nori….doar un petic din partea de nord,unde putea sa observe o multime de stele ce se aprindeau in ochii ei.

“Hey,Tyler…”A soptit,ridicandu-si fata spre ploaie,muscandu-si buzele si zambind.

Desi ploia era rece si ii ingheta obraji,ea simtea caldura….si simtea ca o proteja intr-un fel.

“Te simt.”A zambit in timp ce pasea in lumina calda…”Esti aici.”

Picaturile de ploie cadeau in timp ce ea isi tinea capul spre cer,iubind felul in care ii atingea pielea si se prelingeau pe gatul ei.

Ii stergeau toate lacrimile.

Ally a asteptat un taxi care sa o duca acasa.Si atunci cand a venit,ea a ezitat nevrand sa lase in urma caldura pe care o simtise….Dupa ce a intrat inauntru si s-a asezat la fereastra….uitandu-se la o stea care luminase cerul pe tot drumul spre casa….

Ally il simtise pe Tyler pentru prima data in aceasta seara….si a stiut ca el nu plecase niciodata cu adevarat.

Ashley…

Ola chicas sper ca v-a placut atat de mult cum mi-a placut mie.

kisses&hugs

Klauss33

“Te iubesc si te voi iubi toata viata,iar daca si dupa moarte oamenii iubesc atunci te voi iubi pentru totdeauna.”

Dante A.

Carlisle POV

In urma cu 5 ani…

“Carlisle,ai vorbit cumva cu Edward? vocea lui Esme era mai ingrijorata ca de obicei. In asemenea ocazie probabil as fi incercat sa o linistesc dar toata ziua am avut un sentiment de neliniste. Am incercat sa il ignor, Edward era mare si stia sa isi poarte singur de grija. Copilul nostru crescuse prea repede. Inca de cand era mic eram prea protectivi cu el. Dar era lumina ochiilor nostri, singurul nostru copil.

- E cu baietii, m-a sunat mai devreme, i-am raspuns din birou. Lucram la un caz dificil, ceea ce insemna ca si in timpul in care eram acasa, stateam cu nasul in hartii. Imi doream ca Edward sa imi calce pe urme dar asta era putin probabil. E un rebel, un artist. Niciodata nu il voi obliga  sa faca ceva ce nu ii place si nu isi doreste. Fara indoiala cel mai emotionant moment a fost cel in care l-am tinut in brate… . Micuta lui mana imi strangea usor degetul. Iar atunci am stiut ca sant al lui. M-a cucerit din prima clipa, nimic nu mai exista pe lume care sa ma intregeasca asa cum o facea el. Glumind, pot spune că am simţit că sunt tată în toate nopţile în care s-a trezit de cel puţin 4-5 ori. Sunt multe momente speciale: de la primul cuvânt, care a fost ‘Tata’, până la orele petrecute pe un scaun de pescar, în camera lui mereu mirosind a lăptic. Este impresionant să realizezi că mogâldeaţa pe care ai adus-o în micul carucior  de la maternitate depinde 100% de tine. Cred că atunci conştientizezi ca eşti părinte… şi eşti fericit. Anii, au trecut, prea repede pentru mine si poate prea incet pentru el. Seamana cu mama lui foarte mult. Aceeasi ochi blanzi, parul de bronz, forma buzele. E copia ei fidela. Si de aceea dragostea pe care le-o port  e  fara limite. Incerc pe cat posibil sa nu ma gandesc unde e Edward, ce tampenie mai poate face. In ultimul timp de fiecare data cand sunt acasa si cineva suna la soneria casei nostre, mi-a frica … frica ca cineva va veni sa ne anunte ca fiul meu a patit ceva. Si in astfel de moment ma intreb unde am gresit,unde si cand. Ii oferisem totul, si mult mai mult decat “totul”. Are intreaga lume la picioare, si probabil asta era de fapt problema lui. Niciodata nu a trebuit sa lupte pt ceva, ci mereu a avut totul la picioare. Aici gresisem. Dar ce tata nu ar face la fel, daca ar fi in locul meu? Cum sa ii refuzi copilului tau ceva cand pt el te trezesti si razbesti in fiecare zi? Si totusi nicio scuza nu am pentru ca s-a ajuns aici. A fi tata inseamna sa devii un sens, o directie, o imagine, o stea calauzitoare. Nu stiu cand Edward a incetat  sa ma mai privesca in acest fel. Am incercat sa am cateva discutii cu el, dar de fiecare data ma izbeam de acelasi raspuns…”sunt invechit”. Pleca si trantea usa dupa el, nici macar nu incerca sa ma asculte, Esme era singura care nu era data afara dar nici nu o asculta, pur si simplu o ignora. James venea acum mai des din armata, se inrolase in momentul in care implinise 21 de ani, era singurul pe care il mai asculta. E ora 20:30, am reusit in cele din urma sa imi inchei pleodoria pe care o voi sustine marti, am inchis dosarul si l-am pus in sertarul biroului. Weekendul asta puteam sa mi-l petrec cu Esme in totalitate. De cateva luni timpul nu a fost de partea mea, chiar si cand eram acasa eram absent si astfel am neglijat-o, dar ea niciodata nu imi reprosase nimic, intelegea ceea ce faceam si astepta intodeauna sa termin. Orice as face zilnic toate ganduri sfarsesc cu ea si Edward, indiferent daca sunt in sala de judecata sau la diverse cine cu asociatii firmei mele. O iubesc ca in prima clipa in care am vazut-o. Intre noi doi fusese o magie care nu s-a pierdut nici pana in ziua de azi. Timpul pe care il petrec departe de ea necesita un efort supraomenesc din partea mea. In momentul in care intru pe usa casei noastre prind aripi, poate parea siropos venind din partea unui barbat dar o iubesc cu toata fiinta mea, cum nu am crezut ca voi iubi vreodata. Recunosc, daca ea nu ar mai fi eu nu as mai avea niciun rost pe lumea asta. Pe Esme am cunoscut-o in parcul trandafirilor…Ma plimbam de cateva ore prin parc fara tinta,aveam nevoie de putin timp singur ma asezasem la baza unui copac si ma gandeam la viata mea,la cat de goala era,la meseria mea,la asteptarile parintilor mei si mai ales ale tatalui meu care inca era judecator.De cand eram numai un copil stiam ca deja imi aranjase viitorul,scoala pe care aveam sa o urmez,prietenii pe care trebuia sa ii am,si sotia perfecta,de familie care ma sustina,si totul numai pentru a duce onorabilul nume de Cullen mai departe.Niciodata nu s-a pus problema sa fac ceea ce imi place mie,nici nu puteam visa asta,mama era o femeie prea slaba si supusa ca sa poata sa ma sustina in fata tatei.Asa ca am renuntat fara a incepe macar lupta.La 25 de ani,eram deja un avocat cu un portofoliu destul de bogat de cazuri castigate dar eram gol pe din-auntrul meu.Simteam asta,nimic nu ma facea fericit,pana cand am vazut-o…o vreme am privit-o de la distanta,parea atat de fascinata de trandafiri si de tot ce era in jurul ei…Emana fericire,iubire pentru viata.Zambetul ei inca pastra inocenta unu copil.Asta a fost tot ce-a trebuit.M-am indragostit intr-o clipa si pentru totdeauna.

Au trecut 25 de ani de atunci.

25 de ani de fericire totala.Imi aduc aminte prima intalnire,primul sarut,prima noapte.Nunta noastra.Vestea ca voi fi tata.Totul e viu in mine,nu am uitat nimic.Si stiu ca si pentru ea e la fel.Tata nu a acceptat-o niciodata pe Esme,asa ca intr-o zi mi-am facut bagajele si am plecat,nu aveam sa pierd raza de soare din viata mea pentru el, mai ales pentru el. La inceput a fost greu. Inchiriasem o micuta mansarda, m-am angajat ca asistent al unui avocat, singurul care a avut puterea de-a infrunta influenta tatei, care facuse in asa fel incat sa nu ma pot angaja nicaieri. Au fost anii grei, dar pe care nu i-as schimba cu absolut nimic, ei m-au facut sa fiu cine sunt azi . Am luptat si a meritat. Dupa 4 ani am reusit sa imi permit sa ii ofer lui Esme nunta care o merita. Apoi la niciun an in viata nostra a aparut Edward. El ne-a intregit pe amandoi. Inca de cand s-a nascut stiam ca nu voi face aceeasi prostie pe care o facuse tata. Baiatul meu va face ce ii va placea in viata,nu ce imi doresc eu pentru el. Va putea alege. El va putea sa faca ceea ce eu nu am putut.

Dar Edward a luat-o pe cai gresite,a inteles total gresit libertatea pe care i-o acordasem. Nu inteleg cum de s-a putut schimba atat de mult,era atat de dulce cat era mic.Totul a inceput cand James s-a inrolat. Erau apropiati, mai ceva ca doi frati. James vroiam sa schimbe ceva, sa lupte pentru tara lui. Iar Edward nu a inteles de ce a ales sa plece si sa il lase aici. Oricat m-am straduit sa ii explic mai mult s-a inchis in sine. Intodeauna m-a uimit cat de apropiati , James sta vizavi de noi si e mai mare decat Edwad cu 5 ani. In ziua in care am venit acasa cu Edward , James ne astepta pe scarile de la intrare,cand l-a vazut ochii ii sclipeau si nu ii venea sa creada cat de mic e . Iar de atunci James avea grija si il ocrotea pe micutul meu. Era ca si cum aveam doi baieti in casa, mereu l-am considerat si pe el copilul meu, Laura si Scott nu se suparau ca statea mai mult pe la noi avand in vedere ca cei doi erau mai mereu ocupatii si nu prea isi facea timp pentru propriul lor copil.Asta nu m-a deranjat prea mult timp, pentru ca asa puteam sa il avem in preajma nostra.Pe parcursul anilor am mai incercat cu Esme sa mai avem un copil, dar nu a mai fost posibil. La un moment dat cand Edward avea 3 ani,Esme a ramas insarcinata,totul mergea bine…Eddi crestea,reusisem sa imi deschid propria firma,Esme era in luna a 5 insarcinata.Eram recunascator pentru tot ce aveam,dar intr-o dupa-amiza am fost sunat de la spital si anuntat ca sotia mea se afla in sala de operatie si s-ar putea sa  piarda copilul. Aproapem o luasem razna in acele moment.Am fugit de la birou si am ajuns la spiatl repede.James il tinea pe Edward in brate si incerca sa il linisteasca  fara niciun succes.L-am luat in brate pe Edward si imediat s-a linistit.Apoi am stat in sala de asteptare cu copiii ore intregi.Doar pentru ca ei erau acolo nu o luasem razna.Dupa o vesnicie doctorul lui Esme a venit si mi-a spus ca e bine, dar ca nu vom mai putea avea copiii niciodata din pacate.Cand am reusit sa o vad pe Esme nu stiam ce sa ii zic.Crede-am ca va fi daramata dar tot ce a facut a fost sa il tina pe Edward la pieptul ei si sa imi zica ca vom fi bine.Apoi s-a uitat la James care era adormit in bratele mele si mi-a spus : “Avem deja 2 copiii,o sa fim bine…”. Nu a varsat nicio lacrima,era puternica.Stiam ca o doare enorm dar nu vroia sa arate asta,asa era mereu,cand vroiam sa renunt,cand nu mai aveam nicio speranta ea era cea care ma sprijinea,ma facea sa merg inainte si asta facea si acum.In loc sa planga,sa isi jeleasca pierderea ea se gandea la mine.

-Carlisle! Vocea cristalina a sotiei mele se auzea din bucatarie…

-Da,Esme.

-Am pregatit cina,dragule.

-Vin imediat.

Mi-am mai aruncat inca o privire prin birou si am stins lampa.Gata cu munca.

Esme e o foarte buna bucatareasca, defapt nu e ceva la care sa nu se priceapa.Cateodata ma intreb cum de am putut merita pe cineva asa ca ea.Dupa ce am luat masa,ne-am retras in biblioteca ca sa ne uitam la un film vechi.Amandoi eram inebunit dupa filmul “Ghici cine vine la cine” cu Sidney Poitier,actorul ei preferat.

-Stii ca e aproape 01.00 si Edward nu a venit acasa…

-E bine ,iubire.Edward e baiat mare, stie sa se descurce singur.In ultimul timp parca s-a mai potolit,nu crezi?

-Nu stiu ce sa cred…E la fel de distant fata de noi.

-Hai sa ne bagam la somn, pentru ca nu mai rezist mult.

-Obosit deja? Zambetul lui Esme era de-a dreptul amuzant si sugestiv.Stiam la ce se gandeste.

-Depinde.

-Asa credeam si eu.

-Te iubesc, Esme, sper ca stii asta. Stiu ca in unele zile sunt absorbit de munca, dar sa nu crezi ca te uit. Daca nu ai fi tu, probabil as fi luat-o razna de mult.

-Stiu,dar mai stiu ca nu ma iubesti atat cat te iubesc eu.

- Hmmm, nu stiu ce sa zic. Nu ne putem iubi egal?

-Egal? Poate.

-Nu e negociabil? Stiu o forma de-a negocia…Am auzit ca da rezultate,ce zici, incercam?

Oboseala pur si simplu disparuse.Eram doar eu si sotia mea acum, parca nimic nu se schimbase,ca si cand anii nu trecuse peste noi.Eram un intreg care gandea si simtea la fel. Si dintr-o data toata magia disparuse.

-Carlisle, soneria.

-Am auzit-o,ignor-o.

-Nu,cine sa fie la ora asta? Singurul gand care imi trecea prin cap era numele fiului meu…

-Edward! Tipatul lui Esme m-a trezit la realitate,nu vroiam decat cine suna la usa noastra sa dispara,nu vroiam sa aflu de ce au venit.

-Esme stai aici,probabil nu e nimic.Linisteste-te.

M-am ridicat de pe canapea si cu pasii greoi treceam prin fiecare camera.Mintea mi se golise si o presimtire de augur rau ma facea sa simt ca imi e rau.Oricine era la usa nu aducea vestii bune,nu la ora asta din noapte,nu cand fiul tau nu a ajuns acasa.Edward ce ai facut?Copilul meu…

Mana imi tremura cand am pus mana pe clanta  si am deschis-o. Si i-am vazut.

Imbracati cu uniformele lor,pareau incurcati iar fetele lor nu exprimau decat durere schimonosita. Am simtit-o pe Esme cum a venit in spatele meu.

-Domnul Carlisle Cullen? A intrebat primul ofiter care parea mai in varsta.

-Da,eu sunt.

-Ne pare rau ca va deranjam la ora asta, dar ma tem ca nu avem vesti prea bune.

Atunci am auzit-o pe Esme cum a inceput sa planga.

-Edward? Vocea imi era soptita,lacrimile stateau fortate in ochii…Nu vroiam sa ii pronunt numele fiului meu,dar ceva in inima mea imi spunea ca s-a intamplat ceva cu el.

-Da.Au avut un accident in drum spre casa.Un tir i-a lovit din spate iar masina a ricosat intr-un pom de pe marginea soselei.Din cauza ca nu purta centura soferul jeep-ului a fost aruncat prin parbriz si a decedat pe loc. Auzeam cuvintele si nu le auzeam in acelasi timp.Speram sa fi inceput o bataie intr-un club,sa il fi prins baut la volan…dar accident???Incercam sa pun totul cap la cap si nu reuseam totusi…singura informatie care mi se perinda prin minte era masina care se presupunea ca era a fiului meu…

- Jeep? Cred ca e o greseala totusi,fiul meu are un Volvo argintiu.Nu poate fi el,nu are cum.Intelege-ti? Chiar si dandu-le aceasta informative ofiteri nu isi schimbase mimica fetei,o strangeam pe Esme in brate,care plangea in continuu.

-Nu fiul dumneavostra conducea,ci era era in dreapta soferului.Iar prieteni lui,a spus putin incurcat si s-a uitat pe un carnetel ca sa imi spuna numele lor :Emmett Mccarty,Jacob Black si Jasper Witlock erau in spate. Nu intelegeam,atunci cine era la volan,cine murise?

- Cine era la volan? Ceva in inima ma facea sa imi fie frica de raspuns,nu vroiam sa il aflu…Esme isi ridicase fata usor spre mine si ochii si mintea ei parea sa constientizeze dintr-o data cine era conducatorul Jeep-ului.Putea sa imi aduc aminte fata zambitoare cand il vazusem azi dimineata.Imi fusese asa dor de el,trecuse ceva timp de cand venise acasa in permisie,dar eram mandru de el.Nu era baiatul meu dar il consideram.Nu merita asta,nu el.

-Numelui e James Adams,am incercat sa ii  anuntam familia dar nu a raspuns asa ca am venit la dumneavostra…

-Nuuuu!Nuuuu!Nuuuu! Esme tipa si batea cu pumnii in pieptul meu.Amandoi il iubeam pe James…Carlisle spune-mi ca nu e adevarat,te rog…te rog.Nuuuu James,nu el…Nu baietii mei,te rog Doamne…nu ei…

-Esme,shhhhhhh…o sa fie.Edward e bine?

-E constient,are cateva fracturi,zgariat,vanatai dar cred ca e bine in rest.Iar ceilalti sunt la fel.Imi pare rau.

-La ce spital sunt?

-Grady,in centru.

Lunile care au urmat dupa accident au fost de cosmar.Laura si Scott s-au mutat,nu au putut sa mai ramana aici.In felul lor isi iubeau fiul,si stand aici le facea rau.Nu au intrebat de Edward sau de restul.Probabil il considerau vinovat pe fiul meu de moartea lui James.Edward declarase politiei ca ramasese fara acte dupa o bataie in clubul in care fusese,si erau bauti.Atunci il sunase James sa mearga sa ii ia de acolo.James ajunse jumatate de ora mai tarziu.Iar de acolo nu Isi mai amintea mai nimic in afara de strigatele disperate ale prietenilor lui.

De aici a inceput cosmarul.Edward nu mai vorbea,nu manca…statea numai incuiat in camera lui.Stiam ca consuma droguri,nu in cantitati mari dar consuma.Doctorul ne-a spus ca va veni o clipa in care va intra in sevraj si probabil va facea niste crize,dar nu s-a intamplat asta.Edward al meu acum nu era decat o stafie.Nu intelegea,nu vroia sa vorbeasca despre ceea ce s-a intamplat.James era viu,alteori mort.Nici el nu mai stia.Statea decat linistit intr-un colt al camera si se uita pierdut.Nu mai era fiul meu.Cu prieteni lui o terminase,nici macar nu se mai obosea sa ii minta,pur si simplu nu mai vroia sa ii vada.Se invinovatea pentru ca i-a pus pe toti sa treaca prin asta.Se simtea vinovat pentru moartea lui James.Ii era dor de el asa cum ne era noua.Constientiza ca de data asta nu il va mai  vedea niciodata iar asta il durea enorm.As fi vrut sa il strang in brate ca atunci cand era mic si visa urat noaptea sa ii spun ca “a fost doar un cosmar,nimic nu a fost adevarat” dar nu puteam,pentru ca nici macar eu nu eram sigur ca acest cosmar avea sa se termine vreodata.”

Prezent.

Ma aflam cu Esme in avionul particular,zburam de cateva ore.De cand am aflat ce are de gand Edward nu mai avut o clipa de liniste.Intr-adevar ii spusesem sa plece si sa incerce sa traiasca,dar nu ii spusesem sa se casatoreasca cu prima femeie care ii iese in cale.Sau poate facuse ceva si trebuia sa se insoare.Nu stiam ce sa cred.El nu ne daduse multe detalii la telefon decat ca a intalnit o fata si s-a indragostit iremediabil.Dupa ce am inchis telefonul amandoi am ramas pe ganduri.Si primul lucru la care ne-am gandit e sa vedem cu ochii nostri ce se intampla.Esme era entuziasmata de a avea in cele din urma o nora.Dar eu nu inghiteam galusca pe care ne-o servise amandurora.Dar nu puteam decat sa am rabdare,in curand aveam sa aflu ce se intampla.

-Crezi ca ne minte?

-Nu stiu,Esme dar nici adevaraul nu ni-l spune.

-Ce vom face?

-Hai sa ne comportam cat se poate de natural pentru inceput.Sa vedem care e povestea.

Curand am aterizt pe micul aeroport,zapuseala care era afara era total diferita de ce-a din New Yok.Cred ca erau aproximativ cu 20 grade mai mult.Un Edward foarte zambitor ne astepta la poarta.Era ceva schimbat la el.

-Mama,Tata…a venit si ne-a imbratisat foarte strans ca si cand nu ne mai vazuse de multi ani.Era placut … in asta il recunosteam pe fiul meu. Ochii ii erau plini de viata,de fericire.Zambetul nu ii pleca deloc de pe fata.

-Unde e norocoasa?

-Acasa,avea emotii din cauza venirii voastre aici,si a ramas acasa cu prietenele ei.

-Edward,cum o cheama?

-Isabella Swan,dar prefera sa I se spuna Bella, mama.E minunata,ai sa vezi.O sa o placi imediat.

-Sunt sigura,daca te face pe tine asa fericit cu siguranta o sa o iubesc si eu.Cand ma bucur pentru tine,fiul meu iubit.

Esme il pupa pe frunte in mijlocul aeroportului.Fiul nostru se intorsese acasa la noi,cumva.

-Haide-ti,acum,suntem asteptati.Bella pregateste camera vostra si masa,banuiam ca sunteti obositi dupa drumul asta lung.

-Cum ai cunoscut-o Edward? Am intrebat eu incercand sa il trag de limba acum cat e singur.

-Pai, tocmai ajunsesem in Corfu eram inca in aeroport cand m-am ciocnit de Emmett si Jazz.Iti dai seama ce coincidenta? Adica dintre toate locurile din lume ne-am intalnit tocmai aici.Am stat putin de vorba si m-au invitat cu ei. Asa am cunoscut-o pe Bella,e prietena lor. Era foarte calm,si ceea ce ma uimea era vesel.Imbracat la patru ace inclusiv cravata,iar asta era un lucru ciudat venind din partea lui,nu le suporta.Facea un efort mare la tribunal sa o poarte cateva ore.Era relaxat,da…asta e cuvantul cel mai bun pentru a-l descrie.

Am mers in parcare la masina lui Edward.In ultimi cinci ani evitase sa se urce intr-un jeep dar vazand masina lui,imi dau seama ca gresisem.

-E a ta?

-Nu,e a lui Bella.Mai are una in garaj dar asta mi s-a parut buna pentru a va lua,stiam ca mama sigur va avea bagaje.

Asa seara cum era puteam observa frumusetea locului.Stiam ca am facut bine  sa venim.Edward parea mai impacat cu sine si asa ma facea intr-un fel fericit.Poate aceasta Bella era ceea ce ii trebuia.Poate ea va reusi acolo unde altele au dat gres.Dar cel mai mult ma bucura gandul ca prieteni lui erau aici,din nou impreuna.

-E departe casa?

-Nu,inca cateva minute ajungem…Cum a fost zborul?

-Bine,nimic deosebit,doar cateva turbulente.

-Vreau sa va rog ceva inainte sa ajungem acasa.

-Spune Edward.

-Bella,vedeti voi a suferit mult  parintii  ei au murit intr-un accident cand ea era mai mica,apoi matusa care a luat-o s-o creasca a murit de leucemie,asa ca ma gandeam sa nu o intrebati de familia ei,daca vreti sa stiti ceva ma intrebati pe mine .Nu as vrea sa se simta prost,ma intelegeti sper.

-E bine ca ne-ai spus…Nu iti va face griji,va fi ca fiica nostra de acum incolo.Mai trebuie sa stim ceva?

-Nu. Deocamdata. Nu parea prea convins de raspunsul lui,dar am lasat-o balta pentru ca ajunsesem deja.Edward a parcat masina in garaj,si apoi am luat-o prin gradina….toata era plina de lumini,si in mijlocul ei era o masa pregatita…petale de trandafiri,lumanari…sampanie.Ce se intampla?

-Edward sarbatoriti ceva?

-Tocmai am cerut-o pe Bella in casatorie…oficial.

-Felicitari,fiule.

Am intrat intr-o sufragerie destul de luminoasa,toata casa parea facuta numai din lemn.Era o casa amenajata pe gustul lui Esme puteam osbesrva asta din privirea ei…Pe scari usor cobora o domnisoara,prea palida si cu parul castaniu contrastand cu pielea ei,ochii mari caprui exact ca a unei caprioare.Rochia de un verde inchis se cordona foarte bine cu culoare ochiilor si a parului.Era nemacheata,un zambet discret pe fata,era atat de diferita de fetele cu care incercasem noi sa il cuplam pe Edward,si inclusiv cu cele care iesea el inainte de accident.

-Mama,Tata…ea este Bella Swan logodnica mea.

-Deci tu i-ai furat inima baiatului nostru asa repede?

-Mmmm,ma tem ca da.

-Bella,avem atat de multe de discutat.Esme deja o luase in brate si stiu ca daca ar fi putut ar fi inceput deja interogatoriul in legatura cu fiului nostru.

-Dna,Dle Cullen imi pare bine sa va cunosc…Edward a reusit in putinul timp de cand ne stim sa imi povesteasca cate ceva despre d-vstra.

-Spune-ne Carlisle si Esme.Ne pare bine sa te cunoasteam,iti dai seama ca Edward ne-a luat prin surprindere si ne-am gandit ca ar fi bine sa vedem cu ochii nostri ce se intampla.

-Vreti sa mergeti in camera dumneavoastra si sa va schimabati in ceva mai comod?Imediat vorbesc cu Elia sa puna masa,si vom putea sa discutam.

-Iubire,si noi trebuie sa ne schimbam,ma strange ingrozitor cravata.

Edward ii soptise Bellei la ureche.Parea un gest normal,ca intre indragostiti numai ca ea tresarise la gestul lui.Parea sa nu se simta in largul ei.

-Ai dreptate Bella,arata-ne unde este camera noastra si vom cobora dupa ce vom fi gata.

-Edward,Elia le-a pregatit ultima camera de pe partea stanga.Vrei sa ii insotesti tu,dragule,pe parintii tai?

-Da,iubire,ne vedem in camera in cateva minute.

Edward ne-a condus in camera si a plecat nerabdator sa ajunga la Bella,dupa spuse sale.Desi ma indoiesc,nu crede-am ca e ceva prea serios intre ei.

-Ce parere ai Carlisle?

-Imi place de ea,de felul cum l-a schimbat pe fiulul nostru.Dar aici e ceva la mijloc.

-Asa cred si eu.Dar sper sa se indragosteasca unul de altul.

-Pai cred ca deja sunt indragostiti unul de altul dar nu si-au dat seama.Ai sa ii lasam sa ne abureasca putin cu relatia lor.O sa le faca bine.Vroiam sa ii lass a joace acest joc o vreme,avea sa fie amuzant si nu numai asta,avea sa ii ajute.Indiferent in ce s-au bagat,se pare ca trebuia sa fie impreuna,si mai ales ca se ajunsese la nunta.Era ceva serios si asta ma facea sa imi fac griji.

-Se potrivesc,atat de bine.Ce zici daca le-am da o mana de ajutor?Cred ca au nevoie.Vreeau sa fac putin pe cupidon…Stii,tu sagetiile…Abea astept sa ii revad si pe ceilalti baieti,si mai ales pe fete…

-Asa ma gandeam si eu.Nu au de ce sa supere ca facem asta,ei au inceput primi asa ca…avem mana libera.Sper sa il faca fericit macar jumatate asa cum m-ai facut tu pe mine.Intri tu la baie sau intru eu primul?

-Intru eu,dar poti sa ma insotesti daca vrei…

-Trebuie sa dau un telefon si dupa mai vedem.Ies putin pe terasa.

-Bine.

Mi-am largit putin cravata si am cautat prin agenda numarul lui Hayes,stiu sigur ca Edward apelase la serviciile lui.

-Alo,Hayes?

-Dle Carlisle cu ce va pot ajuta?

-Vreau sa stiu ce treaba ai facut pentru fiul meu.

-Stiti ca nu pot face asta.

-E fiul meu,si ii vreau binele.Vreau sa stiu in ce s-a bagat.Atat.Te-am ajutat cu nepotul acela al tau.Ce ti-am spus in aceea zi,Hayes?

-Ca intr-o zi o  va trebuie sa va intorc favorul.

-Mi-e teama ca aceea zi a venit.

Timp de jumatate de ora Hayes mi-a povestit ce aflase pt Edward.Aveam atatia ani de cand lucram ca procuror…stiam de existenta lucrurilor mai putin frumoase,le intalneam la tot pasul.Dar fata Isabellei imi venea in minte,cu ce gresise oare? Iar Edward se schimbase in bine,ea il schimbase.Undeva in cursul orei de cand l-am vazut,l-am recunoscut pe copilul meu care radea cu James,copilul care facea nazbatii,si radea de dimineata pana seara.Dar erau intr-un mare rahat.Iar eu nu aveam de gand sa plec.Nu si de data asta.Voi fi alaturi de ei.Alaturi de el…Inca e baietelul meu,e de datoria mea sa fiu alaturi de el si    sa il apar.Data trecuta nu am fost.Dar acum sunt,si sunt in stare de orice ca sa imi protejez familia.

Nota de autor:Ola…imi pare rau ca am disparut atata timp,nu vreau sa crede-ti ca am renuntat la el…Nu,doar ca am avut si altele pe cap.Capitolul asta il vroiam din 2 perspective dar nu s-a inimerit.In momentul in care am inceput sa scriu la el,totul a venit de la sine.Daca as fi inceput sa il scriu si pe cel al lui Esme ar mai fi durat ceva timp.Si devenea si prea lung…Si ce e prea mult,strica,nu? Sper sa va placa,iar daca nu va place…Astept comentariile voastre.Cap 24 va veni cam intr-o saptamana si un pic.Imediat cum termin de tradus la Speechless promit sa  incep sa scriu.Daca aveti intrebari,id-ul meu e shadow23angel.

Pana data viitoare, kisses&hugs

Klauss33

“A-ti fi frica de dragoste inseamna a-ti fi frica de viata,iar cand iti este frica de viata esti pe trei sferturi mort”

Bertrand Russell

Edward pov

Nu poti sa fugi de lucrurile din viata ta.Pur si simplu nu poti.Oriunde ai fugi,ele sunt acolo,mereu.Nu exista noi inceputuri.Exista doar continuari.Nu poti fugi de trecut ca si cand nu ar fi existat.Te va bantuie mereu.Mai ales cand nu vei putea schimba nimic din ceea ce s-a schimbat.Probabil ca as face lucrurile altfel acum dupa 5 ani.Nu as mai merge in seara acea la bar,nu as provoca bataia pt aceea…nu pot sa spun cuvantul,cred ca nicio femeie nu isi doreste sa fie categorisita asa,dar atunci asa vedeam femeile ca pe niste simple obiecte care imi satisfacea nevoile.Nu i-as mai droga pe amici mei si cel mai important lucru nu l-as mai suna pe James si l-as forta sa vina sa ma adune de pe strazi.Dar nu pot schimba nimic,daca asta s-ar fi putut facea am fi trait intr-o lume roz.Am facut multe lucruri la viata mea , pe care le regret….dupa atatia ani ele inca sunt aici oricat as fi fugit de ele ,mereu m-au gasit.Cand James a murit….M-am trezit singur… o usa fusese trantita,si nu stiam ce ma doare cel mai mult ca usa nu va mai fi niciodata trantita sau ca nu o voi mai deschide niciodata.Nimic nu m-a mai putut sa ma ajute in acel moment,nici macar priteni mei pt ca si ei erau la fel de sfasiati ca mine.Dar intre noi era o diferenta, eu purtam vina cea mare.Eu ii bagasem in asta pe toti,asa ca i-am indepartat de mine.Nu am vrut sa vad in ochii lor reprosul pt tot ce s-a intamplat.Multa vreme am fost pe alta planeta.Parinti mei au inteles ce am pierdut si au incercat sa imi stea aproape dar si-au dat seama ca orice ar fi facut nu mai putea sa il readuca pe vechiul eu,desi nu cred ca ar fi vrut,pe acel adolescent care nu gandea si care nu stia nimic altceva decat sa se drogheze.Dar viata lui James a fost un pret prea mare ca sa ma trezesc la realitate.Nici macar nu mi-am dat seama cand am intrat in sevraj,cand corpul meu cerea cu impeozitate drogul.Lumea mea era populata de amintiri,regrete,intrebari,negatii,zile moarte…zile in care lasam lacrimile sa curga de tristete sau cand mi le retineam din cauza maniei.Zile in care auzeam si nu vroiam sa inteleg- pt ca adevarul era imposibil de acceptat.Sau in zilele in care am inteles dar nu am mai vrut sa aud adevarul pt ca nu puteam sa il suport.Disperarea m-a cuprins de prea multe ori:cand am realizat ca nu o sa il mai vad vreodata,auzi….sau in momentul in care am realizat ca, constiinta mea a imbratisat gandul ca de acum incolo ramaneam decat eu,pe cont propriu.

Ma uit la femeia din fata mea…desi pare fragila si vulnerabila e cea mai puternica,curajoasa femeie pe care am cunoscut-o vreodata.Desi viata i-a luat de fiecare data motivele existentiale pt care traia a gasit cumva puterea de-a merge mai departe.Iar acum o facea din nou.Femeia din fata mea e cea mai frumoasa….atat la exterior cat si la interior…atat de pura,parca ar avea o aura in jurul ei.Mi-e frica sa o doresc.Nu as face decat sa ii dau viata peste cap,si nu vreau asta.Nu vreau sa fie ca mine.Nu trebuie sa se apropie de mine oricat as dori sa existe in viata mea.O doresc in atatea feluri in cat ma sperie.De ex acum,as fi in stare sa ii rup hainele dupa ea,si sa o posed chiar aici pe plaja…un nemernic ,asta sunt. Cand ma drogam toata lumea era a mea…eram pe un norisor si era bine…nu ma puteam gandi la nimeni in acele moment ci doar simteam cum ma inalt undeva sus…sentimentul era coplesitor,de multe ori simteam cum sangele care curgea prin venele mele era inlocuit cu o adrenalina prosteasca ce ma impinge sa fac lucruri pe care in general nu le-as fi facut.Otrava mi se strecurase in corp.Uneori se intampla lent alteori violent.Poate ca vroiam sa amortesc trairile din mine.Dar femeia din fata mea e cu totul aparte,mi-a luat mintile in aceasta saptamana de cand eram aici.Trezeste in mine o mie si una de sentimente pe care nu crede-am sa le am,sa le simt vreodata.Cateodata trezeste furie in mine,alteori tandrete,grija desi imi place cand simt ca e  exact tipul meu de drog,imi ia mintile.Nu stiu cum sa ma comport in preajma ei,as vrea sa sparg tot ce imi pica in mana,sa ma cert cu cei din jurul meu inclusiv cu ea fara un motiv anume,am ajuns sa o visez in bratele mele,in patul meu…Si asta doare, pt ca nu se va intampla nicioadata.

-Hey,Bro…la ce te gandesti? Niciodata nu te-am vazut asa cazut pe ganduri..te-ai schimbat foarte mult…Emmet  se zgaia si el la Bella,ma intreb el oare la ce se gandeste,sper ca nu la acelasi lucru ca si mine pt ca ii rup gatul.

-Si voi v-ati schimbat Em…lucrurile s-au schimbat fata de acum 5 ani.Ma gandeam la James…la lucrurile pe care le regret si nu in cele din urma ma gandem la Bella.

-A trecut Edward…Si mie mi-e dor de James,si mi-ar fi placut sa dam timpul inapoi,dar sti ca nu se poate.Intodeauna vom fi rosi de chestia asta.Am nopti in care il visez…nopti in care imi vine sa urlu cand ma trezesc si imi dau seama ca nu a fost decat un vis si el e tot mort.Si mai sunt si celelalte nopti in care retraiesc accidentul.Dar de obicei ma calmez si imi spun ca nu mai am ce sa schimb,si ca trebuie sa merg inainte…Dar acum o am pe Rose,cumva asta a schimbat lucrurile.Durerea e inca acolo,dar de asemenea si iubirea.

-Ce romantic si ciudat a sunat asta venind de la tine! Avea dreptate,desi nu cred prea mult in miracolul pe care iubirea il promite.Dar,acum stiu.Chiar daca pare imposibil acum,la un moment dat,ea , durerea , trece.Totul trece.Poate niciodata in totalitate.Dar trece.

-Pt Bella totul e proaspat.Trebuia sa o ia din nou de la capat,si mai nou un nebun vrea sa o omoare.Ai grija cu ea.A fost atat de ranita la viata ei,incat nu stiu cat va mai putea continua asa.Incearca  sa nu mai fi atat de nemernic.

-Emmet nu vreau,numai ca….nu stiu cum sa iti explic.O plac,dar asta e atat de nou pt mine.Nu am mai simtit asta din clasa a 9,parca o cheama Kate.Am zambind,aducandu-mi aminte de frumoasa mea colega.Eram doar un copil caruia i-o luase inima razna.Kate era cu 2 ani mai mare si pt asta niciodata nu ma bagase in seama.Invatam in acelasi liceu,si stateam pe aceasi strada dar niciodata nu ma observase.

-Kate…da,inca tin minte cat de amorezat erai.Era usor sa vb cu Emmet,trebuia sa spun cuiva ce simt,sa il fac sa ma inteleaga de ce ma comport asa.

- Mi-e  greu sa fiu prea mult in preajma ei,e atat de pura incat am impresia ca daca cumva las garda jos  o sa o trag si pe ea in mizeria mea,si nu pot sa ii fac una ca asta.

-Sa inteleg ca e ceva mai mult decat placutul in sine?

-La naiba Em,nu pot sa dorm din cauza ei…

-Stiam eu,ca te va face din prima…are efectul asta asupra oamenilor .De cand am vazut-o in poza aceea,am stiu ca vom fi prieteni.Pur si simplu…parca totul a venit de la sine.Cat despre sentimentele tale pt ea,nu e ceva rau.Consider ca trebuie sa treci cand peste ceea ce s-a intamplat.Inca te  agati de ceea ce s-a intamplat acum 5 ani.Nu e ceva rau,doar ca James nu mai e,si nu putem schimba nimic si amandoi stim cat de suparat ar fi James sa vada cum o dai in bara din cauza asta.Tinea prea mult la tine,intelege asta.Nu ar vrea sa te simti atat de viovat.

-Mai nou esti psiholog?

-Nu…desi probabil astea sunt cuvintele pe care le-am auzit de la al meu.S-a chinuit omul ala teribil de mult cu mine.

-Ha,ha , ha…nu mai mult decat al meu.

-Edward vreau sa te intreb ceva,nu stiu daca e momentul pt asta dar trebuie.

-Spune,indiferent ce e o sa iti raspund.

-De ce in ziua aceea nu ai ramas sa vorbim?inca nu uitase…reusisem cam o luna sa ii evit pe toti dar mai ales pe Emmet.Era una dintre zilele in care eram terminat.Facusem cu cateva ore inainte o criza de nervi…sparsesem tot ce se putea sparge in sufragerie sub privirile mamei care era prea obosita ca sa ma calmeze.Tocmai cand ieseam din curte si ma indreptam spre masina,Em venea spre mine.Tin minte ca nici nu puteam sa imi ridic fata spre el,credeam ca in ochii lui voi vedea…

-Eu…am crezut…ce puteam sa ii spun…

-E in regula daca nu poti…

-Nu,trebuie sa lamurim lucrurile astea odata si odata.Am crezut ca voi vedea in ochii tai reprosul,dispretul…pe care le simteam eu pt mine.Si stiam ca daca aveam sa vad asta voi fi terminat,viata mea a luat sfarsit in acea seara,in acel accident.

-Niciodata nu m-am gandit ca tu esti vinovat Edward!S-a intamplat,putea sa se intample oricui…dar ni s-a intamplat noua.Si noi…ne-am indepartat unul de altul.Poate vrei sa stii ca si eu aveam aceleasi sentimente pt mine.Imi doream sa dau timpul inapoi,si sa nu beau sa pot conduce,sa nu-l fi chemat pe James….Dar asa a fost sa fie.Mult timp,am crezut ca din cauza asta nu vrei sa ne vezi…ca ne consideri vinovati.

-Nu,singurul pe care il consideram vinovat eram eu.Nu ma mai simteam demn de prietenia voastra.Jasper cum a suportat toate astea?

-Jazz….nu isi aduce mare lucru aminte,si sunt recunoscator pt asta.Nu as vrea,el e atat de ….diferit fata de noi,mereu a fost.Stii care e faza frumoasa?

-Exista si una frumoasa?

-Daaaa,nici el nu a scapat de psiholog.Asa ca suntem 3 nebuni….Cumva reusisem sa regasim ceea ce avusesem demult.Radeam impreuna si nu imi venea sa cred.Exista si putin regret ca ne-am indepartat,dar asta nu mai conta acum.

-Jake?

-Jake a plecat.Si-a facut bagajul la o saptamana dupa intamplare,spunand ca nu mai poate asa.El a fost mereu cel mai puternic dintre noi sau asa a lasat sa cred.Poate se inchisese in el mai mult,dar  na….fiecare am reactionat diferit.A plecat in Forks.Mai vb din cand in cand la telefon dar discutiile erau atat de conventionale incat am renuntat amandoi sa ne mai  sunam.Il inteleg,asta a fost modul lui de-a merge mai departe,si nu sunt suparat.Dar ma doare ce-a patit.Si jur pe tot ce am mai scump ca asta nu va ramane asa,va plati indiferent cine e.

-Asta imi doresc si eu.Dar spune-mi despre Rose,cum merge relatia voastra?

-Nu sunt prea multe de spus…ma face fericit.Si sper eu,ca si eu o fac pe ea.Ea e minunea mea.Steaua mea in intuneric.

-Ati trecut si la partea cu patul?dar cunoscandu-te pe tine nici nu cred ca ar mai trebuie sa  intreb.

-Nu e o oarecare,Edward asta pot spune.A fost a mea si numai a mea.Iar asta ma face cu adevarat fericit,nu ca ar fi contat dar…nici nu pot spune ca nu ma face si mai fericit.

-A fost virgina?

-Ihhh…Em al meu zambea cu gura pana la urechi,eram  fericit pt el , cel putin unul dintre noi era in cele din urma implinit.Nu mi-a venit sa cred la inceput,dar….iti spun cine se va atinge de un fir de par de-al ei e mort si ingropat.

-Din cate am observat poate sa se apare si singura.Va potriviti,si asta e bine,prietene.

-Se poate apara si singura,dar…vreau sa o protejez eu,ma face sa ma simt bine,pana la urma ea e fata in cazul de fata,dar e bine sa stiu ca daca se va intampla ceva va stii sa riposteze,oricum ii voi  dau niste lectii de box.

-Wow,Emmet!O iubesti…

-Pana la cer si inapoi…mi-a luat mintile,nici nu stiu cum de mai pot gandi normal,vad totul in inimioare si stelute,si roz,mult roz!!!!

-Si cu cererea ce-a fost?

-Pai…stii ca nu am fost un mare romantic la viata mea,si am cam dat-o in bara.I-am batut decat un apropo….Si iti dai seama ce-a iesit.Dar dupa nunta ta si a Bellei,am de gand sa ii pregatesc o seara cu totul si cu totul speciala,o sa reinoiesc cererea si ii voi oferi si garantia.

-Garantia?

-Inelul de logodna,idiotule!Dar uite cui ii spun eu toate astea…Tu nici macar nu ai cerut-o pe Bella in casatorie…Stii ca spiridusul nu o sa te lase pana nu o vei face nu?

-Stiu,numai ca habar nu am.Nu am facut asta niciodata,iar pt ea si pt fete in general asta se intampla cand sunt cu adevarat indragostite.Dar noi?Nici macar nu ne cunoastem si nu putem sta 10 minute intr-o camera fara sa ne certam.Si mai e si chestia cu Jake.

-Ce chestie cu Jake?

-Cum ce chestie?Il iubeste Emmet,inca.Vad asta in privirea ei…chiar si acum,uita-te la ea…sta de cateva ore pe plaja…la cine crezi ca se gandeste?la mine in niciun caz.Mereu va fi el.

-Asculta la mine,cui pe cui se scoate.Da,il iubeste inca,dar asta nu inseamna ca nu va mai iubi vreodata.Chiar si iubirea trece,nimic nu e vesnic.Mereu va fi o bucatica mica din ea care-l va iubi pe Jake,dar cine spune ca nu poti iubi de mai multe ori in viata?

-Vreau sa fie a mea,si nu sa o impart cu prietenul meu mort.

-El a gasit-o primul,si tot el te-a condus la ea,asa ca…las-o mai moale.Daca vei gandi in continuare asa,nu va merge,ai rabdare cu ea.

-Nici nu stiu de ce vorbim despre asta…nu are sens,in momentul in care va fi in siguranta voi disparea din viata ei.

-Daca vei face asta sa nu ai pretentia ca si noi sa o facem.

-“Noi”? Stii ceva si eu nu stiu?

-Sunt sigur ca se va intampla.Sunt atat de evidenti incat se va intampla.Trebuie.Dar pana atunci putem sa ne luam Cola si popcorn,pt ca vom avea parte de distractie.

-Nu fi rau….nu poate fi asa rau,adica…e Jazz,o sa aiba rabdare cu ea,si in plus nu o cunoastem atat de bine pe Alice incat sa ne dam cu parerea,poate e altfel decat ceea ce am vazut pana acum.

-Ai dreptate,dar tot amuzant va fi pana o va imblanzi….

-Apropo….pe unde sunt ceilalti?

-Alice si Rose sunt ocupate cu tinutele si aranjamentele florare,iar Jazz e de capul lui.Probabil printr-un magazin de instrumente musicale.Se pare ca pe ziua de azi a scapat de moda,dar maine e o alta zi si o sa ii pun o pila la spiridus.

- Lasa-l in pace.stii ca nu se termina cu bine cand incepeti voi cu jocurile voastre.

-Emmet hai sa mergem in oras…vreau sa mergem sa ii cumpar un inel Bellei.Cred ca tocmai mi-a venit o idée.

-Ce ai de gand sa faci?

-in primul rand vreau sa cumpar inelul sis a dau o comanda de vereghete daca nu gasesc ceea ce vreau si apoi vreau sa mergem sa cumparam felinare,multe felinare.Tu o sa le suni pe fete si o sa le rogi sa vina acasa sis a o ia pe Bella cu ele si sa o tina ocupata pana terminam aici si suna-l si pe Jazz,avem nevoie si de el.

-Ok…asa te vreau Bro…Sunt fericit pt tine.

-Nu ai de ce sa prinzi aripi Emmet,dupa ce tot s-a terminat ma voi cara de aici.

-Dar am crezut…

-Stiu ce ai crezut,dar din pacate nu va iesi asa,ma opun.Intre mine si ea nu se va intampla nimic,voi avea eu grija de asta pentru noi.Vreau decat sa ii ofer ceva,ceva ce probabil visa sa aiba cu Jake,pt el o fac.Probabil ca Jazz nu ti-a spus dar cand a intrat prin efractie in biroul lui Jake a gasit in seif un inel.Avea de gand sa se insoare cu ea.Iti dai seama?

-Vreau sa omor pe cineva.Vreau sa il omor pe nenorocit! Isi strangea degetele in mana ca am crezut ca isi va da sangele…

-Em,shhhhh…il vom prinde pe nenorocit si va primi ceea ce va merita,iti promit.Acum hai la treaba.

M-am mai uitat odata la Bella,care inca era pe plaja.Ma intrebam la ce se gandeste…Speram sa fie in siguranta pana cand Alice si Rose vor sosi.Inca nu puteam sa uit cum arata cu cateva ore mai devreme cand aproape am dat unul peste altul.Purta un costum de baie albastru marin.Aveam o obsesie pt culoarea asta,iar pe corpul Bellei venea asa bine.Cu toate ca stiam ca sta foarte mult la soare,pielea ei nu avea pic de bronz…era atat de alba,parul lung de culoare mahon ii punea si mai bine in evidenta pielea.Dar dintre toate aceste lucruri,ochii ei putea sa hipnotizeze orice om in deplinatatea facultatilor mintale.Oare nu ea ne furase inima la toti 4 pe rand?

-Hai omule,Bella va fi bine,fetele vor sosi in cateva minute iar apoi vor veni sa ii tina companie,nu iti mai face griji.

-Ai dreptate,nu am de ce sa imi fac griji.Ea e bine.

-Luam masina? avem multe de cumparat..

-Hmmm,nu stii ca aici pe insula e mai greu cu parcarea la ora asta?nu am gasi loc si in plus zona in care vom merge noi  are strazile foarte inguste,crede-ma.Il sun pe Jazz,el e plecat cu masina si ii zic sa ne astepte acolo.

-Ok…sper sa gasim ceea ce caut.

-Sa nu imi spui ca te-ai molipsit de la Alice,ca nu as putea indura asa ceva.Ai vazut ieri cu cate pungi a venit?

-Da.E o adevarata turista cum s-ar spune.Mi-ar place sa am un magazin,iti dai seama daca as avea-o pe ea unica cumparatoare nu as mai avea nevoie de nimeni.

-E de admirat ca isi toaca propri banii si nu pe ai iubitului sau parintilor.

-Asa e.

-Ce vrei sa cumparam ?

-Prima data vreau sa cautam inelul iar mai apoi vreau sa cumparam felinare…multe felinare.

-Deci ai de gand sa o impresionezi in seara asta pe Bella?

-Da.Vreau ca sa fie ceva special pt ea si de ce nu si pt mine,doar nu am mai facut asta niciodata.Em,cum sa o intreb?

-Hey,nu ma intreba pe mine,nu stii ca eu am dat-o in bara cu cererea pt Rose?

-Si cum e viata in Corfu?Din cate am putut eu observa e un loc bun sa locuiesti cu familia…

-E minunat,stii m-am gandit si am si vb cu Rose, noi ne stabilim aici.Nu am de gand sa plec de aici.Poate o sa zici ca sunt un comod dar aici viata e simpla,oameni amabili si mancare extrem de buna.O sa o rog pe Elias a faca zilele astea specialitatea insulei pastitsada,o sa iti placa este facuta din carne de vaca in sos de rosii, cu usturoi, sare, piper, ulei de masline, ceapa, scortisoara si patrunjel. Si in zona se gasesc cele mai bune vinuri. Corfu este insula pădurilor şi munţilor, cu sate cu case albe, ascunse în văi, ştranduri cu nisip şi cu locuitorii vestiţi pentru ospitalitatea lor. Soarele, nisipul fin, marea albastra, decorurile, petrecerile continue, zilele “lenese” sau viata insulara de zi cu zi sunt motive pentru care sa ramai aici si sa iti intemeiezi o familie.

-Pai ramai,cine nu te lasa?Eu nu cred ca ma pot adapta la stilul asta de viata de care tu pari ca te-ai intoxicat.Am viata mea,cariera mea in New York.

-Probabil,dar curand viata ta se va schimba.Iar Bella iubeste insula,nu ar vrea sa plece doar pt toanele tale,poate ea nu stie dar nu ai cine stie ce viata acolo.Nu te asteapta nimeni si nimic,asa ca nu iti mai face planuri idiotule! Ceea ce spunea Emmet nu era neadevarat,dar nu suportam sa imi fac planuri,pt ca stiam cat de repede se puteau ruina.

-De ce ii place Bellei atat de mult aici,in afara de mostenirea pe care i-a lasat-o Jake?Rose si tu v-ati putea ocupa de ea.

-O sa iti spun de ce ii place Bellei aici…poate nu stii dar ea este arhitect si de aici pleaca tot. Parte din Imperiul Bizantin din secolul al IV-lea d.c, Corfu a fost ocupata de Venetieni in 1205 si a ramas in mainile acestora, rezistand catorva atacuri turcesti, pana in 1797, cand a fost cucerita de Napoleon.
In 1814, Franta a fost indepartata de catre Imperiul britanic iar in anul urmator, insula si vecinele sale din arhipeleag, au intrat sub protectorat britanic.Steagul Imperiului britanic a fost coborat in 1864 cand insula a devenit parte din regatul Greciei.
Venetienii au lasat in urma o capitala italienizata si o mana de biserici renascentiste.Francezii au lasat mostenire un pasaj comercial sic, plin de magazine si cafenele, iar mostenirea britanica consta dintr-o colectie de cladiri publice impunatoare si o predilectie a localnicilor pentru cricket si bere de ghimbir.Si asa cum probabil iti dai seama e fermecata de toata aceasta istorie a insulei.

-Istoricule….am ras la tot ce imi povestise prietenul meu.

-Nu rade…toate aste le-am retinut din ce mi-a spus Bella.Cateva zile mi-a fost ghid,Rose era la firma si cum era singuri Bella s-a oferit sa imi fie ghid.E atat de pasionata de ceea ce vede incat iti spun:Nu o vei putea lua de aici.

-Nu vreau sa o iau de aici.Ceea ce am vrut sa spun, cap sec ce esti este ca eu voi fi cel care pleca.Dar hai sa inchidem subiectul,mai povesteste-mi despre insula.

-In primul rand daca pleci cu masina trebuie sa fi foarte atent din cauza motociclistilor. Sunt peste tot. Sunt oriunde. Sunt omniprezenti. Chiar daca nu ii vezi nu inseamna ca nu exista.La fel e si cu politia. Este posibil sa nu vezi niciunul intreaga vara. Asta nu inseamna ca nu exista. Apar din “pamint” si sunt neiertatori. Zimbesc mereu dar “te ard”.Cat timp am pazit-o pe Bell’s nu stiu daca am vazut vreunul.Imagineaza-ti ca Rose a mea are sub scaunul de a masina o bata.

Am cutreierat cu Emmet timp de 2 ore prin ingustele stradute.Am reusit sa ne intalnim si cu Jazz la un moment dat.Desi zona cu magazine nu e mare e intortocheata asa ca Jazz s-a pierdut de cateva ori.Gasisem inelul perfect pt Bella,era din argint si cu un mic diamante.Simplu.Eram sigur ca nu isi dorea ceva extravagant.Si ca norocul sa fie de partea mea gasisem si verighetele potrivite.Em imprumutase un inel din camera Bellei ca sa avem masura potrivita.Nu eram sigur ca ii va placea modelul ales deoarece verigheta ei avea  pietre si erau posibil sa cada,dar ma puteam intoarce sa le schimb daca nu i-ar fi convenit ceva.

Incepuse sa imi placa toata nebunia asta cu nunta,dar pt prima data in viata mea aveam emotii in ceea ce priveste momentul in care aveam sa o intreb,culmea era ca stiam ca raspunsul avea sa fie pozitiv desi se putea razgandi in orice moment si numai gandul ca ar putea face asta imi putea provoca o imensa durere de care nici nu aveam habar.Oare astea erau emotiile prin care trecea un indragostit?Cand cumparasem inelele eram sigur pe mine,dar acum ma indoiam…daca avea sa nu ii placa?Daca se va speria cand va vedea tot ce voi pregati?Offfff,nu-I de mine asta.In cele din urma gasisem si felinare numai ca nu pe o singura culoare,asa ca a trebuit sa ma conformez si sa cumpar toate culorile.Dupa ce le-am dus la masina le-am propus baietilor sa mergem la o taverna pe care o observasem in incursiunea mea spre buticurile din zona.Aveam nevoie de o bere,aveam nevoie de prieteni mei pt ca in cateva ore aveam sa cer cea mai frumoasa femeie in casatorie si nu aveam idée despre cum sa fac asta.

-Guys,ce fac diseara?in acelasi timp amandoi au inceput sa rada,probabil era penibil sa pun intrebarea asta dar as fi vrut sa vad daca ei erau in situatia asta ar mai fi ras?cu siguranta ca nu.

-Edward,e mai bine sa spui direct,din pacate nu poti sa o iei cu dulcegari,nici Jazz nu le avea cu romantismul,ne gasisem se pare.

-Sant de acord cu Jazz aici.Fara ocolisuri.Scurt si la obiect.

-Asta merge si la tine Emmi….

-Vezi sa nu Eddi…. Si pentru cateva moment am uitat unde eram si ce trebuia sa fac in urmatoarele ore.Eram decat eu si baieti.Prieteni mei.

-Hey,mai trebuie sa ii iau ceva?

-Nu,ne ar fi  spus  spiridusul daca mai trebuia ceva.Oricum maine e seara noastra.A baietilor.Petrecerea nostra.

-Cred ca si ele vor face ceva,dar nu vreau sa aud ca vor sa isi aduca un striper,asa cum se obisnuieste!

-Emmet esti cumva gelos si pe umbra ta?

-Nu,doar ca….

-Cred ca nu ai inteles trebuie sa ne distram,pentru ca se presupune ca asta e prima si ultima data cand facem asta,si nu trebuie sa sarim peste nicio etapa,ok Emmet?

-Cum spui tu Eddi,ma duc sa mai comand inca un rand,altceva mai tare nu vreti?

-Ia o sticla de wisky,si gheata.

-Edward nu le amesteca.Stii ce va urma,nu face asta in seara asta.

-Nu o sa ma imbat promit.Doar ca trebuie sa imi fac putin curaj Jazz.Sant pe cale sa cer o femeie in casatorie care nici macar nu suporta sa stea in preajma mea,o vor cunoaste parinti mei,voi semna un act si voi promite ca o voi iubi si proteja toata viata in fata lui Dumnezeu,mai ales cand asta nu se va intampla.Tot ce voi face in urmatoarea perioada va fi sa imi mint parinti,pacalindu-I ca m-am indragostit,si sant fericit…oferindu-le ceea ce si-au dorit cel mai mult de la mine.O nora si un copil.Cateva pahare si atat.

-Te-ai gandit ca exista infima sansa ca Bella sa se indragosteasca de tine?Daca asta s-ar intampla nimic din ceea ce ai zis nu ar mai fi minciuna.

-Ti-a trecut prin cp ca poate nu sant bun pt ea? nu as face decat sa o fac nefericita.

-Edward…In ziua in care vei semna acel act si vei face juramintele in fata Domnului,aceea zi….va fi pt totdeauna.Stiu ca ambii o veti spune din inima.Nu ma insel.Nu exista cale de intoarcere.

-Nu,Nu,Nu!!!!M-am ridicat de pe scaun,cuvintele lui Jazz enervandu-ma prea tare,dar imediat am simtit mana lui pe umarul meu oprindu-ma sa plec si toata furia mea disparand iar in locul ei aparuse resemnarea in fata situatiei in care eram.

-Deja nu mai ai ce face,din momentul in care ai luat decizia sa o faci sa se casatoreasca cu tine,din acel moment ea nu a mai avut nicio sansa in fata ta,nici tu in fata ei.Asa ca stai jos si bucura-te de calatoria asta pt ca va singura de acest gen in viata ta.Nu iti mai face griji atat,va fi bine.

-Hey,baieti deja s-au incins spiritile?Wisky si gheata pt voi….

-Nu mai vreau Emmet,ma duc sa platesc nota deja am intarziat prea mult,apropo sun-o pe Rose si ai grija ca Bella sa fie in casa cand ajungem.Nu vreau sa vada nimic.

Am platit nota si ne-am indreptata spre masina.Emmet avea dreptate locul asta avea ceva magic.Peste tot unde ma uitam in jur vedeam doar oameni simpli zambind,nu era ca in salile mele de judecata,unde toata lumea tipa si se lupta pt ceva,aici ceva magic plutea in aer.Da,as fi putut trai aici,dar numai alaturi de ea.In masina se lasase o tacere apasatoare niciunul dintre noi nu mai gasea subiecte de discutie.In cateva minute am ajuns acasa,am luat tot ce cumparasem si ne-am indreptat direct spre gradina.Fetele erau in camera Bellei,puteam sa bag mana in foc ca spiridusul stiind ce aveam de gand o chinuia pe nimfa mea.Intr-o zi trebuia sa ii spun ca Bella nu are nevoie de nimic,e frumoasa exact asa cum e.Il trimisesem pe Jazz sa cumpere doua duzini de trandafiri si lumanari.Inca nu stiam exact ce anume voi face cu ei dar erabine sa ii am decat sa ma trezesc mai tarziu ca aveam nevoie.Impreuna cu Emmet am reusit sa punem felinarele intr-un timp record,noroc cu cei cativa copacii din gradina.

-Edward ce fac cu trandafiri si lumanarile?

-Jazz,am nevoie de petale,ma gandeam sa facem un covor de petale si lumanari pe poteca,de la intrarea in casa pana aici….am vazut asta intr-un film,iesise bine,adica tipa fusese impresionata si spusese ca e cel mai romantic gest.E,nu?

-Aaaa,pai…cred,nu stiu,nu sunt fata.Terminam noi aici,tu du-te in casa fa un dus si imbraca-te.Si incearca sa scapi de barba aia nesuferita.Fetelor nu le place asta.

-Ok,mersi mult baieti ca ma ajutati.Nu stiu ce m-as fi facut fara voi nesuferitilor!

Totul mergea bine,totul era pregatit…dar partea cea mai grea venea acum,am intrat in casa si pt un moment mi-am imaginat ca asta era casa mea.Ma intorceam de la munca si in camera ma astepta sotia mea.Revino-ti Edward,nu te asteapta pe tine….ea nu te va astepta pe tine niciodata,mereu isi va dori sa fie Jake….

Dupa ce am iesit din dus am cautat repede o camasa de fapt nu era orice camasa…era camasa mea preferata si am luat o pereche de pantaloni casual negri si pantofi….m-am uitat in oglina si paream in regula…barba disparuse,parul era ciufulit asa cum era de obicei…arata bine,nu putea sa refuse cererea sau da?

Cu indoilelile in suflet am deschis usa si am coborat pe scari,in toata casa era liniste si intuneric,oare unde au disparut cu toti?In timp ce ma indreptam spre gradina sperand ca acolo voi da de baieti cand am vazut-o….era deja in locul in care trebuia,fir-ar era prea devreme!Vazand-o mi-am pierdut respiratia…

Parea ireala…si nici senzatiile pe care le simteam-uimire,emotie,dorinta –nu puteau fi reale.Alice se intrecuse pe ea de data asta,oare de unde stiuse ca ador culoarea albastru?rochia cu care era imbracata Bella se mula perfect pe micutul ei corp care deja incepea sa ia unele mici proporti din cauza sarcini .Era minunata…Am tusit discret ca sa is idea seama de prezenta mea.Bella se intoarse spre mine si ma privi.Ochii ei mari  si intunecati straluceau.Isi umezi buza de jos care tremura usor sub atingerea limbii.Gestul ma acapara  cu o forta care aproape ma dobora.Drace ce se intamplase?

-Isabella…iti place?

-E…atat de frumos,eu…nu ma asteptam la asta….

-Stiim amandoi ca situatia noastra…ne constringe sa facem asta,dar iti promit Isabella ca voi incerca sa fac totul asa cum trebuie.

-Va fi bine,Edward.Am incredere in tine.Asta e un inceput.Putem trece prin asta impreuna,si ai dreptate nu trebuie sa ingreunam si mai mult situatia.

Am bagat mana in buzunar sa ma asigur ca inelul se afla inca acolo,si dupa ce le-am scos m-am asezat intr-un genunchi.

-Isabella Marie Swan,promit sa am grija de tine si sa te iubesc in fiecare zi a vietii mele,imi faci onoarea de-a fi sotia mea?

Bella a tacut pt cateva secunde desi mie mi se pareau ore…Mana ii tremura puteric si curand doua lacrimi ca de cristal is facuse aparitia pe obraji ei…fusese o ideea rea partea cu “sa te iubesc in fiecare zi a vietii mele”,idiotul de mine…Ma uitam la Bella care inca privea in jos si nu parea sa aiba de gand sa spune ceva prea curand.

-Imi pare rau,Bella,stiu ca am dat-o in bara…

-Shhhh….degetul ei imi atinse buzele incercand sa ma opreasca din prosteasca mea vorbarie.Printre lacrimile care existau inca pe fata ei parea sa zambeasca.

-Da,Edward Cullen accept sa fiu sotia ta….

Da….Da….Da….Da…. accept sa fiu sotia ta…

Si pentru prima data  dupa multi ani am simtit cum inima imi bate cu o viteza uimitoare.I-am pus inelul pe deget si  imediat am luat-o in brate.Poate nu ar fi trebuit sa fac asta ,dar parea atat de normal sa o fac incat nu am reusit sa ma stapanesc.Mi-am cufundat fata in parul ei care mirosea a capsuni….si am stiut :Era a mea din momentul asta.

-Bella…mirosi atat de placut,m-am uitat in jos spre ea,cu timiditate si-a ridicat privirea spre mine si spre fericirea mea  ochii pareau ca ii arde de emotie iar obraji erau imbujorati.Mi-am apropiat putin fata de a ei,puteam sa ii simt respiratia sacadata….cu fiecare centrimetru cu care ma apropiam puteam sa ii simt buzele pline si fine… Cuprinzandu-i un obraz in palma m-am aplecat spre ea si i-am
sarutat buzele,aproape frateste,apoi si-a intredeschis putin gura,la fel si
eu,si am inceput sa ii sarut usor si tandru buzele dulci.Cat de dulci si moi
erau.Nu sarutasem in viata mea buze mai delicioase.Erau
catifelate,parfumate…. minunate.Simteam ca trebuie sa ma port cu ea delicat,nu stiu de ce dar asa simteam.Era o senzatie unica…gresisem mai devreme cand am spus ca ea era a mea…Nu…eu eram al ei.

Curand,prea curand am auzit un tusit discret in aproprierea noastra si amandoi ne-am indreptat privirea spre locul in care cineva chicotea.

-Ce vrei Emmet? Tampitul radea pe infundate,alt moment nu isi gasise sa deranjeze.

-Imi pare rau ca va deranjez nu asta era intentia mea,nu stiam ca va voi gasi asa,adica stiu ca sunt un idiot…

-Treci la subiect Emmet! Imi venea s ail iau la pumnii,nici nu isi imagona ceea ce tocmai a interupt.

-Vina mama si tata,tocmai au sunat,sunt pe drum.

Incercam sa asimilez informatia si nu imi dadeam seama ce anume imi scapa.De ce Emmet isi anuntase familia?

-De ce vin parinti tai,de ce i-ai anuntat Emmet,am reusit sa scot…

-Edward nu ai mei,ci ai tai.M-am exprimat gresit.Ti-ai lasat telefonul in sufragerie si suna mai devreme , am raspuns si  am vb cu Esme,probabil trebuia sa vin mai repede sa te anunt dar am vrut sa va mai las putin timp singuri.Sunt pe drum si vroia sa ii astepti la aeroport.Ajung intr-o ora.Incremenisem.Stiam ca vor veni,dar nu asa repede.Nu atat de repede,mai aveam nevoie de timp,Bella mai avea nevoie de timp.Fir-ar!!!

M-am uitat la Bella si parea sa aiba aceasi reactie ca a mea.De la rosul frumos care ii colorau obraji ajunsese la un alb-albastrui destul de repede.Sarutul ramasese in urma.

-Bella,iubire va fi bine…Ai incredere in mine.Sunt aici,o sa fie bine ai sa vezi.Poti sa o faci.

-Stiu.Atata timp cat esti langa mine…..

***Nota de autor: Hey! sper ca va placut capitolul 22…am exagerat cu pozele dar…imi pareau perfecte…Cred ca v-ati obisnuit pana acum cu mine…in ultimul timp postez rar,si vreau sa imi cer scuze fetelor cu ficuri…stiu ca nu am mai intrat pe la voi,dar acum am si o scuza buna…am avut ceva probleme de sanatate(acum sper sa fiu bine….desi va mai trebuie sa imi fac unele analize)dar am revenit.Scuze pt greselile de ortografie,se mai intampla(nu l-am corectat),si nu in ultimul rand sper sa va placa banner-ul.

Pentru cei care nu stiu,am inceput sa traduc impreuna cu Alexa ficul Speechless,pana acum am tradus 8 capitole,il gasiti aici :

http://alexaklauss33.wordpress.com/

Pana data viitoare kisses&hugs

Klauss33

O femeie inainte de a acorda mana unui barbat,trebuie sa il fi vazut macar odata dupa ce au luat masa si o data infuriat.

Paolo Manitengazza

Bratele care erau infasurate in jurul meu,imi dadea sentimentul de siguranta,mirosul era atat de masculin…nu puteam recunoaste marca,dar nu era cu ceea ce isi dadea de obicei Jacob,oare de ce renuntase la parfumul lui?Noaptea trecuta avusesem cel mai idiot si urat cosmar din cate avusesem pana acum,nu mai visesem scena accidentului,nu mai auzisem tipetele parintilor mei….nu,visasem ca Jacob al meu murise,iar totul parea atat de real ,Emmet cel care adusese bucuria in viata mea si copilul meu,micutul meu.Poate asta regretam cel mai mult din acest cosmar,ei doi dar toate astea piereau din ecuatie atata timp cat eram Jacob,copilul la un moment dat va aparea in vietile noastre,cat despre Emmet…poate mintea mea il faurise din cauza copilului pe care mama il astepta,fratiorul meu cel mic.Dar ma simteam ca si cand pierdusem ceva mult prea pretios,dar atata timp cat Jake era cu mine,nimic nu mai conta.Sentimentul de pierdere persista cu trecerea minutelor,dar siguranta in bratele care ma  inconjura ma facea sa prind putere,ma faceau sa ma simt in siguranta,toata copilaria mea cautasem pe cineva care sa imi redea sentimentul asta pe care il pierdusem o data cu moartea tragica parintilor mei si mai apoi cu pierderea matusii Sue,iar Jake…era ca o roua pt mine…aparuse in viata mea cand exact nu mai gaseam nicio iesire,viata nu avea nicio stralucire,indiferent cate eforturi facuse Alice si parinti ei,carora le eram foarte recunoscatoare ca ma primise in familia lor dar atat.Nu imi gaseam motivul pt care sa continui sarada.Iar atunci a aparut el.Niciodata,in preajma nimanu-I nu ma simtisem mai protejata,iubita,pretuita…iar eu ii raspundeam la fel.Asa ca nu aveam de ce sa simt acest sentiment prostesc de pierdere…Emmet,nu era prietenul meu,sau iubitul lui Rose,fusese doar un vis stupid,doar atat.Bella,doar un vis.Jake e cu tine.Nu ai pierdut nimic,totul va fi bine,ai sa vezi…incercam sa ma conving sperand ca sentimentul de gol sa imi dispara din inima.Jake,s-a miscat putin in spatele meu,probabil ca se trezea.Jake?

-Ummm…

-Jake,te iubesc ,am avut un vis atat de ciudat,dar nu mai conteaza,esti cu mine.Parea atat de real,inca nu imi vine sa cred ca a fost un vis.Probabil era inca adormit,desi bratele lui m-au strans  mai tare.Ce bine era sa il simt langa mine,sa ii simt caldura,corpul presat de al meu.Vroiam sa ii vad zambetul ce il avea afisat pe fata chiar si in timp ce dormea,asa ca am incercat sa ii slabesc stransoarea bratelor ca sa ma pot intoarce cu fata spre el…in momentul in care am reusit singura fraza care imi vine in minte era “nu a fost un vis,el…el nu mai e…”Cel care ma tinuse in brate era strainul de aseara D-le Cullen Edward.Ramasesem blocata,pur si simplu vocea imi disparuse,nu puteam decat sa privesc chipul strainului din fata mea,parea atat de…linistit,pierdut in somnul lui,nu eram obisnuita cu asa ceva,singurul cu care impartisem asta era Jake.Crede-am ca chipul lui il voi vedea pana la adanci batraneti.Trebuie sa fie primul si ultimul.Dar destinul se pare ca avea alte planuri pentru mine.Imediat discutia cu Cullen,de seara trecuta imi revene in minte “Imi pare rau ca nu va pot indeplini aceasta dorinta.Am de gand sa raman.Aici….. Bella,iubire sunt obosit,nu putem sa lasam asta pe maine?….. Din cauza a doua lucruri.Tu si copilul…. grija de voi de acum inainte…. Ai incredere intr-un strain,asta e problema ta esti prea naiva pt propriul tau bine!Si daca vrei sa stii am fost prieten deasemenea cu iubitul tau Jake,si inca buni prieteni…. Nu ma mai face sa repet Isabela Marie Swan.Nu plec nicaieri…. Asta se va rezolva de maine,promit!…. Maine ne vom casatori.Frazele erau ca un joc de puzzle in mintea mea,incercam sa le asez dar fiindu-mi frica de ceea ce avea sa imi dea.

Eram sigura de 3 lucruri totusi:

1.Pericolul in care ma aflam era cat se poate de real,altfel niciunul dintre ei nu s-ar fi aflat aici.

2.Jake era mort,asa ca trebuai sa renunt la nebunia mea,trebuia sa fac orice sa fiu bine atat eu cat si copilul nostru.

3.Cat despre Edward Cullen,nu stiam multe lucruri,dar vroiam sa aflu.Trebuia sa aflu ce mi se ascunsese de catre Jake.Iar daca siguranta mea depindea de el,voi face orice chiar si sa ma marit cu el.

Trasaturile ii erau fine,genele lungi,sprancenele groase si arcuite armonios,buzele pline,avea putina barba,cearcanele erau inca vizibile…Cuvintele matusii Sue imi veni in minte,mereu imi spunea sa nu imi iau un barbat cu buzele subtiri deoarece avea sa fie avar,rautacios….pe  cand cel cu buzele pline va fi generos,dragostos,bineinteles erau niste superstitii stupide,dar privirea mi-a ramas pe fata strainului care intrase in viata mea intr-un mod cat se poate de ciudat.Aseara cand mi-a spus “iubire”  ceva ma electrocutase,primul impuls a fost furia ca mi-a spus asa desi nu ne cunosteam , dar adevarul  era ca sunase pe buzele lui atat de normal si tandru.Eram sigura ca era ceva mai mult sub toata aceasta masca de om indiferent si destul de acid.Era mai mult,puteam citi asta pe chipul lui care acum se odihnea pe perna mea,in patul meu…parea ca se simte comod,dintr-o data coltul gurii I s-a ridicat intr-un zambet,visa…imi doream sa stiu ce anume poate visa un barbat ca el.Puteam totusi sa presupun.Poate visa la una dintre noile lui cuceriri,era destul de frumos cat sa fi avut vesnic femei la picioarele lui dar acum vroia sa se casatoreasca cu insignificativa Bella Swan,care inca isi plangea moartea tragica a logodnicului si tatal copilului ei.De ce vroia sa ma protejeze?De ce Emmet nu mi-a spus adevarul?stiam ca ascunde ceva ….nu eram proasta,eram constienta ca in ultimile saptamani ma urmarise,dar era greu sa cred ceva rau despre el,nu,Emmet nu mi-ar fi facut niciodata rau.Dar ambii ascundeau ceva in legatura cu Jake.Si mai era si cel care vroia sa ma omoare.Cu toate ca ideea de-a face asta(prin asta ma refer la casatorie)parea absurda  doar gandita daca o mai si spuneam cu voce tare deja puteam sa rad,dar stiam ca el vrea sa ma protejeze,si aveam nevoie de asa ceva acum.Iar apoi va pleca Bella dupa ce totul se va termina.Poti sa o faci…E simplu.

-D-le Cullen…vroiam sa avem o discutie,acum cat aveam curajul sa accept nebunia de-a devein sotia lui.

-Ummm,lasa-ma …sa dorm…

-Hey,trebuie sa vorbim,asa ca ai face bine sa te trezesti.

-Iubire,mai lasa-ma putin.

-Accept sa fiu sotia ta…cuvintele imi iesise pe gura fara sa constientizez.La raspunsul meu,Edward brusc si-a deschis ochii si s-a ridicat sprijinindu-se intr-un cot.

-Vorbesti serios? zambetul pe care il afisa exprima clar victoria.Fusesem o prada care cazuse destul de usor in ochii lui,vedeam asta,oricum nu se sfia sa o arate.Dar aveam nevoie de el ca sa umplu golurile din putinele informatii pe care le aveam.Asa ca nu eram totusi corecta,dar el nu avea sa afle asta.Ma amuza gandul de-a ma juca cu el,impuscam 2 iepuri dintr-o singura lovitura.

-Tu ce crezi?

-Isabella,eu…

-Nu trebuie sa spui nimic.Dar trebuie sa stabilim niste reguli,inainte de a face asta.Vreau sa le respecti altfel intelegerea cade,ai inteles?

-Depinde de reguli,Isabella.Daca imi convin da,ne-am putea intelege asupra lor,daca nu,tot nu cade.Nu esti in pozitia in care sa impui regulii,trebuie sa iti reamintesc din pacate.Dar as vrea sa aud la ce s-a gandit viitoarea d-na Cullen.

-In primul rand vreau ca de la inceput sa iti stii locul.Intre noi nu va fi nimic iar cand totul se va termina vei accepta sa divortam…Vom dormi in camera separate,si imi doresc ca sa stai cat mai departe de mine posibil.

-Vom trai in aceeasi casa,Isabella iubirea mea deci nu se va putea lucrul asta,iar in ceea ce priveste dormitul in camere separate nu sunt de acord.Vei fi sotia mea,pt numele lui Dumnezeu.Adorabila mea sotie,nu face totul mai complicat decat este.

-Nu imi mai spune “iubirea mea”!

-Te deranjeaza?                                                                                                                                    -Normal,nu sunt iubita ta,nu voi fi niociodata.

-Intr-adevar asa este.Vei fi sotia mea,mult mai bine.Din pacate am trecut peste faza cu “iubita” dar nu ma deranjeaza,vom recupera.

-Niciodata,Cullen!

-Ramane de vazut asta.Cat despre divort,nu ma pronunt,poate in final ma voi hotara sa te pastrez,dulceata mea.

Imi doream sa il pot plesni,dar asta nu ma ajuta deloc.Inganfatul merita o lectie,pe care speram sa i-o servesc chiar eu.

-Cum spui tu,dovlecel! am acentuat cuvantul dovlecel sperand sa il zgarie pe creier.

-Acum ca mai trezit ce ai zice dak am face un dus si sa ne pregatim sa mergem jos le dam vestea cea mare prietenilor nostri?

-Eu sunt prima la dus,cat despre tine , te rog foloseste baia din camera ta…!”

Trecusera 2 zile de la acea discutie pe care am avut-o cu Cullen.Emmet isi ceruse iertare pt ca ma mintise,desi nu era nevoie acum daca stau sa ma gandesc.Eram greu de imaginat ca Emmet imi putea dori raul.In aceste 2 zile care trecuse increase sa stea mereu cu mine,astfel nelasandu-I lui Cullen nicio cale de access spre mine.Ma proteja chiar si de cel care sustinea ca e prietenul lui,asta urma sa fie un as in maneca daca Cullen ma calca pe coada.Alice ajunse in cele din urma si ea, plina de nervi din cauza lui Jasper,ultimul dintre cei 3 muschetarii care aveau de gand sa ma protejeze.Se pare ca relatia lor incepuse cu stangul,saracul nu ii trecuse prin cap decat sa o rapeasca de la o sesiune foto aproape dezbracata,aducand-o cu forta.In putinul timp cat reusisem sa il observ pe noul venit Jasper, puteam spune ca prezenta lui ma linistea,imprastia in jurul lui un calm dezarmant.Nu reuseam sa inteleg de ce Alice il ura in asemenea masura,de cand ajunsese aici nu facea nimic altceva decat sa ii promita o revansa.Situatia era destul de amuzanta,cel putin pt mine pt ca Alice nu statea sa ma cicale in privinta hainelor mele sau sa isi doreasca sa facem planuri pt “marea nunta” asa cum se exprimase ea.Rosalie si Alice cazuse si ele de acord ca singura solutie de a ma proteja mai bine,este casatoria cu Cullen,pe care il gaseau destul de atragator.Poate ochii,ieseau in evident sa fiu cinstita dar aroganta pe care o afisa strica restul.Asa ca acum stateam confortabil pe canapeaua de pe terasa si asistam la spectacolul zilei confruntarea Alice-Cullen.Eram sigura ca Alice va castiga,mereu o facea,indiferent de persoana.

-Daca vrei sa te casatoresti cu Bella,atunci o vei face asa cum trebuie! vocea lui Alice se ridicase cu 3 octave mai sus decat in mod normal.

-Cred ca nu ai inteles d-ra Brandon un lucru,nu esti tu viitoare mea sotie,asa ca iti recomand sa nu te bagi.Eu si Isabella nu ne dorim ceva mare,nu-I sa iubire?

Cullen se uita la mine strengareste ca si cum ar fi fost sigur de raspunsul meu…pe partea cealalta Alice imi arunca sageti cu foc din ochii.Alegerea era destul de grea,dar stiam sigur de partea cui voi fi.Alice avea sa imi plateasca mai tarziu pt tot ce ma va face sa traiesc,dar acum scopul principal era sa il enervez pe MISTER CULLEN.

-Dovlecel,nu vrei tu sa ma faci fericita?ei,atunci las-o pe Alice sa se ocupe de tot.Ea stie ce imi doresc,nu-I asa Alice?

-Am inteles punctul tau de vedere,vocea lui Cullen nu exprima mai nimic,asa ca m-am gandit ca nu se suparase prea mult,desi cuvintele lui imi dadeau de inteles ca stia strategia pe care o alasesem.Pt prima data in viata mea aveam incredere in mine,dramele care imi marcase existent  nu contribuiese  deloc sa imi inspire incredere  in cele cateva atuuri personale.Moartea parintilor mei,a matusii  Sue,apoi a lui Jake erau in mare parte responsabile de lipsa de incredere in sine.Dar acum,ceva se trezise in mine.Eram altfel,eram aceeasi si totusi ceva se schimbase in mine.

Reusisem.Alice era in culmea fericiri pt ca avea sa organizeze o nunta,speram sa fie destul de ocupata acum,incat sa ma lase in pace.Avea deja doua lucruri de care trebuia sa aiba grija:nunta si Jasper,care era un dezastru mai mare ca mine in privinta modei,asta puteam observa destul de usor.

-Ok,pai atunci sa incepem cu lista de invitati ai tai Edward,la a Bellei deja am lucrat.Parinti tai trebuie anuntati,asa daca vrei sa imi dai numarul lor…Alice nu mai reusise sa isi termine propozitia ,cand Cullen deja protesta.

-Parinti mei nu vor afla despre asta,nu ii voi implica si pe ei in rahatul asta! Sa iti fie clar d-ra Brandon.Daca viitoare mea sotie ti-a dat unda verde asta nu inseamna ca si eu voi face la fel.Nu stii cu cine te pui.Ochii lui Edward scanteiau de furie provocand-o sa mai spuna ceva.

-De ce nu iti chemi si parinti ca sa facem totul mai credibil? ti-e rusine cu mine,ca iei in casatorie o femeie ce poarta copilul altuia,asta vrei sa zici Cullen? Pronuntasem cuvintele cu greu,biciuindu-l cu veninul lor, in acel moment Cullen a luat foc si cu o viteza uimitoare a venit spre canapéa,m-a apucat de bratul stang si m-a tras pe scari dupa el.De data asta il intepasem destul de rau…nu am vrut,doar ca pt prima data in viata mea vroiam sa fiu si eu altcineva,iar el reusea cumva sa ma transforme.Sentimentele pe care le aveam in preajma lui mereu erau altele iar intensitatea lor ma surprindea mereu.Aseara era cat pe-aici sa ma duc la el in camera,toata noaptea fusesem agitata si ma foisem in pat,apropape nu dormisem deloc.Cumva el mi se parea leacul,stiam ca nu doarme,lumina era aprinsa si apa la baie curgea,dar cand mana mea a atins clanta m-am razgandit si am fugit repede realizand ce prostie aveam sa fac.Iar acum ma gaseam la mine in camera,frecandu-mi bratul pe care Cullen,aproape era in stare sa mi-l rupa cu cateva moment in urma.

-Ma ranesti,am rostit privind urma degetelor lui pe bratul meu,maine mai mult ca sigur avea sa se invineteasca.

-Nu am vrut asta Isabella,dar la dracu’ m-am saturat sa vad cum te comporti cu mine,de ce nu intelegi ca nu eu sunt dusmanul aici?Crede-ai ca daca faci cum spune pritena ta ma vei enerva? Ei, atunci felicitarile mele a mers.Crede-am ca am reusit sa te citesc oarecum.Eram sigur ca nu iti doreai o nunta mare,fastuoasa ,dar se pare ca m-am inselat.In privinta ta mereu ma insel,nu stiu cum sa port cu tine Isabella,iarta-ma daca uneori spun ceva gresit sau fac ceva gresit dar asta e ceva nou pt mine,totul e nou si cateodata am tendinta sa fiu un dobitoc.

-Eu,nu…

-Lasa-o balta,am inteles nu ma vrei in viata ta,ai facut tot ca sa inteleg asta.

-Edward,nu trebuia sa zic ce am spus mai devreme,iarta-ma.Am luat totul in joaca si vroiam sa ma razbun cumva pe tine pt toata situatia asta.Dar asta va inceta de acum,promit.Dar nu pleca,am nevoie de tine.Noi avem nevoie de tine.

-Bella,nu stii cat am asteptat sa spui asta.

-Daca nu vrei sa le spui parintilor tai,nu e problema,pot intelege asta.

-Nu e vorba ca mi-e rusine cu tine,vreau sa iti fie clar,doar ca…stim amandoi de ce s-a ajuns aici.Iar ei nu ar intelege de ce procedez asa,tu nu stii,dar din partea mea au avut parte numai de dezamagiri in ultimi ani iar asta ar fi cireasa de pe tort.Nu pot sa le fac asta.

-Am inteles,dar daca nu le vom spune? idea imi venise pe moment,ar fi putut merge.

-Cum adica,nu le vom spune?

-Pur si simplu le vei spune ca te-ai indragostit,si nu poti sa mai astepti sau poate gasesti tu altceva mai bun,de obicei eu nu mint iar atunci cand o fac , lumea isi da seama imediat.

-Nu stiu ce sa zic…imi cunosc parinti,nu se vor lasa inselati asa repede,ma cunosc prea bine incat sa isi de-a seama ca nu as face niciodata asa ceva.Si chiar daca am reusi asta ar insemna sa ne prefacem cat timp ar fi ei aici.Ai putea face asta?

-Daca ma vei ajuta,sper.Nu ma pricep la lucrurile astea,Edward.Trebuie sa fiu cinstita cu tine,in viata mea nu a existat decat Jake  si crede-am ca asta nu se va schimba niciodata,mi-e greu…sa imi refac viata fara el,dar pot incerca.

-Ai incredere in mine?

-Da.Era o intrebare care nu necesita timp de gandire,sub aspectul acela ironic,arogant,mandru,rautacioas cateodata, stiam ca Edward Cullen e demn de increderea mea.Asta era inexplicabil.

-Atunci hai sa ii tinem piept lui Alice,renuntase sa ii spuna pe numele de familie,si asta era un lucru bun.Puteam sa  fac asta.

Mi-a intins mana,era o invitatie pt a infrunta tot ce urma sa vina,cel putin asa mi se paruse mie.Imediat cum mainile noastre s-au atins un curent electric ma strabatu.

-Cum poate fi cineva atat de mic atat de enervant?

-Ma bucur ca ti-ai dat seama,dar e prietena mea cea mai buna si as vrea sa incerci sa te intelegi cu ea.

-O sa incerc,promit Bella.

Am plect din camera si am coborat din nou,toate privirile erau pe noi,probabil nici unul nu se astepta sa ne intoarcem de mana si zambind.Lupta mea cu Edward luase sfarsit,de fapt incapatanarea mea disparuse.Acum vroiam sa ma las in voia sorti,ce va fi va fi….

-S-au intors porumbeii! Emmet se uita lung la noi incercand sa isi de-a seama ce anume se schimbase  intre mine si Edward.

-Alice,vrem sa luam parte la pregatiri,daca nu te deranjeaza.

-Nu,e ok zambetul lui Alice mai avea putin si depasea granitele Greciei.

Ma gandeam ca ar fi frumos sa respectam unele traditi din Grecia din moment ce nunta va avea loc aici,mai devreme am spus ca daca vrei sa te casatoresti cu Bella,trebuie sa faci totul ca la carte.Petrecerea de dinaintea nuntii,nunta in sine,si nu acea micuta ceremonie pe care vroiai tu,luna de miere,sunt atatea lucruri care trebuies facute si timp atat de putin.

-Sunt de acord Alice.Vom face asa cum spui tu,atata timp cat nu intinzi coarda.

-Vreau sa iti spun de ce vreau ca Bella sa aiba parte de asta,nu vreau sa ma crezi egoista sau ca sunt doar inebunita sa oraganizez diverse,nu.Bella e sora mea,tin enorm la ea si asa cum iti dai seama imi doresc totul pt ea.Iar asta e nunta ei,iar pt o fata in general astea sunt amintiri de neuitat.

-Am inteles,am vb cu Bella si am cazut de acord,iarta-ma daca am fost necioplit cu tine Alice…

-Ar mai fi ceva…daca nu te superi.

-Spune.

-Inainte sa incepem sa ne apucam de treaba,tu ai de facut ceva.Ai uitat ceva sa faci.

-Ummm,ce?nu imi sta gandul acum,asa ca te rog lumineaza-ma.

-Pai…trebuie sa o ceri pe Bella in casatorie.Altfel nu avem nunta,stii?

La asta nimeni nu se astepta si am izbucnit in ras cu toti…Alice avea dreptate,Edward cam sarise peste asta in momentul in care el luase hotararea pt mine.Era atat de dragut cand radea,pur si simplu alt om.

-Omule,asa ca fa bine si cere-o in casatorie,acum cat mai ai timp.

-Emmet,nu acum.Trebuie sa fie romantic iubire.

-Oooo,asta e un apropo  Rose?de asta nu mi-ai acceptat cererea,nu am fost romantic?toti ne uitam la Rose si Emmet,si nu ne venea sa credem…Existase o cerere in casatorie,iar Rose nu suflase niciun cuvintel.

-Nu era ceva despre care sa spun asa ca nu va mai uitati la noi,in momentul in care Emmet va reusi sa gaseasca modalitatea de a formula o intrebare destul de coerenta la care sa ii pot raspunde va voi anunta.Asa ca inapoi la voi doi.

-Alice,nu ma pricep la chestii dintr-astea,niciodata nu am fost prea bun.

-Pai cu cat o ceri mai repede ca atat nunta va fi mai repede,dar daca nu te pricepi banuiesc ca o putem lungi asa,o luna…doua…

-Nu! Fa toate pregatirile pt saptamana viitoare.Iar pe parinti mei ii anunt eu.

-E bine asa cred.Emmet si …Jasper vor fi cavaleri tai de onoare.Sa imi spui dimensiunile tale,trebuie sa vedem ce gasesc disponibil pe piata,ooof  atat de putin timp am la dispozitie.Rose,stii cumva numarul….

Toata dupa-amiaza asa ne-am petrecut-o stabilind culori,marci,meniuri,…culoarea costumului lui Edward,Alice o tinea pe culoarea alb,Edward nici nu vroia sa auda,negru si punct.Culoarea buchetului,jartiera,aranjamentele…cortul vs restaurant…In cea mai mare parte Edward lua hotararile,gusturile noastre coincideau din fericire,asa ca il lasam pe el sa ii tina piept lui  Alice.Stand pe canapea cu mana lui Edward peste gatul meu,mi se parea normal si iluzoriu.De la distanta  paream tabloul perfect pt oricine.Ne planuiam nunta ca un cuplu normal cu prieteni.Cat as fi dat sa fie adevarat.Dar nimic nu era adevarat.Dupa ce pericolul va trece Edward va disparea din viata mea,la fel ca multi alti,iar eu voi ajunge sa adun cioburile sufletului meu de pe jos ca alta data.Dar trebuia sa ma bucur de aceste clipe alaturi de ei.Nu trebuia sa ma gandesc la viitor,prezentul era tot ce aveam,asa ca trebuia sa profit.

Din cand in cand Edward ma privea intens si cadea pe ganduri,Doamne as fi dat orice ca sa imi dau seama ce gandea zeul din fata mea.Parea cu totul alta persoana asa cum statea langa mine,cu sprancenele ridicate , ochii arzand si buzele curbate intr-un suras fermecator.Degetele mele ardeau dorind sa il atinga,sa se convinga singure ca el exista.Ce se intampla cu mine?Jake,mi-e dor de tine….

-Ce e? gura lui schita un alt zambet seducator …

-Ummm,eu…nimic,ma gandeam….ma prinsese uitandu-ma la el.

-La ce,iubire?

-Ihhh,parinti tai…

-O sa fie bine,atata timp cat o sa incercam sa ne prefacem,o sa fie greu pt tine.Trebuie sa ii facem sa creada ca suntem indragostiti,si asta inseamna ca uneori va trebuie sa te iau in brate,sa te ating…stii tu.

-Da,stiu.Ce o sa le spunem de sarcina mea?nu se observa prea mult,dar daca isi dau seama nu avem cum sa zicem ca e al tau.

-E intr-adevar o mica problema,dar cred ca in lini mari trebuie sa spunem adevarul.Nici mie nu imi place sa mint.

-Hey,nu santeti atenti! Vocea lui Alice era plina de repros.

-Ne pare rau Alice,doar ca ne puneam de acord ce sa le spunem parintilor mei.

-A,asta…si ce le veti spune?

-Pai…cand am venit m-am intalnit accidental in aeroport cu Emmet si Jasper,ei erau aici cu voi si m-au invitat la masa,in speranta sa ne reluam prietenia.V-am cunoscut pe voi si inevitabil si pe adorabila mea viitoare sotie.Mi s-a aprins calcaile dupa ea atat de rau,incat la cateva zile de cand ne cunoasteam am cerut-o in casatorie.Iar ea a acceptat.Sfarsitul povestii.

-Bunicica poveste…Acum copiii,ar cam trebuie sa mergem la masa,au trecut cateva ore bune de cand stam aici.Rose,mergi cu mine pana sus in camera sa ma schimb?

-Da…dar mai intai ma duc sa o anunt pe Elia ca vrem sa mancam sau te duci tu Emmet,stiu cat de mult iti place sa iti bagi nasul prin bucatarie.

-Dorintele tale sunt porunca pt mine,regina mea…

Ceilalti plecase si ramasesem cu Edward si Jasper,acesta din urma era cam tacut in ultimile ore.

-Jasper,ai patit ceva?

-Nu,Bella.Sunt putin  obosit,cred.

-Te-a obosit Alice,frate?

-Vezi sa nu te auda,e prea mult pt mine,are atata energie si imaginatie.Dar cel putin pt moment am scapat,altfel ajungea si la modul in care ma imbrac eu…

-Impunete din prima,altfel vei devein in cel mai scurt timp un model de pe o coperta de revista,la felul in care o stiu eu pe ea.Trebuie sa iti spun ca e mai mult de atat la ea.Are si o latura pe care nu o lasa sa se vada.Mereu pare perfecta,dar tine minte ce iti spun,e foarte sensibila si a suferit in dragoste,in meseria ei nu isi permite sa fie slaba pe acel domeniu.Poate iti pare superficiala,ca orice model dar o sa ramai surprins sa vezi cum e in realitate.

-Mersi de sfat Bella,dar imi ajunge cat cunosc din ea.O sa ies la o tigare acum,asa ca ma scuzati-ma.Speram ca intre cei doi sa se infiripe ceva,pareau anormal de draguti,si in ciuda tuturor tachinarilor ce exista intre ei se completau,aveau nevoie unul de altul.

-Te gandesti la ce ma gandesc si eu?

-Depinde.La ce te gandesti tu?

-Alice si Jasper,tu?

-La fel.

-O sa fie distractiv Bella.

-Stiu.

-Bella,ma gandeam sa il sun pe tata sa ii spun,cu cat ,mai repede,cu atat mai bine.Ce spui?

-Ok…sant aici,suna.

Si-a scos telefonul din buzunar si apela rapid o tasta…Aveam emotii.

-Buna ,tata.Sunt bine,mama e langa tine?

Da?Ok,am ceva sa va spun la amandoi,da-ma pe speker atunci.

Mama,tata am sa va dau o veste extraordinara,o veste pe care o asteptati de mult.

Ma casatoresc….

Ei,bine acum nu mai puteam sa dau inapoi.

***Nota de autor:Ola,sorry de intarziere,stiu nu am scuze…au trecut cred ca 3 sapt de cand nu am mai postat…Dar a fost o perioada mai agitata pt mine din mai multe motive…Sper sa va placa(eu,din nou am dubii in privinta lui)…Si ierta-ti gresel;ile de ortografie daca exista(cu siguranta)

Pana data viitoare…kisses&hugs

Klauss33